CNAA Comisia de atestare Comisia de acreditare Comisiile de experţi Dispoziţii, instrucţiuni Acte normative

PREGĂTIREA CADRELOR Nomenclator Instituţii Consilii Seminare Teze

POTENŢIALUL ŞTIINŢIFIC Conducători de doctorat Deţinători de grad Doctoranzi Postdoctoranzi

 română | русский | english

Recomandări metodice generale

Agrotehnica ca ştiinţă se ocupă cu relaţia dintre factorii de vegetaţie, sol şi plante cultivate, include totalitatea procedeelor tehnice, convenţionale şi neconvenţionale, de lucrare a solului, combatere integrată a buruienilor, folosirea corectă a erbicidelor, utilizarea asolamentelor şi sporirea fertilităţii solului.

Aplicarea agrotehnicii presupune înţelegerea proceselor, estimarea consecinţelor folosirii, corecte sau nu, a mijloacelor agrotehnice sau a oricărui element tehnologic, în funcţie de influenţele exercitate de factorii de vegetaţie..

În cazul ştiinţelor agricole, agrotehnica ocupă un loc central în privinţa aportului la creşterea producţiei şi sporirii fertilităţii solului..

Datorită diversităţii condiţiilor pedoclimaterice, economice şi sociale, agrotehnica trebuie să elaboreze cele mai bune metode pentru fiecare situaţie apărută, îndeosebi în legătură cu sistemele de lucrări ale solului, cu aplicarea corectă a noilor sortimente de erbicide, cu întocmirea unor asolamente raţionale, inclusiv pentru noile structuri asociate din R. Moldova. Studierea agrotehnicii ca ştiinţă şi activitatea ei se bazează pe cuceririle altor ştiinţe: pedologia, microbiologia, meteorologia, fiziologia plantelor, fizica, chimia, agrochimia, maşinile agricole, ecologia ş.a..

Cunoştinţele din domeniul Agrotehnicii pot fi aplicate cu succes de către specialiştii complexului agroindustrial al republicii în activităţile lor practice, colaboratorii ştiinţifici a instituţiilor de cercetări ştiinţifice ramurale la elaborarea noilor metode de folosire raţională a solului, cadrele didactice a instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi universitar în procesele de instruire teoretică şi practică etc.

Conţinutul cursului

Agricultura ca ramură a economiei naţionale. Agrotehnica ca ştiinţă.

Cuvintele – cheie: ramură a economiei naţionale, agrotehnica – ştiinţă, fond funciar, biosferă, biocenoză, agrofitocenoză.

Particularităţile agriculturii R. Moldova ca ramură a economiei naţionale, obiectivele şi starea actuală în perioada de trecere la economia de piaţă, formele de gospodărire şi proprietate a solului. Rolul şi starea progresului tehnico – ştiinţific în agricultură, importanţa lui agronomică, economică şi ecologică. Particularităţile şi obiectivele de bază a agrotehnicii ca ştiinţă, etapele de dezvoltare. Rolul agrotehnicii ca ştiinţă la soluţionarea problemei de conservare a solului.

Bazele ştiinţifice ale agrotehnicii

Legile fundamentale ale agriculturii (legile producţiei agricole, legile interacţiunii dintre producţie şi factorii de vegetaţie).

Cuvintele – cheie: nesubstituire, echivalenţă fiziologică, factor limitativ, condiţionare reciprocă, restituire.

Rolul şi importanţa legilor producţiei agricole la reglarea interacţiunii dintre producţie şi factorii de vegetaţie, reproducere a fertilităţii solului.

Legea nesubstituirii şi echivalenţei fiziologice a factorilor de vegetaţie. Legea minimului, optimului, maximului (legea factorului limitativ). Legea acţiunii în comun şi reciproc condiţionată a factorilor de vegetaţie. Legea restituirii.

Factorii de vegetaţie a plantelor de cultură

Cuvintele – cheie: căldură – regim termic, apa – regim hidric, aer – regim de aeraţie, lumină – regim de lumină, substanţe nutritive.

Factorii de vegetaţie – parte componentă a mediului de viaţă a plantelor. Principiile de clasificare şi clasificarea factorilor de vegetaţie. Căldura ca factor de vegetaţie, caracteristicile de bază, noţiuni de regim termic, metode agrotehnice de dirijare şi reglare a regimului termic. Aerul ca factor de vegetaţie, caracteristicile de bază, noţiuni de regim de aeraţie, metode agrotehnice de optimizare a regimului de aeraţie. Lumina ca factor de vegetaţie, caracteristicile de bază, noţiune de regim de lumină, metode de dirijare şi reglare a regimului de lumină. Apa ca factor de vegetaţie, caracteristicile de bază, formele, sursele de apă, indicatorii hidrofizici ai solului şi rolul lor la aprecierea accesibilităţii apei pentru plante, consideraţii asupra noţiunilor de consum şi pierdere a apei din sol, dinamica umidităţii anuale a solului, seceta, evaluarea agronomică a formelor de secetă, metode agrotehnice de dirijare şi reglare a regimului hidric a solului. Substanţele nutritive ca factor de vegetaţie.

Fertilitatea solului

Cuvintele – cheie: elemente şi condiţiile fertilităţii, tip de fertilitate, materie organică, biota solului, starea fitosanitară a solului, însuşiri agrofizice, reproducerea şi modelarea fertilităţii.

Consideraţii asupra fertilităţii solului, tipurile de fertilitate, elementele şi condiţiile de fertilitate.

Materia organică a solului, sursele de formare, etapele de descompunere, compoziţia şi calitatea materiei organice. Metode de menţinere a balanţei pozitive a materiei organice în sol. Biota solului şi starea fitosanitară a solului – condiţii obligatorii a fertilităţii solului.

Humusul. Compoziţia şi etapele de formare a humusului, importanţa agronomică.

Indicatorii agrofizici ai solului: compoziţia mecanică, textura, compacitatea, densitatea aparentă, porozitatea, compoziţia agregativă a solului, valorile lor favorabile pentru planta de cultură. Structura solului, grupele de agregate. Formarea micro şi macroagregatelor. Factorii de deteriorare a structurii solului. Căile şi măsurile de prevenire a deteriorării structurii solului, sporirii hidrostabilităţii agregatelor. Starea agrofizică a solului – condiţie de optimizare a valorilor regimului hidric, termic, aeraţie, nutriţie a solului.

Indicatorii agrochimici ai solului: complexul absorbtiv al solului, capacitatea de absorbţie cationică a solului. Gradul de saturaţie în baze a solului. Procedee de ameliorare a indicatorilor agrochimici ai solului. Noţiuni de reproducere şi modelare a fertilităţii solului.

Buruienile şi metodele de combatere.

Cuvintele – cheie: buruieni, tip şi grad de îmburuienire, „buruieni - problemă”, praguri de dăunare, pagube, particularităţi biologice, metode de combatere, clasificarea buruienilor, metodă integrată.

Buruienile, noţiuni, definiţii. Pagubele cauzate de buruieni. Surse de îmburuienare, căile de răspândire. Particularităţile biologice a buruienilor. Pragurile de dăunare şi perioada herbocritică şi evaluarea lor agronomică.

Principiile de clasificare şi clasificare a buruienilor. Grupele de buruieni în funcţie de principiul botanic, habitat, preferinţele faţă de hrană şi sol, modul de procurare a hranei, principiul biologic.

Principiile de clasificare şi clasificarea metodelor de combatere a buruienilor. Caracteristicile de bază şi particularităţile metodelor: preventive, mecanice, fizice, fitocenotice, biologice, chimice de combatere a buruienilor. Metode de combatere a buruienilor în plantaţiile pomicole şi viticole. Însuşirile de bază a erbicidelor şi evaluarea lor agronomică. Principiile de clasificare şi clasificarea erbicidelor. Particularităţile de bază la aplicarea erbicidelor la culturile de câmp, horticole, viticole. Noţiune de metodă integrată de combatere a buruienilor şi particularităţile acesteia.

Asolamentele.

Cuvintele – cheie: asolament, elemente a asolamentului, tipuri de asolamente, schiţă principală de alternare, „oboseală a solului”, monocultură, cultură repetată, loc în asolament, sistemele asolamentelor.

Consideraţii generale, noţiuni, definiţii. Bazele ştiinţifice ale asolamentelor. Sistemele asolamentelor şi evaluarea lor agronomică. Elementele asolamentului: sola, parcelă, cultura principală, solă mixtă, cultură premergătoare, cultură antepremergătoare, cultură succesivă, cultură intercalată, cultură în amestec, cultură protectoare, cultură amelioratoare, plan de cultură, structura de însămânţare, rotaţie, schiţa şi tip de asolament, cultură repetată ş.a. Importanţa agronomică şi economico – organizatorică a asolamentelor. Principiile de clasificare şi clasificare a asolamentelor: după durata şi scopul urmărit. Evaluarea agronomică a asolamentelor agricole (de câmp), furajere, mixte, speciale, raportul culturilor de câmp în diferite tipuri de asolamente agricole în funcţie de panta terenului. Particularităţile asolamentelor antierozionale. Schiţa principială de alternare a culturilor de câmp în R. Moldova şi evaluarea ei agronomică. Principiile de bază la organizarea şi valorificarea asolamentelor, argumentarea lor teoretică.

Asolamentul şi rolul lui la reglarea regimului de nutriţie, hidric, ameliorarea însuşirilor agrobiologice şi agrofizice a solului.

Principiile agronomice de selectare a locului în asolament a cerealelor păioase de toamnă, culturilor tehnice, porumbului, leguminoaselor la boabe, cerealierelor păioase de primăvară, a ierburilor furajere perene şi evaluarea lor agrotehnnică.

Lucrarea solului. Sistemele de lucrare a solului

Cuvintele – cheie: lucrarea solului, procedee agrotehnice, procese tehnologice, maturitate fizică, adeziune, coeziune, plasticitate, aratul, cultivaţia, graparea, tăvălugirea, afânare adâncă, arătură de desfundare, sistem de lucrare a solului.

Noţiuni, definiţii de lucrare a solului. Obiectivele de bază la lucrarea solului, clasificarea şi evaluarea lucrărilor solului. Procesele tehnologice la lucrarea solului şi evaluarea lor agronomică. Noţiune de maturitate fizică a solului şi importanţa ei agronomică şi energetică. Argumentarea şi evaluarea agronomică a însuşirilor fizico – mecanice ale solului: adeziunea, coeziunea, plasticitate. Noţiuni de rezistenţă specifică a solului şi importanţa energetică. Aratul – lucrare de bază a solului, obiectivele şi problemele calităţii, clasificarea arăturii după adâncime. Argumentarea teoretică şi avantajele arăturii cu plug cu antetrupiţă. Stratul arabil şi metode de ameliorare şi sporire a grosimii stratului arabil. Evaluarea agronomică şi agrotehnică a perioadelor (epocilor) şi metodelor de efectuare a arăturii. Pregătirea câmpului pentru arat.

Afânarea adâncă – procedeu agrotehnic ameliorativ, particularităţile şi evaluarea agrotehnică.

Arătura de desfundare, particularităţile şi evaluarea agrotehnică. Lucrarea solului cu grapele, cultivatorul, tăvălugul, particularităţile şi obiectivele de bază.

Sistemele de lucrare a solului, noţiuni şi definiţii, clasificarea sistemelor, particularităţile şi obiectivele de bază.

Particularităţile şi evaluarea agronomică a: sistemului lucrării de bază a solului (clasic); sistemului de lucrare a solului primăvara până la semănat pentru culturile de câmp de primăvară (timpurii, medii, târzii); sistemului de lucrare a solului pentru cerealierele păioase de toamnă, sistemul de lucrare a solului în ogor (negru, timpuriu).

Minimalizarea lucrării solului şi factorii care o determină, aspectul ei economic şi ecologic, avantajele şi dezavantajele.

Sistemul de lucrări de conservare a solului (SLCS), generalităţi, clasificare.

Particularităţile şi evaluarea agronomică a sistemului minim de lucrări ale solului („minimum tillage”); sistemului de lucrări cu biloane; sistemul de lucrări în benzi înguste, sistemul „fără lucrări” (Notillage).

Sistemele de agricultură

Cuvintele – cheie: sistem de agricultură, agricultură cu ţelină, agricultură cu pârloagă, cu ogor, asolament altern, agricultură convenţională, agricultură biodinamică, biologică, agricultura durabilă, agricultură ecologică.

Noţiune de sistem de agricultură, obiectivele de bază, particularităţile. Sistemele de agricultură şi evoluţia lor istorică. Particularităţile de bază a sistemelor de agricultură cu ţelină, cu pârloagă, cu ogor, cu asolament altern (Norfolk), cu plante prăşitoare (agricultură convenţională), avantajele şi dezavantajele acestora.

Particularităţile de bază şi obiectivele agriculturii biodinamice, biologice, ecologice. Noţiuni de sistem de agricultură durabilă, de landşaft. Particularităţile, obiectivele şi componentele de bază a sistemului de agricultură durabilă.

Literatura de specialitate

1. Budoi Gh., Penescu A. Agrotehnica. Ed. „Ceres”, Bucureşti, 1996.
2. Onisie T., Jităreanu J. Agrotehnica. Ed „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi, 1999.
3. Guş P., Lăzăreanu A., Săndoiu C ş.a. Agrotehnica. Ed. „Risoprint”, Cluj – Napoca, 1998.
4. Pintilie C ş.a. Agrotehnica. Ed „Ceres”, Bucureşti, 1985.
5. Vorobiov S.A. Zemledelie. „Agropromizdat”, Mosckva, 1991.
6. Badina G. ş.a. Osnovî agronomi. „Agropromizdat”, 1988.
7. Boincean B.P. Ecologicescoe zemledelie v Respublice Moldova. Izd. „Ştiinţa”, 1999.
8. Lupaşcu M. Agriucltura ecologică şi producerea furajelor în R. Moldova, „Ştiinţa”, 1998.
9. Oancea I. Agricultura generală. Ed „Ceres”, 1994.
10. Neamţu T. Ecologie, eroziune şi agrotehnică antierozională. Ed. „Ceres”, 1996.
11. Blaga Gh. ş.a. Pedologie. Ed. Didactică şi pedagogică, 1996.
12. Budoi Gh ş.a. Herbologia aplicată. Ed. „Ceres”, 1994.
13. Nicolaeva N. ş.a. Pricladnaia gherbologhia. Chişiniov, 2001.

Bibliografie suplimentară

1. Preanişnikov D.I. Izbrannâie socinenia, III, Moskva, 1965.
2. Sovetov A.V. Izbrannâie socinenia, Moskva, 1950
3. Costache I ş.a Agrotehnica terenurilor în pantă. Bucureşti, 1968.
4. Săndoiu C. Arăturile. Bucureşti, 1971
5. Maliţev T.S Voprosî zemledelia. Moskva, 1971
6. Ghinea L. ş.a. Efectele reziduale ale erbicidelor. Bucureşti, 1987.
7. Ionescu P, Şişeşti Gh. Buruienile şi combaterea lor. Bucureşti, 1955.
8. Şarpe N. ş.a. Erbicidele. Bucureşti, 1982.
9. Bihari F. i dr. Himiceskie sredstva boribî s sorneacami, Moskva, 1986.
10. Gruzdev Gh. i.dr. Himicescaia zaşcita rastenii. Moskva, 1980.
11. Zaharenco V.A. Gherbiţidî. Moskva, 1990.
12. Crafts A, Robbins U. Himiceskaia boriba s sorneacami. Moskva, 1964.
13. Melnicov N.N. Pestiţidî. Moskva, 1987.
14. Fisiunov A.V. Sornâie rastenia. Moskva, 1984.
15. Lazari I. ş.a Buruienile larg răspândite pe teritoriul R. Moldova, Chişinău, 1999.
16. Goldştain V., Boincean B. Vedenie hoziastv na ecologhicescoi osnove v lesostepnoi i stepnoi zonah Moldovî, Ukrainî, Rossii. Izd. „Econiva”, Moskva, 2000.
17. Kibasov P. Obrabotca pocivî pod polevîie culiturî, Chişiniov, 1982.
18. Constantinov I.S. Zaşcita pociv ot erozii pri intensivnom zemledelii. Chişiniov, 1987.
19. Vanicovici Gh. Sistemul zonal al agriculturii. p.I, II, Chişinău, 1990.
20. Canarache A. Fizica solurilor agricole. Bucureşti, 1990.
21. Kacinskii N.A. Fizica pocivî. Moskva, 1965; 1970.
22. Kononova M.M. Organicescoe veşcestvo pociv. Moskva, 1963.
23. Crupennikov I.A. Cernoziomî Moldovî. Chişiniov, 1976.
24. Bucur Gh., N. Nicolaev ş.a. Productivitatea şi starea fitosanitară a asolamentelor cu diferită pondere a culturilor prăşitoare, tehnice şi ameliorative, tehnologii de cultivare. Tipografia INEI, Chişinău, 2003.

Specialitatea

06.01.01 – Agrotehnică