CNAA Comisia de atestare Comisia de acreditare Comisiile de experţi Dispoziţii, instrucţiuni Acte normative

PREGĂTIREA CADRELOR Nomenclator Instituţii Consilii Seminare Teze

POTENŢIALUL ŞTIINŢIFIC Conducători de doctorat Deţinători de grad Doctoranzi Postdoctoranzi

 română | русский | english

Recomandări metodice generale

Fitotehnia ca ştiinţa agricolă are ca obiective de studiu elaborarea de tehnologii moderne de cultivare a plantelor de cîmp eficiente economic, ecologic inofensive, care ar asigura producţii înalte şi de bună calitate.

În linii mari, fitotehnia este disciplină de sinteză, integratoare a cunoştinţelor mai multor disciplini adiacente, al carei obiectiv principal î-l constituie captatea cît mai economică a energiei solare (radiante şi termice) în fitomasa culturilor de cîmp.

Aplicarea fitotehniei presupune întelegerea proceselor, estimarea rezultatelor folosirii mijloacelor şi elementelor tehnologice prin influenţa lor asupra producţiei agricole şi calităţii ei.

În cadrul ştiinţelor agricole fitotehnia ocupă locul principal în privinţa aportului la creşterea producţiei şi a menţinerii şi sporirii fertilităţii solului, folosirii raţionale a terenurilor agricole.

Avînd în vedere marea diversitate a condiţiilor pedoclimatice, economice şi sociale, fitotehnia elaborează cele mai moderne şi competitive tehnologii de cultivare a plantelor de cîmp pentru condiţii concrete, cu folosirea tehnicii, soiurilor, hibrizilor, aplicarea cumpătată a chimacalelor, asigurarea unor structuri optime a semănaturilor, ingrijirii la timp şi recoltarea culturilor în termeni optimi, condiţionarea la timp şi calitativă a produsului finit.

Tehnologiile de cultivare asigură producţii sporite prin crearea unei suprafeţe foliare optime, de lungă durată a semănăturilor, majorarea productivităţii fotosintetice, menţinerii în timp a unui nivel înalt de convertire a reacţiei fotosintetice active.

Fitotehnia ca ştiinţă, pentru realizarea obiectivelor sale apelează la cunoştinţele altor disciplini: fiziologia vegetală, agrotehnica, ameliorarea şi protecţia plantelor, biochimie, mecanizarea agriculturii, fizica, matematica (statistica), meteorologia, ecologia ş.a. Ele constituie baza teoretică şi aplicativă a elaborării tehnoligiilor competitive de cultivare a culturilor de cîmp prin optimizarea interacţiunii factorilor de vegetaţie, ceea ce implicit duce la sporirea fotosintezei productive a plantelor.

Cunoştinţele în domeniul Fitotehniei pot fi aplicate cu succes de către specialiştii complexului agroindustrial al ţării în activitatea lor practică, de către cercetătorii ştiinţifici ai instituţiilor de profil în elaborarea noilor elemente tehnologice ori tehnologiilor noi, de către cadrele didactice în procesul de înstruire preuniversitară şi universitară, de către fermieri şi particularii încadraţi în producerea culturilor de cîmp.

Programul de studiu include 13 compartimente, dintre care compartimentele 4-12 se referă la cunoştinţele generale despre grupele principale a culturilor de cîmp.

Unele culturi prevăzute spre studiere ocupă suprafaţa modeste, dar prezintă interes pentru împlementarea în practică.

Plantele de cultură mare, evidenţiate în compartimentele 4-12 prin caractere îngroşate vor fi studiate aprofundat în tehnologii industriale, după ordinea descrisă în compartimentul 13.

În bibliografie sunt incluse sursele de bază şi suplimentare, nefiind enumerate cele din literatura periodică de profil.

Conţinutul cursului

Probleme generale de fitotehnie

Cuvinte cheie: ştiinţă, ramură a economiei naţionale, fitotehnie, agricultură, obiective, etape de dezvoltare.

Fitotehnia ca ştiinţa şi ramură a agriculturii. Obiectivele fitotehniei, obiectul şi metodele de cercetare, etapele de dezvoltare. Ştiinţele la care apelează fitotehnia.

Legităţile de formare a recoltei. Producţia fitotehnică şi factorii care o condiţionează: geografici, climatici, biologici, tehnologici, antropogeni. Structura optimă a semănăturii. Gruparea şi zonarea culturilor.

Programarea şi prognozarea recoltei

Cuvinte cheie: programare, recoltă, arhitectonică, radiaţie activă fotosintetică, regim hidric, termic, de nutriţie.

Tipurile de recoltă şi evaluarea ei. Principiile de programare. Metodele matematice. Arhitectonica semănaturilor şi captarea radiaţiei active fotosintetice. Regimul de nutriţie, hidric, termic, factorii principali de producţie. Indicele harvest.

Sămînţa - factor biologic de producţie

Cuvinte cheie: sămînţă, formare, repaus seminal, control semincer, germinaţie, puritate, valoare utilă.

Formarea şi dezvoltarea seminţelor. Puritatea genetică a seminţelor. Repausul seminal, metode de depăşire a lui. Calitatea seminţelor în funcţie de condiţiile ecologice şi tehnologice.

Longevitatea seminţelor. Termenii uzuali. Controlul semincer. Proprietăţile fizice a seminţelor: puritatea, umiditatea, masa a 1000 de boabe, masa hectolitrică.

Proprietăţii biologice (fiziologice): facultatea de germinaţie, energia germinativă, viabilitatea, puterea de străbatere.

Valoarea utilă a seminţelor. Indicii de calitate a seminţelor şi aplicarea lor la determinarea desimii de semanat, normei de sămînţă la hectar.

Plantele de cultură mare

Cuvinte cheie: importanţă, suprafete, faza de creştere, perioada critică, organogeneza, compoziţie chimică, vernalizare, călire

Cerealele: grîul, secara, triticale, orzul, ovăzul, porumbul, sorgul, meiul, hrişca, orezul. Importanţa, răspîndirea în agricultura mondială şi în Republica Moldova. Caracteristica morfologică. Fazele de creştere şi dezvoltare. Perioadele critice şi folosirea lor la argumentarea elementelor tehnologice de cultivare. Etapele organogenezei şi formarea succesivă a elementelor productivităţii. Compoziţia chimică şi proprietăţile tehnologice ale producţiei, influenţa tehnologiei de cultivare şi condiţiilor pedoclimatice asupra calităţii producţiei cerealiere finite. Grupele biotehnologice ale cerealelor: de toamnă, primăvară, umblătoare, cerealele de grupa I şi grupa II.

Stadiul de vernalizare şi lumină la cerealele de toamnă. Criptovegetaţia. Rezistenţa cerealelor de toamnă la ger şi condiţiiile nefavorabile de iernare, fazele de călire. Pieirea cerealelor de toamnă şi prevenirea ei. Sistemul de îngrijire a semănaturilor în funcţie de începutul regenerării de primăvara a cerealelor de toamnă. Cauzele care înfluenţează umplerea boabelor, prevenirea impactului lor.

Leguminoasele pentru boabe

Cuvinte cheie: importanţă, răspîndire, proteină vegetală, fixarea azotului, valoarea economică, ecologică, agrotehnica

Mazărea, soia, fasolea, năutul, lintea, arahidele, fasoliţa, lupinul, bobul de grădină.

Răspîndirea în lume şi în Republica Moldova. Rolul leguminoaselor pentru boabe la sporirea producţiei cerealiere, producţiei de proteină vegetală, fertilităţii solului. Fixarea azotului din aer, importanţa ecologică şi economică, căile de sporire. Gruparea legumenoaselor pentru boabe după conţinutul de proteină, exigenţa la factorii de vegetaţie şi tipul de germinare.

Plantele rădăcinoase

Cuvinte cheie: răspîndire, compoziţia chimică, rădăcini (rizocarpi), tuberculi, producţii, indici de calitate

Sfecla de zahăr, sfecla furajeră, cartoful, cicoarea, napul, turnepsul, topinamburul. Imporatanţă, răspîndire, compoziţie chimică, noţiuni de plante florifere şi încăpaţinate la sfeclă. Căile de sporire a conţinutului şi randamentului de zahăr, coeficientul de puritate şi indicile valorii tehnice a sucului din sfeclă la fabricarea zahărului. Indicile de amidon la cartofi. Căile de reducere a degenerării cartofului.

Plante oleaginoase

Cuvinte cheie: importanţă, răspîndire, ulei vegetal, indicii iodic, acetic, saponificare, producţie.

Floarea soarelui, ricinul, rapiţa, muştarul, şofrănelul, susanul, macul, camelina, perila, lalemanţia.

Imporatanţă, răspîndire. Producerea uleiului vegetal, căile de sporire. Indicii de calitate ai uleiului vegetal: indicii iodic, acetic, de saponificare.

Plante aromatice şi medicinale

Cuvinte cheie: producţie, ulei volatil, materie primă, principii active, utilizare

Levănţica, şerlaiul, trandafirul, mărarul, menta, feniculul, isopul, coriandrul, nalba mare, galbenelele, muşeţelul, odoleanul, jaleşul, anasonul, chimionul, degeţelul. Importanţă, răspîndire, diversitatea botanică, utilizarea producţiei de bază şi secundară, indicii de calitate ai materiei prime, căile de sporire.

Plante textile

Cuvinte cheie: fibre textile vegetale, rezistenţa la rupere, fineţe, flexibilitate, conductibilitate termică, fuior, capsule, producţii

Bumbacul, inul, cînepa,chenaful, ramia, iuta, teişorul. Importanţă, răspîndire. Caracteristica şi gruparea plantelor textile după locul de formare a fibrelor: în frunze, tulpini, pe tegumentul seminţelor.

Clasificarea plantelor după zona de cultivare: nordice, din zona temperată, zona sudică

Tutunul

Cuvinte cheie: producţii de materie primă, nicotină, raşini, uleiuri volatile, soi, tip, gust, insuşirea frunzelor uscate, combustia.

Tutunul, mahorca.

Importanţă, răspîndire. Caracteristica morfologică a tutunului de tip Virginia şi Burley. Caracterele distinctive ale tutunului şi mahorcăi. Cerinţele faţă de soiurile de tutun de marfă (de mare consum).

Indicii de calitate ai materiei prime de tutun, indicii fizici, indicii biochimici.

Plantele bostăoase

Cuvinte cheie: produs alimentar, furaj, materie primă industrială, bacă cărnoasă, zaharuri, vitamine, ulei vegetal

Dovleac (bostan), harbuz (pepene verde), zămos (pepene galben). Importanţă, răspîndire, caracteristica generală a culturilor.

Plante furajere

Cuvinte cheie: nutreţ, masă verde, fîn, recoltă, unităţi nutritive, păşunat, amestec de ierburi

Ierburi furajere, graminee (perene): iarba de sudan, părîngul, golomăţul, raigrasul, paiuşul de livezi, obsiga nearistată, ciumiza.

Ierburi furajere leguminoase: lucerna, sparceta, , măzarichea de toamnă, sulfina, trifoiul, măzărichea de primăvara.

Borceaguri.

Specii furajere netradiţionale: Ciumărea (Galega orientalis Lam.), silfia cu frunze perforate (Silvia perforatum L.), varza de mare cu frunze cardiofile (Crambe cardiofolia Stev.), simfitum (Symphytum asperum Lepech.), rapontic (Rhaponticum carthamoides (Willd) Iljin.).

Tehnologii de cultivare a plantelor de cultură mare

Cuvinte cheie: importanţă, răspîndire, producţii premărgători, lucrarea solului semanat, ingrijire, recoltare, prelucrarea primară

Noţiuni de tehnologii, tipurile, elementele şi procesele tehnologice.

Plantele de cultură mare, evidenţiate în capitolele respective se studiază în ordine identică: importanţa alimentară, furajeră, industrială, agronomică, economică, ecologică. Istoria, răspîndire, producţii.

Sistematica: familia, genul, specia (subspecia) variatăţi, soiuri, hibrizi.

Caracteristica morfologică, particularităţile de creştere şi dezvoltare. Relaţii plantă-factorii de vegetaţie: cerinţele faţă de temperatură, lumină, umiditate, sol şi elementele de nutriţie.

Tehnologia de cultivare: rotaţia, culturi premărgătoare, fertilizarea, lucrările de bază şi înainte de semanat a solului, erbicidarea. Pregătirea seminţelor pentru semanat. Epoca, metode, norma de semănat, plantare. Adîncimea de încorporare a seminţelor. Sistemul de îngrijire a semănăturilor. Recoltarea: termeni, metode şi criterii de apreciere a maturizării culturilor.

Prelucrarea primară şi păstrarea producţiei. Evaluarea agronomică.

Particularităţile de cultivare a culturilor pe sectoarele semincere, pe terenuri irigabile, pe terenuri private.

Literatura de specialitate

1. Bîlteanu Gh., Bîrnăure V., Fazecas I., Ciobanu Fl., Vasilică C. Fitotehnie.-Bucureşti,
2. 1979
3. Bîlteanu Gh., Bîrnăure V. Fitotehnie.- Bucureşti: Cereş, 1989
4. Bîlteanu Gh., Solontai Al., Vasilică C., Bîrnăure V., Borcean I. Fitotehnie.- Bucureşti,
5. 1991
6. Bîlteanu Gh. Fitotehnie.- Vol. 2.- Bucureşti: Cereş, 1993
7. Bîlteanu Gh. Fitotehnie.- Vol. 1.- Bucureşti: Cereş, 1998
8. Munteanu L.S., Borcean I., Axinte M., Roman Gh.V. Fitotehnie.- Bucureşti, 1995
9. Munteanu L. S. Mic tratat de fitotehnie.- Vol. 1.- Bucureşti: Cereş, 1995
10. Munteanu L. S. Mic tratat de fitotehnie.- Vol. 2.- Bucureşti: Cereş, 1997
11. Musteaţă G.I. Cultivarea plantelor aromatice.- Chişinău, 1980
12. Muntean Leon Sorin. Cultura plantelor medicinale şi aromatice.-Cluj-Napoca: Dacia,
13. 1996
14. Moraru Şt. Tratat de fitotehnie, cultura plantelor de cîmp. Cereale.-Vol. 1.- Iaşi: Dosoftei, 1998
15. Păun E. Sănătatea Carpaţilor (farmacia din cămară).- Bucureşti, 1995
16. Вавилов П.П. Растениеводство.- М.: Агропромиздат, 1986
17. Вавилов П.П., Гриценко В.В., Кузнецов В.С. Практикум по растениеводству.- М.: Колос, 1983
18. Коренев Г.В., Подгорный П.И., Щербак С.Н. Растениеводство с основами селекции и семеноводства.- М.: Агропромиздат, 1990
19. Полуденный Л.В., Сотник В.Ф., Хлапцев Е.С. Эфиромасличные и лекарственные растения.- М., 1979
20. Мустяцэ Г.И. Возделывание ароматических растений.- Кишинэу: Штиинца, 1988

Bibliografie suplimentară:

1. Donea V. , Starodub V. Răsoi M. şi alţii. Fitotehnia.- Chişinău, 2002
2. Musteaţă G., Tertea Veronica, Birman L. Talpa gîştei – o specie medicinală valoroasă.-Chişinău, 1996
3. G. Musteaţă, I. Brânzilă, Zina Vornicu.- Gălbenelele -Calendula officinalis L. - sursă de sănătate (descriere, cultivare, folosire).- Chişinău, 1997
4. Musteaţă G.I. Cimbru de munte – Satureja montana L.- Chişinău, 1998
5. Musteaţă G. Plante aromatice şi medicinale cultivate din familia Apiaceae.- Chişinău, 2002

Specialitatea

06.01.09 – Fitotehnie