română | русский | english

Recomandări metodice generale

Metode de înregistrare a factorilor de mediu – temperatura, umiditatea, presiunea, lumina, O2, vânt, valuri, turbiditate a apei, pH ş.a. Metode de capturare a organismelor acvatice şi terestre. Tipurile de capcane. Întocmirea tabelelor şi a graficelor. Tipurile de climograme. Bioclimograma. Analiza şi prelucrarea statistică a datelor. Analiza sinecologică: indicii ecologici analitici (abundenţa, dominanta, frecvenţa, fidelitatea); indicatorii ecologici sintetici (coeficientul de similitudine ecologică, indiciile de afinitate cenotica, indicele Naughton – Wolf); Metode de analiză a corelaţiei la nivelul grupărilor de specii (indicii de analiză a semnificaţiei ecologice, indicii de analiză a afinităţii cenotice, indicii de analiză a similarităţii dintre probe, coeficienţi ai “distanţei” dintre asociaţii, indicii chi pătrat şi a.).

Estimarea efectivelor populaţiilor în diferite tipuri de ecosisteme. Dispersia populaţiilor (diversitatea genetică şi taxonomică). Diversitatea ecologică: diversitatea £ (bogăţia de specii, indici “K” şi “D”, heterogenitatea şi metodele de analiză (indicele Simpson, indicele Briclouin, indicele Margalef), echitabilitatea (indicele Shannon-Wiener, diversitatea maximală, relativă, diversitatea teoretică, indicele Oltean), diversitatea ß (indicele Whittaker, indicele Gody ş.a.).

Studiul nişei ecologice: gradul de acoperire a nişei ecologice, mărimea nişei ecologice, estimarea gradului de suprapunere a nişei ecologice (indicele Mac Arthur – levins, indicele Pianka, indicele Horn, indicele Hulbert), analiza preferinţei faţă de hrană.

Tabele de viaţă. Bioritmuri şi metodele pentru construirea lor la animalele acvatice şi terestre.

Conţinutul cursului

1. Ecologie generală

Cuvinte – cheie: mediu, biotop, lanţ trofic, factori limitativi, biosferă, ecosistem, reţea trofică, populaţie.

Obiectul ecologiei. Locul ecologiei printre alte ştiinţe. Istoric. Bazele teoretice ale ecologiei: noţiuni generale, teoria generală a sistemelor, teoria nivelurilor de integrare, analiza sistemică în ecologie. Semnificaţia conceptului şi evoluţia ecologiei. Unele concepţii fundamentale ale ecologiei - mediu şi biotop, lanţuri trofice şi niveluri trofice. Principii ale proceselor ecologice - unitatea viaţă-mediu, principiul feedback, legile factorilor limitativi.

Biosfera. Biosfera şi crusta terestră, biosfera ca geosferă, caractere fizico-chimice ale biosferei, geografia biosferei. Componente ale biosferei - materie vie, organică biogenă, inertă, bioinertă, radioactivă, atomi liberi dispersaţi, pulbere cosmică, materie organică tehnogenă.

Bazele geochimice ale circuitului substanţei: principiile biogeochimiei, migraţia biogenă a atomilor elementelor chimice, cicluri biogeochimice.

Evoluţia biosferei: biosfera ca sistem ecologic global, circuitul superficial şi circuitul mare al materiei pe planeta noastră.

Ecosistemul: bazele teoretice ale cercetării ecosistemelor, compoziţia ecosistemului, structura spaţială a ecosistemului, biotopul ca sistem de factori ecologici, dependenţa biocenozei de biotop, efectul biocenozei asupra biotopului, delimitarea ecosistemului în spaţiu, clasificarea şi ordonarea ecosistemelor.

Ecosistemul ca formaţie în spaţiu şi timp: principii, configuraţia biocenozei, diversitatea ecologică, nişa ecologică, nişa spaţială, nişa trofică, mecanisme de coexistenţă a nişelor, principiul de excluziune a lui Ganse, principiul echivalenţei de poziţie, relaţii interspecifice, relaţii topice, concurenţa interspecifică, sisteme pradă-prădător, echilibrul ecologic.

Energetica ecosistemelor: sursele de energie pentru ecosisteme, principiile energeticii ecologice, procese reversibile şi ireversibile, semnificaţii ecologice ale termodinamicii clasice, fluxul de energie prin ecosistem şi unele legităţi ale lui, transformările energiei în ecosisteme.

Fluxul de materie şi biologia productivităţii: concepte fundamentale, producţia primară, producţia secundară, lanţuri trofice, clasificarea generală.

Reţeaua trofică: teoria termodinamică a stabilităţii reţelelor trofice, conexiuni trofice interbiocenotice.

Succesiunea ecologică şi legităţile ei: fenomene ritmice, ecogeneza (succesiune primară), succesiuni secundare, stabilizarea ecosistemului.

Structura biochimică a ecosistemului: principiile allelopatiei, metabolismul ecologic, reacţii biochimice între plante şi animale, ecologie biochimică.

Ecologia populaţiei: Locul ecologiei populaţiilor în sistemul disciplinelor biologice. Abordarea populaţionială în ecologia contemporană. Populaţia ca obiect de studiu în genetică şi ecologie.

Populaţia ca fenomen biologic. Clasificarea populaţiilor. Structura populaţională a speciei.

Statica populaţiilor. Efectivul numeric şi densitatea populaţiilor. Metodele de estimare a efectivului şi densităţii (numărarea directă, metoda pătratelor de probă, metoda marcării).

Parametrii structurali ai populaţiei (structura de vârstă, raportul între sexe, distribuţia spaţială). Particularităţile lor la plante şi animale.

Distribuţia spaţială întâmplătoare, uniformă şi grupată a indivizilor. Mecanismele de menţinere a structurii spaţiale a populaţiilor. Comportamentul teritorial. Factorii ce determină distribuţia grupată la animale şi plante. Efectivul de grup.

Dinamica populaţiilor. Principalii parametri dinamici ai populaţiei (natalitatea, mortalitatea, rata de creştere a populaţiei). Tabelele şi curbele de supravieţuire. Creşterea numerică a populaţiilor. Creşterea exponenţială. Potenţialul biotic. Rata specifică de creştere. Rata netă de înmulţire. Creşterea logistică. Densitatea de saturaţie.

Fluctuaţiile numerice ale populaţiilor. Reglarea efectivului populaţional. Factorii climatici. Reglarea intrapopulaţională: concurenţa, canibalismul, mecanismele comportamentale şi fiziologice. Ciclurile populaţionale. Concepţia autoreglării efectivului populaţional.

Interacţiunile populaţiilor. Tipurile de interacţiune. Clasificarea lor. Concurenţa. Formele de bază ale concurenţei. Ecuaţiile Lotka-Volterra. Principiile excluderii prin concurenţă. Nişa ecologică. Coexistenţa speciilor concurente. Rapacitatea şi parazitismul. Relaţiile dintre prădător şi pradă, dintre parazit şi gazdă. Coevoluţia prădător-pradă, parazit-gazdă. Modelele Lotka-Voltera. Interacţiunile populaţionale pozitive: comensalismul, cooperaţia şi mutualismul.

Aspectele aplicative ale ecologiei populaţiilor.

Populaţia ca unitate de reglare numerică şi unitate de protecţie.

2. Ecologie acvatică

Cuvinte – cheie: apă, hidrobiocenoze, hidrosferă, lanţuri trofice, poluare, ecotoxicologie.

Obiectul, metodele şi sarcinile ecologiei acvatice: Istoria formării ecologiei acvatice ca ştiinţă, determinarea acestei ştiinţe. Obiectul specific. Metodele de studiu. Problemele teoretice şi practice ale ecologiei acvatice. Legătura cu alte ştiinţe. Disciplinele comune şi terminologia ecologiei acvatice.

Gospodărirea raţională a apelor - problema de strigenţă actualitate (probleme şi perspective). Aspecte actuale privind gospodărirea apelor: conservarea cantităţii şi îmbunătăţirea calităţii apei în bazinul Dunării, Mării Negre, resurselor acvatice din Moldova.

Sursele de poluare - impurificarea cu cantităţi mari de nutrienţi (azot şi fosfor). Reducerea impactului negativ al activităţilor asupra ecosistemelor acvatice riverane şi rurale.

Apa ca factor de mediu limitativ indispensabil vieţii. Principalele proprietăţi fizico-chimice ale apei şi rolul lor asupra populaţiei acvatice.

Particularităţi fizice ale apei: molecula de apă şi proprietăţile ei. Căldura specifică, conductibilitatea termică. Capacitatea calorică. Tensiunea superficială, presiunea hidrostatică, viscozitatea. Mişcarea apei. Temperatura, lumina, transparenţa, culoarea, radioactivitatea.

Factorii chimici din apă: salinitatea (ρ%, clorinitatea, clorozitatea). Substanţa organică. Substanţele biogene. Alcanitatea totală. Aciditatea totală. Gazele din apă (oxigenul, bioxidul de carbon, amoniacul, hidrogenul sulfurat).

Relaţiile dintre organisme şi factorii mediului acvatic: oceanul mondial, populaţia lor. Condiţiile vieţii, caracteristica generală a faunei pelagice, bentosului şi a populaţiei la diferite latitudini.

Rezervuarele continentale şi populaţia lor: râuri, limane, lacuri, bălţi, ape subterane, rezervuare artificiale.

Hidrobiocenozele şi ecosistemele acvatice: structura, atitudinea interpopulaţiilor, transformarea substanţei şi energiei. Principalele biocenoze a mărilor şi rezervoarelor continentale. Ecosistemele acvatice. Particularităţile funcţionale şi structurale, circuitele biogeochimice.

Bazele ecologice de valorificare raţională a hidrosferei: producţia biologică a ecosistemelor acvatice şi căile de sporire a ei . Hrana. Compoziţia ei. Lanţurile trofice. Producţia şi productivitatea ecosistemelor acvatice. Producţia primară şi secundară a bazinului acvatic.

Aspectele ecotoxicologice ale apei şi protecţia biosferei: modalităţi de apreciere a calităţii apei potabile. Purificarea apei în scop potabil. Bazele ecologice de purificare a apelor şi lupta cu obstacole biologice, bazele ecologice ale hidrosferei.

Poluarea apelor: poluarea naturală, poluarea artificială. Consecinţele biologice ale poluării. Categorii de ape saprobe (ape polisaprobe, mezasaprobe, oligosaprobe şi ape catarobe). Antoepurarea şi epurarea artificială a calităţii apelor.

Acţiunea substanţelor toxice asupra organismelor acvatice. Consideraţii ecologice asupra apelor intoxicate. Toxicitate şi substanţe toxice.

3. Monitoringul ecologic

Cuvinte – cheie: monitoring, poluare, subsisteme, monitoring integrat.

Bazele constituirii unui sistem unitar de control al calităţii mediului. Istoricul constituirii monitoringului ecologic integrat şi definiţia lui.

Obiectele monitoringului ecologic integrat. Obiective ale monitoringului cu caracter general, cu caracter specific, cu caracter prospectiv. Monitoringul zoologic. Specificul monitoringului hidrobiologic.

Poluarea ca problemă a monitoringului ecologic integrat. Abordarea sistemică a monitoringului ecologic integrat. Principiile de realizare a monitoringului ecologic: principiile instituţionale, operaţionale.

Organizarea monitoringului ecologic integrat: conceptul general de organizare, sursele monitoringului ecologic, etapele organizării monitoringului ecologic integrat, organizarea monitoringului ecologic integrat pentru controlul de fond al calităţii mediului, interconectarea celor două sisteme de monitoring.

Nivelurile de lucru în monitoringul ecologic integrat: local, regional, global.

Parametrii care se urmăresc în monitoringul ecologic integrat al ecosistemelor terestre şi acvatice: mediile studiate şi metodele de recoltare în monitoringul ecologic integrat, metodele de recoltare a probelor din atmosferă, din apă, din sol.

Aparatele şi metodele de analiză şi prelucrare a datelor în monitoringul ecologic integrat.

Subsistemele monitoringului ecologic integrat pe medii de viaţă: atmosfera, mări şi oceane, apele continentale, solul, biodiversitatea, flora, fauna, biota.

Stadiul actual al activităţilor de monitoringul ecologic integrat la nivel local, regional şi global.

4. Managementul ecologic şi dezvoltarea durabilă.

Cuvinte – cheie: management, criză ecologică, bază legislativă.

Noţiuni generale despre managementul ecologic şi dezvoltarea durabilă. Nivelul actual al dezvoltării societăţii. Managementul ecologic ca ştiinţă şi problema crizei ecologice. Bazele ştiinţifice ale managementului ecologic. Aspectele biologice, social-economice şi tehnologice de protecţie a biosferei. Noţiune de „carrying capacity”. Unitatea şi interacţiunea proceselor naturale şi social-economice. Sisteme bioeconomice şi funcţionarea lor. Capitalul natural: clarificare conceptuală şi instrument operaţional pentru managementul durabil. Capacitatea de autopurificare a mediului şi limitele acestuia. Ipoteza Gaia. Schimbările globale şi necesitatea managementului ecologic şi utilizării raţionale a resurselor naturale.

Strategia de bază a managementului de mediu. Principiile de operare a managementului durabil (Norton, 1992): axioma dinamismului, interlegăturilor, ierarhiei sistemelor, fragilităţii diferite a ecosistemelor, creativităţii.

Regulile de conservare pentru utilizarea eficientă a resurselor naturale. Distribuirea şi alocarea eficientă a resurselor. Managementul resurselor naturale. Bazele utilizării raţionale ale resurselor de aer, apă, resursele energetice, resursele de sol. Utilizarea raţională a resurselor de plante. Utilizarea raţională a resurselor de animale sălbatice: animale nevertebrate, vertebrate, resurse piscicole, păsări, mamifere

Controlul poluării (managementul deşeurilor, tehnologiile eficiente şi mai pure). Reutilizarea deşeurilor.

Instrumentele economice pentru reglarea mediului. Managementul schimbărilor globale: tehnologiile, instituţiile şi nivelul de cercetare.

Noţiunea şi conceptul de bază a dezvoltării durabile. Bazele teoretice ale dezvoltării durabile. (Raportul Brundtland a Comisiei Mondiale asupra Mediului şi Dezvoltării, 1987; Strategia Mondială de Conservare, Conferinţa ONU asupra Mediului şi Dezvoltării, Rio de Janeiro, 1992; Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare; Programul al V; Agenda 21). Agenda 21- model al dezvoltării durabile: Dezvoltarea economică şi socială, utilizarea resurselor naturale, ecosistemele fragile şi activităţile umane, deşeurile producţiei industriale;

Grupurile cheie pentru implementarea principiilor dezvoltării durabile. Metode de implementare a principiilor şi strategiei dezvoltării durabile.

Coordonatele şi sectoarele cheie ale modelului de dezvoltare durabilă: industria, agricultura, transportul, energia, turismul.

Indicatorii dezvoltării durabile: categoria socială, economică, ecologică, instituţională.

Mecanismele de implementare a principiilor dezvoltării durabile (la nivel mondial, la nivel regional, la nivel naţional). Conştientizarea procesului de globalizare a crizei în relaţiile dintre „dezvoltare-mediu”.

Condiţiile şi strategia managementului de mediu în Republica Moldova. Instrumentele economice şi cele reglatorii. Managementul resurselor naturale în Republica Moldova (aerul, apa, solul, biodiversitatea). Instrumentele şi instituţiile de implementare. Managementul agricol şi implicaţiile asupra mediului. Baza legislativă şi normativă a managementului de mediu în Republica Moldova. Schimbarea mentalităţii şi educarea populaţiei.

Literatura de specialitate:

1. Botnariuc N., Vadiceanu A., Ecologie. Bucureşti: Edit.did. şi ped., 1982.
2. Stugren B. Bazele ecologiei generale. Bucureşti: Edit.ştiinţ.şi enciclop. 1982.
3. Pianka R.E. Evolutionary Ecology. Harper and Row, London-New-Zork, 1998.
4. Гельтман В.С. и др. Основы природопользования, М: «Наука и техника», 1980-571с.
5. Гиляров А.М. Популяционная экология. М.,Изд.МГУ,1990.
6. Одум Ю. 1975, Основы экологии, М.
7. Budzco M.I. Globalinaia ăcologhia. Moscva: Mâsli, 1977.
8. Cernova N.M., Bâlova A.M. Ecologie. Chişinău, 1994
9. Cernova N.M., Bâlova A.M. Ecologhia. Moscva: Prosveşcenie, 1998.
10. Soran V., Puia S., Argelean A., Maior C. Ecologie umană. Arad, 2001

Bibliografia suplimentară:

1. Anghel Gh., Răvăruţ M. şi Ţurcan Gh. Geobotanica. Bucureşti: Ceres, 1971.
2. Blagovescenski A.V. Biochimicescaia evoluţia ţvetcovâh rastenii. Moscova: Nauca, 1996.
3. Collier D.B., Cox W.G., Johnson W.A., Miller C.P. Dynamic Ecology. Prentice Hall, Londoni, 1973.
4. Dediu I.I. Ecologhiceskii enţiclopediceskii slovari. Chişinău, Glav.red.M.S.E., 1989.
5. Bumbu I. Protecţia naturii cu bazele geochimiei ecologice. Chişinău, 1997.
6. Kovda V.A. Biogheohimiceschie ţiclî v prirode I ih naruşenie celovecom. Moscva: Nauka, 1975.
7. Odum E.P. Fundamentals of Ecology. W.B. Saunder’s Company, Philadelphia. Toronto, 1971.
8. Pianka R.E. Evolutionary Ecology. Harper and Row, London-New-Zork, 1998.
9. Folosirea raţională şi protecţia apelor în localităţi, industrie, agricultură. V.1,2,3, România, 13. Constanţa, 1982, 1984, 1986.
10. Тимофеев-Ресовский Н.В.,Яблоков А.В.,Глотов Н.В. Очерк учения о популяции. М.,1973.
11. Бигон М., Харпер Дж., Таунсен К. Экология Особи, популяции и сообщества. М., Мир, 1989.
12. Benett Charles. Conservation and management of nature. New York, 1983.
13. Botkin Daniel, Keller Edward. Environmental Science. John Wley &Sons, New York, 1995.
14. Capcelea Arcadie, Republica Moldova pe calea dezvoltării durabile- realizări şi probleme, Cişinău, 1995.- 95 p.
15. Country overview - Moldova, Department of Environmental Protection, Institute of Ecology, 20. Chisinau, 1998.- 66p.
16. Clarck.William C. & Munn R.E.. Sustainable development of the biosphere. International Institute for Applied Systems Analysis, Laxenburg, Austria, 1986.- 491p.
17. Environmental Performance Reviews, Republic of Moldova, United Nations, New York, 1998.-163p.
18. Redcliff Michael. Sustainable development: needs, values, rights, p.438-454//Environmental Management. Ed. by Lewis Owen & Tim Unwin, California Riverside, Blackwell Publishers, 1997.
19. Turner Kerry. Sustainability: Principles and Practices,, Belhaven Press, london, 1988.-292p.
20. Project Learning Tree. Environmental Education Activity Guide. Washington: American Forest 21. Foundation, 1995.-401p.
21. Sunkin M., Mong D., Wight R. Sourcebook on Environmental Law, Cavendish Publishing Limited, London, 1998.-756p.
22. Vădineanu Angheluţă. Dezvoltarea durabilă, V.I, Editura Universităţii din Bucureşti, 1998.-247p.
23. Лемешов М.Я., Дунаевский Л.В. Управление природных ресурсов, М:Наука.-161с.
24. Солбриг О., Солбриг Д. Популяционная биология и эволюцияю-М.Мир,1982.
25. MacArthur R.H.,Connell J.H. Biologia populaţiilor.Bucureşti,1970.
26. Уильямсон М. Анализ биологических популяций.М.,1975
27. Яблоков А.В. Популяционная биология.,М.,1987.
28. Handler Philip. Biology and the future of man, New York, 1970.-967p.
29. Antipa Gh. 1941, Regiunea inundabilă a Dunării, Bucureşti.
30. Malacea I. 1954, Cercetări preliminare asupra degradării râurilor prin apele reziduale evacuate de industrie şi agricultură. Editura Bucureşti.
31. Azzi G. Agricultural ecology. London: Constable, 1956.
32. Винберг Г. Г. 1960, Первичная продукция водоемов, изд-во Минск.
33. Bazarov I.P. Termodnamica. Bucureşti: Edit. teh., 1962. Mac Fadyen A. Animal Ecology. London, Pitman, 1963.
34. Vernadsky V.I. Biosfera. Moscva, 1967.
35. Antonescu C. 1967, Biologia apelor. Edit. did. şi Ped, Bucureşti.
36. Tişler W. Seliscohoziaistvennaia ecologhia. Moscva: Kolos, 1971.
37. Братынский Л.П. 1972 Пестициды и жизнь водоемов. Киев, «Науковая думка».
38. Лурье Ю. 1973 Унифицированные методы анализа вод. М. Химия.
39. Kamşilov M.N. Evoluţia biosferî. Moscva: Nauka, 1974.
40. Covalski V.V. Cheohimiceskaia ăcologhia. Moscva: Nauka, 1974.
41. Константинов А.С.1975, Общая гидробиология. Изд-во «Высшая школа»
42. Мельнтков Н.Н. 1977. Пестициды и окружающая среда, М. Химия.
43. Зернов С.А. 1979, Общая гидробиология. М, изд-во «Высшая школа», издание III.
44. Baiştianu T. 1980, Hidrobiologie. Editura universităţii “Al.I. Cuza” ,Iaşi.
45. Тихин И. 1982. Поведение химических загрязнителей в окружающей среде. М. Мир.
46. Aşevschi V. 1989, Folosirea apei în sectorul zootehnic. Editura Cartea Moldovenească.
47. Филенко О.Ф. 1989. Водная токсикология. М. Издательство Московского университета.
48. Chiriţă C.D. Ecopedologie. Bucureşti: Ceres, 1994.

Specialitatea