Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

03.00.19 – Programa examenului de doctorat


Recomandări metodice generale

Scopul studierii parazitologiei şi helmintologiei, sfera de cunoştinţe şi spectrul de abilităţi profesionale.

Metodele de determinare a paraziţilor şi helminţilor coproovoscopice (Darling, Fuleborn), coprolarvoscopice (Baerman, Popova) şi de colectare şi prelucrare camerală. Studierea faunei cu ajutorul batereilor de tip Tulgre-Berlese. Extragerea fitopnematodelor din sol cu ajutorul metodei Baermann Funnel, Dekker, Chirjanova, Cralli. Pregatirea materialului faunistic în formă de preparate, pentru identificare la microscop. Flotaţia fitopnematodelor prin site. Fixarea nematodelor în TAF. Metode de colorare a fitonematodelor după Paramonov. Identificarea fitoparaziţilor după indicii morfometrici. Analiza de laborator a plantelor şi solului colectat prin metoda Baermann. Determinarea fitoparazitozelor la plantele bulboase din fam. Lilliaceae folosind metoada Gheideman.

Analiza indicilor hematologici [hemoglobina, eritrocite, leucocite, formula leucocitară, hematocrit, trombina, timpul trombării, viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) ş.a.], serologici [bilirubina, activitatea alaninaminotransferazei (ALT), aspartataminotransferazei (AST), K, Na, Ca, proteine totale, albumine, globuline α1, α2, β, γ. ş.a.] folosind metodele Pixanov, Condrahin, Curilov, Маlahоv.

Estimarea ecto-, endo - şi fitoparaziţilor la diverse gazde. Dispersia populaţiilor (diversitatea genetică şi taxonomică). Extensivitatea şi intensivitatea invaziilor parazitare, diversitatea £ (indicii “K” şi “D”, heterogenitatea şi metodele de analiză (indicele Simpson, indicele Briclouin, indicele Margalef), echitabilitatea (indicele Shannon-Wiener, diversitatea maximală, relativă, diversitatea teoretică, indicele Oltean), diversitatea ß (indicele Whittaker, indicele Gody ş.a.).

Tabele de viaţă. Cicluri evolutive şi metode pentru estimarea lor la animale.

Conţinutul cursului

1. Parazitologie şi Helmintologie generală

Cuvinte – cheie: parazit, helmint, fitoparazit, poliparazitism, parazitofaună, nivel invazional total, ecosistem, biocenoză, lanţ trofic, gazde parazitare, ciclu evolutiv.

Obiectul parazitologiei şi helmintologiei. Noţiunea de parazitism, paraziţi şi helminţi. Priviri generale asupra esenţei parazitismului. Parazitismul şi interacţiunea lui cu alte tipuri de biocenoze din lumea animală şi vegetală (simbioză, mutualismul, comensalismul etc.).

Provenienţa şi evoluţia parazitismului. Istoricul apariţiei şi dezvoltării parazitismului. Condiţiile de constituire a cuplului biocenotic (parazit – gazdă).

Corelaţia în timp şi spaţiu dintre paraziţi, helminţi şi gazdă (ectoparazitism, endoparazitism, parazitism temporar, staţionar). Parazitismul facultativ şi fals.

Răspândirea parazitismului în lumea animală şi vegetală. Fenomenul hiperparazitismului. Progresul şi regresul morfologic şi biologic în evoluţia paraziţilor şi helminţilor. Locul parazitologiei şi helmintologiei printre alte ştiinţe. Istoric. Unele concepţii fundamentale ale parazitologiei şi helmintologiei - ecosistem, biocenoză, lanţuri trofice şi niveluri trofice. Bazele teoretice ale parazitologiei şi helmintologiei: noţiuni generale, teoria generală a sistemelor, teoria nivelurilor de integrare, analiza sistematică în parazitologie şi helmintologie. Semnificaţia conceptului şi evoluţia parazitologiei şi helmintologiei. Principii ale proceselor parazitologice şi helmintologice - tipuri de parazitism, gazde parazitare, modele parazitare evolutive.

Schimbările funcţiilor vitale de bază ale organismului în legătură cu modul de viaţă parazitar. Adaptările morfologice şi biochimice principale la modul de viaţă parazitar.

Morfologia funcţională a paraziţilor şi helminţilor (particularităţi de structură a sistemelor de organe, organele de fixare, dimensiunile şi forma corpului, învelişurile, rezistenţa faţă de agenţii externi, eliminarea larvelor din teaca ouălor, închistarea, exchistarea şi nutriţia).

Schemele cercetărilor vitale ale paraziţilor. Noţiunea despre ciclul vital. Condiţiile de constituire a organismului gazdă faţă de parazit. Tipurile de gazdă şi rolul lor în ontogeneza parazitului.

Schimbul gazdelor în cadrul ciclului vital al paraziţilor. Gazdele intermediare şi rezervoare a paraziţilor şi provenienţa lor. Alternanţa generaţiilor de paraziţi. Longevitatea unor stadii separate de dezvoltare.

Particularităţile metabolismului organismelor parazitare. Înmulţirea paraziţilor şi helminţilor longivitatea vieţii lor. Factorii ce reglează numărul de paraziţi şi helminţi. Acomodarea studiilor embrionare şi larvale a paraziţilor şi helminţilor (dezvoltarea embrionară în afara organismului gazdă, particularităţile de constituire şi comportare a larvelor la diferite etape atât în mediul extern, cât şi în organismul gazdă). Adaptarea parazitului la răspândirea speciei.

Clasificarea ciclurilor vitale ale paraziţilor şi helminţilor. Acomodarea paraziţilor şi helminţilor la ciclurile de viaţă a gazdelor.

Gazda ca mediu de veţuire a parazitului şi helmintelui. Parazitofauna în dependenţă de nutriţia gazdei. Interdependenţa de nutriţia gazdei. Interdependenţa parazitofaunei de arealul răspândirii gazdei.

Ciclurile vitale a paraziţilor şi helminţilor din diverse grupe sistematice (gregarine, coccide, sporozoare, monogenee, trematode, cestode, nematode, fitonematode, acantocefale, căpuşa de pădure şi de râie, strechea ş.a.).

Acţiunea hibernării gazdei asupra parazitofaunei. Acţiunea vârstei şi dimensiunilor gazdei asupra parazitofaunei. Interconexiunea între diverse specii de paraziţi şi helminţi în gazdă. Mediul de veţuire a gazdei şi acţiunea lui asupra parazitofaunei.

Paraziţii şi helminţii – componenţi ai biocenozei gazdei. Dependenţa faunei paraziţilor şi helminţilor de dimensiunile suprafeţei de răspândire a gazdei cât şi de gradul de izolare a ei. Parazitofauna endemicelor şi relictelor. Acţiunea asupra faunei paraziţilor şi helminţilor a factorilor geografici şi landşafturile zonelor climaterice. Modificarea sezonieră a faunei paraziţilor şi helminţilor. Dependenţa faunei paraziţilor şi helminţilor de migraţia gazdei. Rolul paraziţilor şi helminţilor în vederea soluţionării problemelor zoogeografice. Acţiunea aclimatizării şi însuşirii noilor teritorii asupra faunei paraziţilor şi helminţilor.

2. Interconexiunea între parazit şi gazdă

Cuvinte – cheie: parazit, helmint, fitoparazit, organism gazdă, antigen, imunitate.

Căile şi mecanismele de pătrundere a paraziţilor, fitoparaziţilor şi helminţilor în organismul gazdă. Migraţia paraziţilor şi helminţilor în organismele gazdei. Localizarea paraziţilor, fitoparaiţilor şi helminţilor. Interconexiunea parazitismului şi gazdei în perioada implementării, migraţiei, fazei tisulare, parazitării. Trăsăturile de bază ale biologiei paraziţilor şi helminţilor ce determină particularităţile patogenezei la bolile zooparazitare şi fitoparazitare. Acţiunea paraziţilor şi helminţilor asupra gazdei şi reacţia gazdei faţă de parazit. Patogenitatea paraziţilor şi helminţilor, manifestarea diversă a ei. Sensibilizarea organismului gazdă cu antigenii parazitului şi helmintelui. Reacţiile alergice în cazul parazitozelor şi helmintozelor. Imunitatea la bolile parazitare (înăscută, dobândită). Formele de manifestare.

3. Helmintozele la om

Cuvinte-cheie: epidemiologie, geohelmint, biohelmint, microfocar.

Noţiunea de parazitologie şi helmintologie medicală. Epidemiologia helmintozelor. Clasificarea epidemiologică a helmintozelor omului.

Geohelminţii. Biohelminţii. Microfocarele şi focarele helmintozeor, mecanismele de transmitere a helminţilor.

Organizarea luptei împotriva helmintozelor.

Trematodozele. Şistozomotozele şi dermatitele şistozomatozice. Opistorhozele.

Cestodozele. Teniozele. Himenolepidozele. Difilobotriozele. Echinococcoza şi Alveococcoza. Nematodozele. Ascaridoza. Anchilostomidozele. Trihocefaloza. Enterobioza. Strongiloidoza. Trchineloza. Filariatoza. Dracunculoza.

Bolile la om provocate de larvele migratoare a helmintozelor animalelor.

4. Bazele fitohelmintologiei

Cuvinte-cheie: fitonematode, fitohelminţi, proces biologic, promorfologie, ontogeneză.

Provinienţa fitohelminţilor (nematodelor). Locul fitohelminţilor în sistemă. Caracteristica generală a arhitectonicei gastrotricha şi nematoda. Sacul epitelio-muscular. Sistemul nervos central. Organele de simţ. Organele digestive. Regularea osmotică şi excreţia. Organele genitale. Embriogeneza, creşterea şi dezvoltarea. Concluzii generale.

Factorii de formare a organizaţiei fitohelminţilor. Analiza. Factorii procesului biologic al fitonematodelor.

Principiile de arhitectonică şi sacul nervos epitelial muscular. Formele principale de legătură a fitonematozilor cu planta.

Dimensiunile corpului. Formele şi proprietăţile corpului. Arhitectura generală promorfologia fitonematodelor libere. Sacul epitelio – muscular. Structura morfologică a cuticulei. Histologia cuticulei nematodelor. Componenţa chimică a cuticulei. Funcţia cuticulei. Hipoderma. Sistema glandelor epiteliale a afasmidelor. Musculatura specială. Sistemul nervos central.

Organele de simţ. Comportarea fitonematodelor.

Sistemul digestiv şi cel excretor, respirator. Principalele organe a sistemului digestiv. Orificiul bucal şi formaţiunile labiale. Stroma. Esofagul. Intestinul mijlociu. Rectul. Regularea osmotică şi excreţia. Respiraţia fitonematodelor.

Organele genitale. Ontogeneza fitonematodelor. Principiile de analiză. Oul. Forma şi dimensiunile analelor la fotonematode. Numărul de ouă. Structura oului. Legităţile generale de dezvoltare individuală a fitonematodelor. Analiza comparativă a ontogenezelor. Ecologia ontogenezelor.

Gruparea ecologică a fitonematodelor. Principiile de grupare ecologică a fitonematodelor.

Eusaprobiontele ori fitonematodele saprobionte tipice. Devisaprobiontele. Fitohelminţii. Micohelminţii ectoparazitari. Perforatorii ectoparazitari. Fitohelminţii cu efect patogenic specific şi nespecific. Legităţile generale de reciprocitate dintre nematodele ce aparţin diferitelor grupe ecologice.

Fitonematodele parazitare ale plantelor şi mijloacele de combatere a acestora.

Răspândirea fitohelminţilor în natură. Influenţa mediului extern asupra răspândirii fitonematodelor.

Paraziţi şi prădători – duşmani naturali ai fitonematodelor.

Relaţiile de reciprocitate a fitonematodelor cu plantele. Atacul părţilor aeriene ale plantelor. Atacul rădăcinilor. Relaţiile de reciprocitate ale nematodelor fitoparazitare şi răspândirea fitohelminţilor.

Bazele combaterii fitohelminţilor. Măsuri de securitate. Mijloacele agrotehnice de combatere. Mijloacele chimice de combatere.

Metode de cercetare. Cercetarea în câmp a plantelor. Colectarea probelor de sol. Procedeele de descoperire a fitohelminţilor la plante. Extragerea fitonematodelor din sol. Omorârea, fixarea şi colorarea fitonematodelor. Pregătirea preparatelor. Cerinţele contemporane pentru descrierea fitonematodelor.

5.Unele probleme de epidemiologie şi epizootologie la maladiile parazitare

Bolile parazitare transmisibile la om şi animale. Focarul natural al paraziţilor şi helminţilor.

Caracterul sezonier al bolilor parazitare.

Căile de infestare a animalelor şi omului cu diverşi paraziţi şi helminţi. Extensivitatea şi intensivitatea invaziei. Superinvazie şi reinvazie. Perioadele de invazie preimaginale şi imaginale.

Detrimentul economic adus de paraziţi şi helminţi. Diversele remedii de luptă cu paraziţii şi helminţii.

Rolul măsurilor planificate de combatere în masă a paraziţilor şi helminţilor.

Ajunsurile parazitologiei şi helmintologiei în lucrările de luptă cu paraziţii şi helminţii cât şi cu maladiile parazitare.

Sarcinile ştiinţei şi practicii parazitologiei şi helmintologiei.

Literatura de specialitate

  1. Абуладзе К. И., Демидов Н. В., Непоклонов А. А. Паразитология и инвазионные болезни с-х животных. – М.: «Агропромиздат». –1990.– 464 с.
  2. Даугалиева Э.Х. Изучение гистоглобулина на организм животных при некоторых гельминтозах // Паразитарные болезни с-х животных и меры борьбы с ними. – Алма-Ата, 1979. – С. 47.
  3. Ерхан Д. К., Панасюк Д. И., Панасюк С. Д., Ятусевич А. И. Гельминты и простейшие – резервуарные хозяева и возбудители гиперпаразитарных сочетанных инфекционных и инвазионных болезней. – Кишинев: Штиинца. - 1995. – 334 с.
  4. Маркевич А. П., Полянский Ю. И., Сопрунов Ф. Ф. и др. Паразитоценология. – Киев. – 1985. – 248 с.
  5. Tălămbuţă N. Curs de parazitologie generală.-Chişinău.-1997.-90p.
  6. Olteanu Gh., Panaitescu D., Gherman I. ş. a. Parazitozoonoze. Probleme la sfârşit de mileniu în România. – Bucureşti. – 1999. – 592 p.
  7. Şuteu I. Zooparaziţi şi gazdele parazitare. – Cluj-Napoca „Genesis Tipo”. – 1998. – 400 p.
  8. Шульц Р.С., Диков Г.И. Гельминты и гельминтозы сельскохозяйственных животных. Алма-Ата. 1964. 388 с.

Bibliografia suplimentară

  1. Даугалиева Э. Х. и др. Иммунный статус и пути его коррекции при гельминтозах с-х животных. – М.: - 1991. – 188 с.
  2. Спасский А. А. Рецентные роды линстовиидных цепней. Паразиты и паразитоценозы животных и растений днестровско-прутского междуречья. – Кишинев «Штиинца». – 1987. – С. 3-27.
  3. Hecтеров П.И. Класс круглых червей – Nematoda. – Кишинев «Штиинца». – 1988.
  4. Gheorgescu Gh., Velea C. Exploatarea animalelor – ecologia aplicată. –Bucureşti: Didactica şi eсologiсă, -1990.-P.279.
  5. Olinescu A., Andrieş A. Tehnici imunologice // Chişinău, “Ştiinţa”.-1994.-316p.
  6. Брондз Б. Д. Т-лимфоциты и их рецепторы в иммунологическом распознавании. М.: Наука. - 1987. - 470 с.
  7. Кассирский И. А.; Алексеев Г. А. Клиническая гематология.–М.:-1970.- 800 с.
  8. Мозгов И. Е., Абуладзе К. И., Данилевский В. М. и др. Ветеринарная рецептура с основами терапии и профилактики. – М.: «Агропромиздат». – 1988. – 384 с.
  9. Şuteu I. Zooparaziţii şi mediul înconjurător. -Editura Academiei Române.-Bucureşti.-1992.-255p.
  10. Lutan V., Zorkin T., Borş E. ş. a. Fiziopatologie medicală. – Chişinău. - 2002. – vol. I. - 507p.
  11. Niculescu A. Patologia şi clinica bolilor parazitare. -Edit. Ceres.-Bucureşti.-1975.
  12. Nitzulescu V., Popescu I. Boli parazitare exotice. -Edit. Medicală.-Bucureşti.-1979.
  13. Nitzulescu V., Gherman I. Parazitologie clinică. -Edit. Medicală.-Bucureşti.-1986.
  14. Nitzulescu V., Gherman I.,Feldioreanu T. Parazitologie clinică. -Edit. Medicală.-Bucureşti.-1964.