CNAA Comisia de atestare Comisia de acreditare Comisiile de experţi Dispoziţii, instrucţiuni Acte normative

PREGĂTIREA CADRELOR Nomenclator Instituţii Consilii Seminare Teze

POTENŢIALUL ŞTIINŢIFIC Conducători de doctorat Deţinători de grad Doctoranzi Postdoctoranzi

 română | русский | english

I. Recomandări metodice generale
Programa pentru susţinerea examenului de doctorat la limba străină este elaborată în conformitate cu cerinţele faţă de pregătirea general-teoretică a specialiştilor de înaltă calificare cu grad ştiinţific.

Studierea limbilor străine de către doctoranzi şi competitori este concepută drept o activitate, orientată spre aprofundarea cunoştinţelor şi consolidarea competenţelor achiziţionate anterior, în cadrul studiilor universitare. Procesul de perfecţionare a competenţelor se va desfăşura cu succes doar cu condiţia unui efort sistematic şi perseverent din partea doctoranzilor.

Gradul suficient de cunoaştere a limbii străine va facilita accesul doctoranzilor la literatura ştiinţifică originală, oferindu-le astfel posibilitatea documentării adecvate şi selectării informaţiei necesare pentru desfăşurarea activităţii de cercetare atît în cadrul doctoratului, cît şi în cadrul proiectelor ştiinţifice ulterioare, va asigura posibilitatea stabilirii şi menţinerii relaţiilor de ordin profesional şi ştiinţific cu cercetătorii din străinătate.

Necesitatea studierii limbii străine în cadrul doctoratului este determinată de circumstanţele reale ale evoluţiei procesului de cercetare ştiinţifică, de extinderea colaborării internaţionale în sfera ştiinţifică. Activitatea doctoranzilor va fi subordonată, astfel, realizării următoarelor obiective de bază:

• perfecţionarea deprinderilor de comunicare orală şi scrisă vizînd activitatea profesională şi cea ştiinţifică
• consolidarea capacităţilor de analiză şi sinteză a informaţiei conţinute într-un discurs ştiinţific
• dezvoltarea abilităţilor de înţelegere şi producere a mesajelor specializate
• actualizarea cunoştinţelor de ordin lingvistic şi cultural, cu adaptarea respectivă la contexte specifice
• achiziţionarea graduală a lexicului specializat în vederea exploatării ulterioare în activitatea profesională şi cea ştiinţifică
• perfecţionarea competenţelor de transfer (de traducere) din limba străină în limba maternă şi din limba maternă în limba străină.

În concordanţă cu obiectivele stabilite, activitatea doctoranzilor va fi orientată spre dezvoltarea şi consolidarea competenţelor multiple, necesare în exercitarea eficientă a comunicării orale şi scrise. Se preconizează ca spre sfîrşitul studiilor postuniversitare doctoranzii să demonstreze capacitatea aplicării competenţelor şi priceperilor achiziţionate, atît în cadrul studiilor universitare, cît şi pe parcursul studiilor la doctorat, din perspectiva celor patru deprinderi integratoare pe care se bazează procesul de studiere a limbii străine: înţelegerea mesajului oral, înţelegerea mesajului scris, exprimarea orală, exprimarea în scris.

Înţelegerea mesajului oral
Doctorandul va fi capabil:

• să demonstreze disponibilitatea pentru receptarea auditivă a diferitelor tipuri de mesaje
• să interpreteze adecvat mesajele orale emise de interlocutor
• să înţeleagă şi să reproducă în mod rezumativ un mesaj specializat audiat
• să selecteze informaţia relevantă dintr-un discurs ştiinţific, dintr-o discuţie pe teme profesionale
• să identifice tema şi ideile principale in cadrul unor dezbateri şi discuţii in grup
• să sesizeze semnificaţia comunicărilor prezentate în cadrul unor simpozioane şi conferinţe ştiinţifice
• să pătrundă conţinutul filmelor documentare şi de popularizare a ştiinţei, vizionate în scopuri profesionale

Înţelegerea mesajului scris
Doctorandul va fi capabil:

• să depisteze informaţia relevantă dintr-un text citit şi să deducă semnificaţia globală a mesajului
• să parcurgă rapid un text în scopul relevării elementelor esenţiale ce ar răspunde interesului imediat de ordin personal şi profesional
• să caracterizeze, reieşind din conţinutul textului, faptele, evenimentele şi fenomenele abordate, deosebind aspectele obiective de interpretarea subiectivă a acestora
• să identifice în text elementele şi fenomenele lingvistice pertinente, caracteristice textului dat
• să determine cuvintele-cheie ale textului, inclusiv termenii de specialitate
• să extragă informaţia necesară pentru a completa arsenalul cunoştinţelor din domeniul aferent specialităţii
• să selecteze informaţii, idei, opinii din surse specifice în scopul documentării şi utilizării ulterioare în activitatea ştiinţifică (din monografii, reviste de specialitate, documente etc.).

Exprimarea orală
Doctorandul va fi capabil:

• să construiască un mesaj logic şi coerent, respectînd normele de pronunţare şi intonaţie, existente în limba dată, în vederea asigurării inteligibilităţii lui
• să reproducă conţinutul unui dialog, al unui text audiat sau citit, mobilizînd conectorii logici ai limbajului, însuşiţi pe parcurs
• să întreţină o discuţie pe marginea unui subiect, a unei teme, să participe la dezbateri consacrate unei situaţii problematice
• să formuleze clar propriile opinii şi atitudini, argumentîndu-şi punctul de vedere cu privire la chestiunile abordate
• să relateze despre specialitatea aleasă, despre propriile activităţi, despre rezultatele obţinute şi proiectele de perspectivă în domeniul profesional şi ştiinţific
• să expună rezumativ un text de specialitate, să facă adnotarea unui articol, să comenteze conţinutul unui document
• să argumenteze pe scurt anumite opinii, proiecte, acţiuni, stări, fenomene, evenimente
• să prezinte un expozeu pe un subiect de specialitate în mod clar şi coerent, evidenţiind aspectele semnificative

Exprimarea în scris
Doctorandul va fi capabil:

• să producă texte coerente, respectînd rigorile de structurare a comunicării scrise şi antrenînd conectorii logici cunoscuţi
• să redacteze un curriculum vitae, un demers, o solicitare de informaţii, diferite tipuri de scrisori (de motivare, de recomandare, de invitaţie, de mulţumire etc.)
• să elaboreze rezumatul unui text ce ţine de domeniul profesional şi ştiinţific
• să scrie referate ce abordează o temă de specialitate, sintetizînd datele culese din diferite surse
• să transpună în limba maternă mesaje, fragmente extrase din lucrări ce ţin de domeniul specialităţii, din articole cu caracter ştiinţific
• să producă treceri în reviste, comunicări, eseuri, în care sînt abordate anumite probleme de specialitate
• să elaboreze adnotări, recenzii la monografii şi articole ştiinţifice.

CONŢINUTUL PROGRAMEI

Modulul lingvistic

1. Fonetica şi ortografia
Activitatea doctorandului va fi orientată spre perfecţionarea deprinderilor de pronunţare corectă a sunetelor specifice limbii studiate şi de scriere corectă. Efortul doctorandului va fi axat pe aplicarea adecvată a regulilor de ortoepie şi ortografie vizînd legătura dintre cuvinte, eliziunea, accentele grafice, grupele ritmice, accentul logic, intonaţia în propoziţiile enunţiative, interogative şi exclamative, semnele de punctuaţie (punctul, virgula, două puncte, punctele de suspensie, ghilimelele etc.). Doctorandul va da dovadă de abilităţi de comprehensiune a unui text studiat.

2. Lexicul
Îmbogăţirea continuă a vocabularului cu noi unităţi lexicale, inclusiv termeni de specialitate, va constitui o condiţie necesară în evoluţia şi dezvoltarea competenţelor lingvistice. Bagajul lexical acumulat de doctorand va trebui să-i faciliteze procesul de comunicare scrisă şi orală, să-i asigure gradul necesar de înţelegere a mesajelor scrise sau audiate, să-i garanteze accesul la literatura de specialitate în limba franceză. Vocabularul doctorandului va constitui nu mai puţin de 5000 de unităţi lexicale (inclusiv circa 500 de termeni de specialitate). Din acest număr total, circa 3300 de unităţi lexicale vor ţine de termenii necesari pentru dezvoltarea deprinderilor de citire, de traducere, de adnotare şi de recenzare, iar restul – 1700 de unităţi, - pentru dezvoltarea abilităţilor de exprimare orală. În scopul memorizării temeinice a vocabularului preconizat, va fi necesară însuşirea de către doctorand a unui anumit arsenal de elemente derivaţionale specifice limbii studiate, în special a celor mai frecvente prefixe şi sufixe, precum şi a valorilor semantice ale acestora. În cîmpul atenţiei se vor afla şi alte procedee productive de formare a cuvintelor cum sînt compunerea, conversia, abrevierea, o serie de fenomene lingvistice tradiţionale ca polisemia, sinonimia, antonimia, omonimia, paronimia ş.a.

3. Gramatica
Abordarea aspectelor gramaticale ale limbii străine studiate nu va constitui un scop în sine, dar se va efectua din perspectiva practicii raţionale şi funcţionale a limbii, fiind subordonată sarcinii de a favoriza dezvoltarea competenţelor lingvistice în scopuri aplicative. Accentul va fi pus pe consolidarea unor elemente de ordin morfo-sintactic, necesare înţelegerii şi producerii corecte a mesajelor scrise şi orale, pe automatizarea celor mai funcţionale structuri menite să asigure perfecţionarea abilităţilor de comunicare. Reieşind din obiectivele Programei, axate pe principiul abordării funcţionale, elucidarea mecanismelor gramaticale şi sistematizarea lor se va concentra în jurul unor aspecte relevante, capabile să faciliteze procesul comunicării. O atenţie preponderentă va fi acordată domeniului verbului, pronumelui, adverbului, particularităţilor utilizării unor articole, prepoziţii, conjuncţii ş.a. Totodată, doctorandul va trebui să achiziţioneze aptitudini şi competenţe lingvistice de ordin funcţional în domeniul exprimării şi utilizării diferitelor tipuri şi modalităţi de exprimare (a afirmaţiei, negaţiei, interogaţiei, comparaţiei, a diferitelor circumstanţe în cadrul propoziţiei şi frazei; a raporturilor temporale şi a transpoziţiei acţiunii verbale la nivelul subordonatelor de timp, a condiţiei şi consecinţei în cadrul frazei ipotetice etc.).

Modulul tematic
Ariile tematice vor ţine de abordarea subiectelor vizînd activitatea de cercetare a doctorandului şi realizările ştiinţifice în domeniu, atît din Franţa, cît şi din Republica Moldova, cuprinzînd:

1. Activitatea de cercetare a doctorandului;
2. Domeniul de cercetare al doctorandului;
3. Direcţiile de cercetare ale Catedrei sau ale Institutului de cercetare în cadrul cărora îşi face studiile doctorandul;
4. Academia de Ştiinţe a Moldovei: scurt istoric, direcţiile şiobiectivele principale de activitate ştiinţifică;
5. Realizările savanţilor din Republica Moldova (în domeniul de care ţine doctorandul)
6. Principalele centre de cercetare ştiinţifică din ţara limba căreia se studiază;
7. Marile descoperiri ale ştiinţei ţării limba căreia se studiază;
8. Activitatea ştiinţifică a unui savant din domeniu.

EXAMENUL DE DOCTORAT LA LIMBA STRĂINĂ
Obiectivul de bază al examenului de doctorat la limba străină constă în aprecierea nivelului şi a calităţii reale a cunoştinţelor şi competenţelor pe care doctorandul le stăpîneşte. Examenul va fi axat pe verificarea:
a) competenţelor lingvistice, care presupun cunoaşterea sistemului lingvistic al limbii studiate, la toate nivelurile indispensabile comunicării: fonetică, gramatică (morfologie, sintaxă), lexic, stiluri funcţionale;
b) competenţelor de transfer (traducere), presupunînd ansamblul de abilitaţi şi deprinderi ce ar permite doctorandului să reexprime în limba maternă conţinutul unui mesaj scris;
c) competenţelor de analiză şi sinteză a informaţiei, care presupun capacitatea de abordare critică, adnotare, recenzare, rezumare a documentelor autentice;
d) competenţelor comunicativ/discursive, care presupun materializarea competenţelor lingvistice achiziţionate anterior în situaţii comunicative concrete.
Evaluarea va cuprinde trei probe:

1. Traducerea în scris cu ajutorul dicţionarului din limba străină în limba maternă a unui text original de specialitate (volum – 2300 de semne pentru disciplinele exacte, 2000 de semne – pentru disciplinele umanistice).
2. Expunerea rezumativă a unui text de popularizare ştiinţifică cu exprimarea ulterioară a opiniei personale.
3. Conversaţie în limba străină pe marginea unuia din subiectele indicate în modulul tematic.

În cadrul primei probe de concurs doctorandul va demonstra deprinderi de traducere consecutivă a textelor de specialitate, precum şi deţinerea unui anumit nivel de cunoştinţe teoretice vizînd: particularităţile stilului ştiinţific, structura termenilor ştiinţifici. Doctorandul va da dovada de cunoaşterea tehnicilor de traducere a textelor de specialitate. Criteriile de evaluare vor fi: corectitudinea morfo-sintactică, adică recunoaşterea mecanismului gramatical şi traducerea corectă a acestuia; stăpînirea unui limbaj specializat în limba maternă.

Proba a doua are drept scop verificarea capacităţii de înţelegere şi de sintetizare a mesajului scris. Doctorandul va demonstra deprinderi de lectură critică a documentelor autentice şi de elaborare în baza acestora a unor texte coerente sub formă de rezumate sau adnotări. În procesul evaluării se va pune accentul pe capacitatea doctorandului de a depista informaţia relevantă, de a produce un text închegat, cu exprimarea adecvată a raporturilor logice, cu evidenţierea concluziilor personale.

Proba a treia va fi axată pe verificarea competenţelor comunicative, constînd în desfăşurarea unei discuţii pe marginea subiectelor indicate în modulul tematic. Doctorandul va trebui să demonstreze deprinderi de vorbire monologată şi dialogată, să dea dovadă de fluenţă şi corectitudine în exprimare.

In cadrul ultimelor două probe doctorandul va demonstra, de asemenea, deprinderi de pronunţare corectă, de respectare a grupurilor ritmice, a accentelor logice, a intonaţiei. Corectitudinea morfo-sintactica va sta la baza tuturor probelor de concurs.

Timpul rezervat pentru pregătirea răspunsului – 60 minute.

CONDIŢIILE DE ADMITERE LA EXAMENUL DE DOCTORAT
Doctorandul urmează a prezenta în prealabil următoarele materiale:

1. Lectura individuală (monografii, studii, articole ştiinţifice), susţinută pe parcursul anului I de studii la orele practice de limbă străină.
2. Volum total - 200 000 de semne / 80-100 pagini;
• traducere în scris din limba străină în limba maternă – 30 000 de semne / 10-15 pagini;
• traducere orală din limba străină în limba maternă – 170 000 de semne / 70-85 pagini.
3. Un glosar de termeni din domeniul specialităţii doctorandului (300 unităţi).
4. Referat la tema de cercetare (10-12 pagini).

Literatura recomandată

Limba engleză

1. Early Britain.S.D.Zaitseva.Moscow,1975;
2. England:History,Geography,Culture.B.C.Kyзнецова.Kиев,1976;
3. English speaking countries.Compiled by P.Rachcovskaya L.Olaru-Vyrtosu,V.Vasiliu.Cimişlia, 1999;
4. F.E.Halliday. An illustrated cultural history of England. London, 1981;
5. G.M.Trevelyan . Civilization of Great Britain,London,1988;
6. Habits and ways in Great Britain and the United States.I.A.Tenson,G.Avoitova. Moscow, 1978;
7. History of Britain.Tim Wood. Moscow ,1993;
8. How Do You Do BRITAIN?
9. S.V.Andrianov, T.A.Rastorgueva. A glimpse of Britain. Moscow, 1975.

Limba franceză

1. Affalo M., Cormier H., Marescot P., Post A., Stasi L. Le Ghuide de la Science en France. – Paris: Hachette, 1998 ;
2. Albadie Ch., Chovelon B., Morcel M.-H. L’expression française écrite et orale. – Grenoble, 1994 ;
3. Balmet S.E., Martine Henao de Legee. Pratiques du français scientifique. Enseignement du français à des fins de communication scientifique. – Paris, 1992 ;
4. France Label. Revue Scientifique;
5. La Recherche. L’ actualité des sciences ;
6. Le français dans le monde, Revue de la Fédération Internationale des Professeurs de Français;
7. Livret 2008. Bienvenue au CNRS. – Paris: Centre National de la Recherche Scientifique, 2008;
8. Mauchamp N. La France d’aujourd’hui. – Paris, 1991 ;
9. Moldoveanu G., Demerji I. La communication en français. - Chişinau, 1997;
10. 2007. Une année avec le CNRS. – Paris: Centre National de la Recherche Scientifique, juillet 2008.

Limba germană

1. Hilke Dreyer, Richard Schmitt. Lerhr-und Ubungsbuch der deutschen Grammatik, Ismaning, 1995;
2. Karin Hall. Barbara Scheiner. Ubungsgrammatik fur Fortgeschrittene, Ismaning , 2001;
3. Monika Hoffman. Deutch furs Studium. Grammatik und Rechtschreibung, Poderborn 2005.
4. Olga Swerlowa. Grammatik. im Gesprach, Berlin, Munchen 2008;
5. Olga Swerlowa. Grammatik. Konversation. Band I, Berlin, Munchen 2002;
6. Olga Swerlowa. Grammatik. Konversation. Band II, Berlin, Munchen 2006
7. Renate Luscher . Ubungsgrammatik, Ismaning, 2001;
8. Werner Grazyna. Grammatiktraining. Berlin, Munchen 2001;

Limba italiană

1. Annartone Claudio, Rossi Maria. Lingua e società. Zanichelli, Bologna, 1973;
2. Carrocci Giancarlo. Storia d’Italia. Bologna, 1990;
3. Chiuchiù Angelo, Silvestrini Marcello, Minciarelli Fausto;
4. Grammatica italiana per stranieri. Perugia, 1995;
5. Dardano Maurizio Trifonee Pietro. Grammatica italiana con nazioni di lingvistica. Bologna, 1992;
6. Dardano Maurizio. La formazione delle parole nell’italiano di oggi. Roma, 1978;
7. Italia & Italia. Ed. La Certosa s.a. 1994;
8. Marmini Pavla, Vicentini Grosi. Imparare dal vivo. Lezioni di italiano. Roma, 1986;
9. Pavillo F.C. Roma a colori. Roma, 1990;
10. Rensi Lorenzo. Grande grammatica italiana di consultazione. Bologna, vol. I, 1988; vol. II, 1991.

Limba spaniolă

1. Balaban Theodor, Chirilă Mihail. Fonetica limbii spaniole. CEP, USM, Chişinău, 2003;
2. Chirilă Mihai. Civilización de España. Las artes. CEP, USM, Chişinău, 2007 ;
3. Cisneros Isabel. Învaţă singur. Limba spaniolă. Teora (cu 3 CD-uri);
4. Dumbrăveanu Ion, Ciornîi Elena. Antología de autores españoles. CEP, USM, Chişinău, 2007 ;
5. Gili Gaya Samuel. Resumen práctico de gramatica española. La Habana, 1969;
6. Minea Sanda. Să vorbim spaniola. Bucureşti, 1965;
7. Miranda J. Alberto. La formación de palabres en español. Salamanca. 1994;
8. Navarro Tomás. Manual de pronunciación española. La Habana, 1968;
9. Zamora José María. La civilización española a mediados del siglo XIX.