CNAA Comisia de atestare Comisia de acreditare Comisiile de experţi Dispoziţii, instrucţiuni Acte normative

PREGĂTIREA CADRELOR Nomenclator Instituţii Consilii Seminare Teze

POTENŢIALUL ŞTIINŢIFIC Conducători de doctorat Deţinători de grad Doctoranzi Postdoctoranzi

 română | русский | english

Recomandări metodice generale

Scopul disciplinei – rolul nutriţiei şi alimentaţiei în creşterea şi exploatarea animalelor şi păsărilor domestice; determinarea compoziţiei chimice ale nutreţurilor şi importanţa lor pentru organismul animal; aprecierea alimentaţiei normată a diferitor specii de animale şi păsări; examinarea factorilor de nutriţie şi alimentaţie asupra calităţilor productive şi reproductive ale diferitor specii de animale şi păsări domestice.

Sfera de cunoştinţe - importanţa nutriţiei şi alimentaţiei în dezvoltarea zootehniei; compoziţia, digestibilitatea şi valoarea nutritivă a nutreţurilor; rolul diferitor substanţe nutritive în organismul animalelor şi păsărilor; principii privind alimentaţia normată a diferitor specii de animale şi păsări domestice; particularităţile digestiei şi valorificării hranei; tehnologia preparării şi utilizării furajelor, combifurajelor şi premixurilor pentru diferite specii de animale şi păsări domestice.

Spectrul de abilităţi – acumulările ştiinţifice în domeniul nutriţiei şi alimentaţiei animalelor şi păsărilor domestice ce se referă la cerinţele de nutrienţi energetici, plastici şi biostimulatori ale fiecărei specii şi categorie de animale şi păsări, dar şi la metodele de preparare şi utilizare a nutreţurilor, la realizarea unor combinaţii de nutreţuri cu valoarea biologică ridicată care permite obţinerea produselor animaliere cu preţuri de cost cât mai scăzut.

Conţinutul cursului

Nutriţia şi alimentaţia animalelor şi păsărilor domestice

Cuvinte-cheie – apă, protide, lipide, glucide, macro – microelemente, vitamine, enzime, aminoacizi, substanţe antinutritive, tranchilizante, antimeteorizante, inhibitori, digestia, digestibilitatea, valoarea energetică, alimentaţia normată, prepararea nutreţurilor, receta, combifuraj, premix, drojdierea, tratarea, utilizarea.

Planul studierii temei:

• Importanţa alimentaţiei animalelor şi păsărilor domestice
  Alimentaţia raţională – factor al majorării producţiei la animale şi păsări şi îmbunătăţirea calităţii ei. Prevenirea dereglării metabolismului; funcţiilor de reproducţie şi a maladiilor alimentare. Problemele alimentaţiei complete a animalelor şi păsărilor. Aprecierea bazei furajere pentru sectorul zootehnic; ridicarea valorii nutritive a furajelor şi folosirea lor raţională în hrana animalelor şi păsărilor. Căile asigurării organismului animalelor şi păsărilor cu substanţe nutritive; substanţe biologice active.

• Substanţele nutritive şi semnificaţia lor în nutriţia animalelor şi păsărilor.
  Substanţele nutritive şi importanţa lor fiziologică. Însemnătatea glucidelor în alimentaţia animalelor şi păsărilor. Proteina şi rolul ei în alimentaţia animalelor şi păsărilor. Aminoacizii esenţiali şi neesenţiali. Conţinutul aminoacizilor în plante şi corpul animal. Valoarea biologică a proteinelor. Utilizarea substanţelor sintetice azotate în hrana rumegătoarelor. Lipidele, acizii graşi şi acţiunea lor asupra metabolismului în organism şi calităţii producţiei.

  Substanţele minerale în alimentaţia animalelor şi păsărilor Macro şi microelemente. Metodele de asigurare a animalelor şi păsărilor cu substanţe minerale.

  Vitaminele şi însemnătatea lor pentru schimbul de substanţe în organism. Sursele de asigurare cu vitamine. Căile de prevenire a avitaminozelor, hipovitaminozelor şi hipervitamonizelor la diferite specii de animale şi păsări.

  Substanţele biologice active: antibiotici, enzime, hormoni şi influenţa lor asupra cantităţii şi calităţii producţiei. Substanţele antinutritive şi toxice.

• Digestibilitatea, metabolismul şi schimbul de energie
  Digestia nutreţurilor la diferite specii de animale şi păsări. Metode şi tehnica determinării digestibilităţii substanţelor nutritive a furajelor. Factorii care influenţează digestibilitatea nutreţurilor. Schimbul de energie şi substanţe nutritive ca factor determinării al productivităţii animalelor şi păsărilor. Metode de studiere a schimbului de substanţe şi energie: metoda animalelor de control, balanţa azotului şi carbonului, balanţa de energie, metoda atomilor marcaţi. Noţiuni despre valoarea energetică totală a nutreţurilor, energia digestibilă, metabolică.

• Aprecierea valorii nutritive a furajelor şi raţiilor
  Dezvoltarea sistemelor de apreciere a valorii nutritive a furajelor. Sisteme contemporane de apreciere a valorii nutritive. Unităţi de măsură a valorii energetice a nutreţurilor (echivalentul amidon, U.N. ovăz, orz, U.N. energetică, metabiolică). Aprecierea complexă a valorii nutritive a furajelor şi raţiilor. Alimentaţia echilibrată a animalelor şi păsărilor.

• Particularităţile de alimentaţie normată a diferitelor specii de animale şi păsări domestice
  Necesarul în substanţe nutritive şi energie a animalelor şi păsărilor; metodele de determinare. Indicator de care se ţine cont (care se iau în consideraţie) la necesarul animalelor şi păsărilor în substanţe nutritive şi biologice active. Raţia şi structura ei. Tipuri de alimentaţie pentru diferite specii de animale şi păsări. Cerinţele nutritive pentru întreţinerea funcţiilor vitale. Normele detaliate în nutriţia animalelor şi păsărilor domestice.

• Specificul de alimentaţie a bovinelor
  Alimentaţia vacilor în perioada de gestaţie şi lactaţie. Alimentaţia în timp de iarnă şi vară. Alimentaţia vacilor cu producţie înaltă de lapte. Furaje, structura raţiei şi tehnica hrănii. Controlul alimentaţiei vacilor după valoarea deplină a raţiei. Alimentaţia taurilor reproducători, influenţa nivelului şi valorii complete a nutreţurilor asupra calităţii spermei. Norme de hrană, raţiile şi structura lor, tehnica de hrănire. Alimentaţia tineretului bovin. Necesarul în substanţe nutritive, schema şi tehnica de hrănire. Particularităţile alimentaţiei tineretului pentru reproducţie.

  Alimentaţia bovinelor supuse îngrăşării. Nutreţurile, raţiile, tehnica de hrănire. Îngrăşarea vitelor la păşune.

• Specificul alimentaţiei ovinelor şi caprinelor
  Particularităţile de digestie şi valorificarea substanţelor nutritive de către ovine şi caprine. Influenţa hrănirii asupra calităţii lânii. Alimentaţia berbecilor reproducători. Normele, raţiile, tehnica de hrănire. Alimentaţia oilor-mame în perioada de pregătire către montă, gestaţie şi lactaţie. Normele, raţiile şi tehnica hrănirii. Alimentaţia tineretului ovin. Îngrăşarea oilor adulte. Alimentaţia caprelor adulte, ţapilor, iezilor, tineretului caprin.

• Specificul alimentaţiei porcilor
  Particularităţile de hrănire a porcilor pentru reproducţie. Normarea proteică, minerală şi vitaminică la porcine. Alimentaţia vierilor-reproducători, scroafelor gestante şi în lactaţie. Alimentaţia purceilor-sugari, înţărcaţi şi tineretului porcin. Alimentaţia porcinelor supuşi îngrăşării. Tipuri de îngrăşare. Metode de control a alimentaţiei.

• Specificul alimentaţiei cabalinelor
  Particularităţile metabolismului la cabaline. Norme de hrană, nutreţuri, tehnica de hrănire. Alimentaţia armăsarilor reproducători, iepelor în gestaţie şi lactaţie, a tineretului. Alimentaţia cailor de tracţiune şi de sport. Norme de hrană, furaje, tehnica de hrănire şi adăpare.

• Specificul alimentaţiei a diferitelor specii de păsări
  Particularităţile hrănirii diferitelor specii de păsări: găinilor ouătoare, raţelor, gâştelor, curcilor etc. Alimentaţia tineretului de reproducţie, de înlocuire, puilor broiler, bobocilor de carne (raţe, gâşte), puilor de curcă. Digestia şi valorificarea hranei; tehnica hrănirii, adăpării şi normele de hrană. Influenţa folosirii, factorul de nutriţie şi alimentaţie asupra calităţilor productive şi reproductive ale păsărilor.

• Specificul alimentaţiei iepurilor, animalelor de blană şi peştilor
  Particularităţile de digestie şi valorificare a substanţelor nutritive, norme de furajere, tehnica de hrănire a animalelor de blană. Alimentaţia peştilor.

Tehnologia preparării nutreţurilor

Cuvinte cheie: - furaje, nutreţul, metode fizice, chimice, biologice; drojdierea, însilozarea, tratarea, prăjirea, bioprepararea, utilizarea; combifuraje, premixuri etc.).

Planul studierii temei

• Nutreţurile folosite în alimentaţia animalelor şi păsărilor
  Noţiune despre nutreţ, clasificarea furajelor. Factorii care influenţează compoziţia şi valoarea lor nutritivă. Standardele naţionale pentru aprecierea calităţii nutritive a furajelor.

• Nutreţuri de origine vegetală
  Compoziţia, valoarea nutritivă şi proprietăţile dietetice ale nutreţurilor verzi. Folosirea raţională a nutreţurilor, însilozarea nutreţurilor. Particularităţile însilozării diferitelor plante. Particularităţile preparării fânajului şi silozului combinat. Folosirea silozului şi fânajului în alimentaţia animalelor.

• Fânul, făina de iarbă
  Compoziţia chimică şi valoarea nutritivă a fânului pregătit prin folosirea diferitelor metode de uscare. Prepararea fânului vitaminizat, făină de ierburi. Condiţiile de pregătire şi păstrare a făinii de ierburi, folosirea ei în hrana diferitor specii de animale şi păsări domestice.

• Grosierele
  Paie de cereale şi leguminoase. Compoziţia şi valoarea nutritivă. Folosirea paielor în hrana animalelor. Metodele de sporire a valorii nutritive a grosierilor (fizice, chimice, biologice). Normele de folosire raţională.

• Rădăcinoasele, tuberculiferele şi bostănoasele
  Rădăcinoasele: sfecla furajeră, de zahăr, morcovul, cartoful, topinamborul, dovleacul furajer, bostanul – compoziţia şi valorificarea lor nutritivă. Pierderile de substanţe în timpul păstrării. Folosirea lor în hrana animalelor.

• Nutreţurile concentrate provenite din plante cultivate
  Grăunţe de cereale şi leguminoase, compoziţia chimică şi valorificarea lor nutritivă. Metodele de preparare a furajelor concentrate. Folosirea lor în hrana animalelor.

• Reziduri provenite din prelucrarea industrială
  Reziduri de la industria morăritului (tărâţele, făina furajeră), de la extragerea uleiului (şroturile), de la industria zahărului (borhoturile, melasa, zahărul furajer); compoziţia chimică, valoarea nutritivă, folosirea raţională în alimentaţia animalelor şi păsărilor.

• Nutreţuri de origine animală
  Deosebirile dintre compoziţia chimică a furajelor vegetale şi celor de origine animală. Laptele şi laptele smântânit, zărul. Făina de carne, de carne şi oase, de peşte, grăsimea de peşte. Cerinţe faţă de calitatea nutreţurilor de origine animală. Prepararea lor pentru hrană.

• Suplimente şi adaosuri.
  Suplimente minerale, preparate vitaminice, enzimatice. Metode de administrare în hrana a suplimentelor. Drojdiile furajere. Metodele de administrare în hrană a suplimentelor. Nutreţurile de origine microorganică. Aminoacizii sintetici, antibiotici etc.

• Combifuraje
  Noţiune despre nutreţ combinat. Necesitatea şi avantajele folosirii nutreţurilor combinate în alimentaţia animalelor. Categoriile de nutreţuri combinate – complete şi speciale. Nutreţuri combinate granulate, premixuri. Păstrarea şi folosirea raţională a nutreţurilor combinate.

• Premixuri
  Noţiuni generale despre premixuri; tehnica pregătirii şi păstrării premixurilor. Folosirea raţională a premixurilor în alimentaţia diferitelor specii de animale şi păsări domestice.

Literatura de bază

1. Alexandrov V.Metodica opâtnogo dela v ptiţevodstve. - Serghiev-Pasad, 1995.
2. Bogdanov G.A. Cormlenie s-x jivotnâh. - Moscva: Colos, 1981.
3. Burlacu Gh. Metabolismul energetic la animalele de fermă. - Bucureşti, 1985.
4. Bergner H., Ketţ H.A. Naucinâe osnovî pitania s-x jivotnâh. - Moscva: Kolos, 1973.
5. Denisov N.I., Taranov M.T. Proizvodstvo i ispolizovanie combicormov. - Moscva: Colos, 1970.
6. Dmitrocenco A.P., Pşenicinâi P.D. Cormlenie s-x jivotnâh. - Moscva: Colos, 1975.
7. Egorov I.Cormlenie s-x ptiţî. - Sergiev Pasad, 2002.
8. Haţieganu V., Nichita G., Zăbavă I., Stovilă S. Bazele nutriţiei animalelor şi controlul sanitar-veterinar. - Bucureşti, 1984.
9. Jarrige. Alimentaţia bovinelor, ovinelor şi caprinelor. - Paris, 1994.
10. Marinescu A. Chimizarea în nutriţia animalelor. - Bucureşti, 1980.
11. Nering C. Cormlenie s-x jivotnâh i cormovâe sredstva.-Moscva, 1959.
12. Popov I.S. Cormlenie s-x jivotnâh. - Moscva, 1957.
13. Popov I.S., Dmitrocenco A.P., Crâlov V.M. Proteinovâe pitanie jivotnâh. - Moscva: Colos, 1975.
14. Popa O., Miloş M., Halga P., Bunecelu El. Alimentaţia animalelor domestice. - Bucureşti, 1984.
15. Popa O., Sălăjan Gh., Şara A. Nutreţurile şi nutriţia raţională a animalelor de fermă. - Bucureşti, 1991.
16. Spiridov Gh. Alimentaţia păsărilor. - Bucureşti : Ceres,- 1985..
17. Stoica I. Nutriţia şi alimentaţia animalelor. - Bucureşti, 1997.
18. Stoica I. Alimentaţia animalelor şi poluarea. - Rev. Nutreţionistul, 1998, N9-12.
19. Stoica I. Aditivi furajeri. - Coral Sanivet, 1999.
20. Stoica I., Liliana Stoica. Bazele nutriţiei şi alimentaţiei animalelor. - Bucureşti, 2001.
21. Stoica I. Alimentaţia animalelor domestice. - Bucureşti, 1992, Vol.I,II,III, USAMV.
22. Taranov M.T. Himiceschie conservirovanie cormov. - Moscva: Colos, 1964.
23. Tommă M.F. i dr. Normî i raţionî cormlenia s-x jivotnâh. - Moscva: Colos, 1969.
24. Uotson S.Dj. Prigotovlenie i ispolizovanie sena i siloza. - Moscva: Colos, 1964.

Literatura suplimentară

1. Alexandrov V. Metodica opîtnogo dela v ptiţevodstve. - Segierv-Pasad, 1992.
2. Valdman A., Suraj P., Sahaţchii N. vitaminî v pitanii jivotnîh. - Harcov, 1993
3. Ovseannicov A.I.Osnovî opîtnogo dela v jivotnovodstve. - Moscva: Colos, 1976
4. Sălăjan Gh. Valorificarea unor noi resurse furajre în creşterea şi îngrăşarea animalelor. - Bucureşti, 1988.
5. Tărăsoanţa Gh., Halmăgean P. Tehnologia creşterii suinelor. - Bucureşti, 1983.

Specialitatea

06.02.02 – Alimentaţia animalelor şi tehnologia furajelor