CNAA Comisia de atestare Comisia de acreditare Comisiile de experţi Dispoziţii, instrucţiuni Acte normative

PREGĂTIREA CADRELOR Nomenclator Instituţii Consilii Seminare Teze

POTENŢIALUL ŞTIINŢIFIC Conducători de doctorat Deţinători de grad Doctoranzi Postdoctoranzi

 română | русский | english

Recomandări metodice generale

Scopul studierii etnografiei constă în cunoaşterea modului de trai şi cultură a popoarelor lumii, în cunoaşterea particularităţilor generale şi particulare a etniilor. Obiectul dat ne cunoaşte cu toate popoarele mari şi mici la orice etapă de dezvoltare istorică, despre originea lor şi procesele etnice care au avut loc în formarea lor, apartenenţa lingvistică, antropologică, de credinţă, ocupaţii, mod de trai în familie, aspecte ale culturii materiale şi spirituale tradiţionale şi contemporane.

Sfera de cunoştinţe: despre etnogeneză, procese etnice şi formarea poporului, limbă şi religie, aşezări şi locuinţe, ocupaţii, cultura materială şi spirituală, modul de trai în familie şi a.

Specificul de abilităţi: De a şti metodologic cum se fac cercetările etnografice şi cum se evidenţiază particularităţile specifice şi generale, de a putea citi şi descifra fenomenele etnoculturale în raport cu zona şi etniile respective, de a cunoaşte cultura tradiţională materială şi spirituală a popoarelor, de a aprecia şocul culturii moldoveneşti în dezvoltarea culturii universale, de a aprecia schimbările actuale şi a.

Conţinutul cursului

Etnografia. Noţiuni generale.

Obiectul şi sarcinile etnografiei
Cuvinte-cheie: etnografie, etnologie, antropologie, popor, etnie, procese etnice, etnogeneză, cultura materială, cultura spirituală, probleme, cercetări ştiinţifice.
Etnografia în contextul ştiinţelor umanistice: istoria, etnologia, etnolingvistica, etnosociologia, etnopedagogia, etnodemografia etc.
Coraportul şi caracteristicile noţiunilor: etnografie, etnologie, antropologie socială, antropologie culturală, Folkskunde; cultura materială, spirituală etc.
Etnie (structură, etnicitate, constante etnice); procese etnice (interacţiuni, asimilaţie, delaboraţie); identificarea etnică (structură, criterii, etnonim, autoidentificare pozitivă – etnocentrism, etnofanatism, naţionalism, şi negativă – etnonegativism, etnoeliminisn, etnonigilism).
Etnogeneza şi istoria etnică: istoria etniei şi procesul încontinuu de etnogeneză.
Problema identificării şi autoidentificării populaţiei estromanice în Republica Moldova. Concepţii şi discuţii.

Specificul izvoarelor şi metodelor de cercetare
Cuvinte-cheie: izvoare, metodologie, evoluţie, areal, structură, sistem, morfologia fenomenului, cartografie, clasificare, tip.
Izvoare: mărturii ale călătorilor, arhive de documente, acte emise de cancelariile domneşti, izvoare literare, folclor, izvoare grafice, colecţii muzeistice.
Metode de cercetare în etnografie: cercetări de teren, chestionare tematice şi metode de fixare a materialelor, paşaportizarea obiectelor, istorico-comparativă sau evolutivă, arealo-comparativă, sistematică, analiza structural-morfologică, cartografierea. Clasificarea şi tipologizarea. Selectarea, analiza şi sinteza în stabilirea particularităţilor etnice.

Din istoria ştiinţei etnografice
Cuvinte-cheie: izvoare de cercetare, mărturii, documente, acte şi arhive, şcoli, evoluţie, etnopsihologie, lingvistică, arheologie, societăţi de etnografie.

• Etapa de acumulare a materialelor etnografice.
  Observaţii etnografice în izvoarele din antichitate: Herodort, Strabon, Cezar, Tacit etc. Date etnografice în izvoarele din evul mediu: Ibn-Fadlan, Olano Carpini, Marco Polo, Ibn-Batuta ş.a. Marele descoperiri geografice din sec. XV-XVIII. Apariţia etnografiei ca ramură a ştiinţei. Societăţi de etnografie în Franţa, Anglia, Germania, Rusia. Legăturile etnografiei cu alte ştiinţe: antropologia, arheologia, geografia, lingvistica.
• Şcolile etnografice.
  
  • Întemeietorii şcolii mitologice Ia. şi V. Grimm. Adepţii şcolii în Anglia – M.Muller, în Franţa – A.Pikte, în Rusia – A.Afanasiev, F.Buslaev, O.Kotlearevskii, în Ucraina – A.Portebnea.
  • Şcoala evoluţionistă – Dj. Mak-Lennon, E.Tailor, L.Morgan.
  • Şcoala diffuzionistă. Fridrih Ratţel, L.Frobenius, F.Grabner, V.Schmidt, C.Creber, E.Sepir.
  • Şcoala structuralistă. Radklif-Braun. K.Levi-Stross.
  • Şcoala funcţionalistă. B.Malinivski.
  • Şcoala psihoanalitică. Z.Freid, G.Roicheim, K.G.Iung.
  • Etnografia modernă în SUA, Canada, Germania, Franţa.
  • Şcoala sovietică (L.Gumiliov, S.Tokarev, Iu.Bromlei etc.). Specific, realizări, consecinţe.
  • Etnografia în ţările post-sovietice (Rusia, Ucraina, Bielorusi).
  • Etnografia în ţările Sud-est Europene: România, Bulgaria, Ungaria, Polonia.

Istoria Etnografiei Moldave
Date despre populaţia Moldovei în letopiseţele moldave şi străine (G.Ureche, M.Costin, I.Neculce); călători străini (sec.XVII-XVIII). Dmitrie Cantemir ca etnograf.
Delimitarea etnografiei ca ştiinţă în Basarabia (sec.XIX-XX). Rolul societăţilor ştiinţifice (societatea geografică a Rusiei, societatea de istorie şi antichitate din Odesa). Primele instituţii şi societăţi ştiinţifice autohtone (Comitetul Basarabean de Statistică, Comisia ştiinţifică de arhive a guberniei Basarabia, Muzeul zemstvei guberniale a Basarabiei). Cercetători: P.Sîrcu, A.Iaţimirski, A.Mateevici.
Etnografia Moldovei în perioada interbelică. Activitatea secţiei regionale din Basarabia a Institutului de cercetări sociale D.Gusti şi ediţiile perioadice. Expediţii în teren: ss. Cornova, Copanca, Popeşti. P.Ştefănucă şi operele sale.
Etnografia Moldovei în perioada sovietică. Constituirea şi activitatea Secţiei de Etnografie şi Studiul Artelor (cu drept de institut) în anii 1950-60, 1960-80. Tematica cercetărilor. Etnografi (V.Zelenciuc, N.Demcenco, L.Loscutova, Iu.Popovici, E.Postolachi, O.Luchianeţ etc.). Realizări.
Etnografia Moldovei după anul 1991. Centre ştiinţifice, şcoli, reprezentanţi, concepţii, divergenţe.

Clasificarea popoarelor lumii
Cuvinte-cheie: popoare, grupe etnice, principii de clasificare, rase, religii, aspecte lingvistice, tip de gospodărie, ocupaţii, cultura.
Principii de clasificare a popoarelor lumii. Clasificarea geografică. Zonele geografice. Clasificarea antropologică a oamenilor. Noţiunea de rasă. Apariţia raselor pe globul pămîntesc. Rolul mediului ambiant în dezvoltarea raselor şi procese de influenţe reciproce între rase. Concepţia rasistă şi combaterea ei. Rasele mari (europeană, mongoloidă, negro-australoidă) şi particularităţile lor. Împărţirea raselor mari în tipuri antropologice.

Grupări lingvistice ale omenirii
Cuvinte-cheie: clasificare, limbaj, dialecte, familii lingvistice, grupe lingvistice, limbili indo-europene, areal lingvistic.
Rolul limbajului în istoria omenirii. Clasificarea morfologică şi genealogică a limbilor. Evoluţia studierii limbilor în sec. XIX. Metoda comparativ-istorică în studierea limbilor.
Formarea familiilor lingvistice la etapa comunei primitive. Principalele familii lingvistice mondiale. Limbile malaiezo-polinezice: mon-chmer, tibeto-birmane şi tai-chineze; limbile semito-hamite, uralo-altaice; limbile bantu, limbile dravidiace, limbile indo-europene. Popoarele de bază care se referă la aceste limbi.

Clasificarea etnografică a popoarelor lumii după modul de gospodărie şi cultură
Cuvinte-cheie: clasificare, îndeletniciri, mediu natural, tip de gospodărie, mod de trai, agricultură, unelte, păstorit arhaic, meserii, nomad.
Coeziunea activităţii omului cu mediul ambiant. Caracterul şi nivelul dezvoltării gospodăriei – factorul important în aprecierea tipului de gospodărie. Trei tipuri de bază în activitatea popoarelor: 1) precumpănirea vînatului, pescuitului şi culesul; 2) cu gospodărie productive la care de bază este agricultura rudimentară; 3) cu gospodărie productivă agricultură cu plugul şi irigarea şi creşterea animalelor, cu meserii şi industrie. Mod de trai nomad şi sedentar.

Popoarele Australiei şi Oceaniei

Cuvinte-cheie: autohton, colonizare, gospodărie, ocupaţii, familie.
Originea popoarelor autohtone ale Australiei şi Oceaniei. Istoria etnică a populaţiei din Australia, Noua Guinee, Melanezia, Polinezia, Micronezia. Limba, cultura aborigenilor înainte de colonizarea europeană. Gospodăria şi ocupaţiile. Formele de căsătorie şi familia.
Religia, creaţia orală. Tradiţiile şi obiceiurile, cultura materială, meşteşugurile artistice.
Cultura popoarelor contemporane din Melanezia, Polinezia, Micronezia. Ocupaţii de bază. Cultura materială şi spirituală. Rezultatele pătrunderii europenilor pe teritoriul Australiei şi Oceaniei.

Popoarele Americii

Cuvinte-cheie: comunităţi etnice, grupe lingvistice, triburi, formaţiuni etnice, clasificare, tip de gospodărie, unelte, ocupaţii, colonizare, situaţie contemporană.
Populaţia autohtonă a Americii. Grupuri şi reprezentanţii comunităţilor etnice ale indienilor: eschimoşii-aleuţi, atapacuii, aţtecii, maia, incii, caribii, checiua, aimara, puelce, cion, aravacii ş.a.
Popoarele Americii după tipul de gospodărie şi cultură. Vînătorii şi pescarii arctici. Eschimoşii. Aşezări, locuinţă, alimentaţie, port, tradiţii. Triburile vînătorilor din zona pădurilor. Vînătorii de cerbi „caribu”. Îmbrăcămintea, obiecte e uz casic, alimentaţia. Culegătorii şi vînătorii din California. Triburile vînătorilor din stepele (preriile) Americii. Uneltele de vînătoare. Apariţia calului la vînătoare. Modul de trai şi cultură a indienilor.
Indieni din America Apuseană de Nord (aleuţii şi tlinchiţii). Vînatul de mare şi pescuitul.
Populaţia de pe insula de foc. Ocupaţii – culesul şi vînatul. Portul, locuinţa. Agricultorii Americii de Nord partea de sud-est. Triburile indienilor – irochezi. Cultura prelucrării pămîntului, defrişarea pădurilor. Ocupaţii secundare – vînatul şi culesul. Unelte de muncă. Modul de trai al irochezilor. Liga irochezilor.
Agricultorii din sud-vestul Americii. Popoarele iuto-aţtecii şi pueblo. Modul de trai.
Apariţia europenilor pe continentul american şi noile formaţiuni etnice şi statale. Spaniolii, portughezii, englezii, francezii. Destinul culturii maia şi a aţtecilor. Schimbările care au avut loc în modul de trai al indienilor în urma colonizărilor de către europenii.
Datele principale despre populaţia contemporană a Americii. Grupele populaţiei contemporane: americanii de nord, latino-americanii, indienii, eschimoşii, negrii.
Aşezările şi numărul lor. Limbile. canadienii (anglofonii, francofonii din Canada), minorităţile naţionale. Situaţia contemporană a popoarelor din America.

Popoarele Africii.

Noţiuni generale despre continentul african.
Cuvintele-cheie: aborigeni, colonizare, structură antropologică, lingvistica, aşezări temporare, aspecte culturale, meşteşuguri.
Istoria etnică şi structura socială a Africii pînă la colonizare. Istoria veche a Africii. Africa – leagăn al vechii civilizaţii. Urme arheologice ale Homo sapiens. Aşezări timpurii ale agricultorilor şi meşterilor din perioada culturii neolitice. Relaţiile populaţiei africane cu popoarele Europei de Sud, Asia Apuseană.
Cultura egiptenilor, livienilor, berberilor, bantu.
Africa în evul mediu VII-VIII. Invazia arabilor în Africa şi urmările influenţei lor. Triburile berbere. Popoarele Magribului şi Egiptului, Efiopiei, Gana, Mali, Sudan, Benin, Congo, Angola. Răspîndirea limbii arabe şi islamului.
Colonizarea Africii de către europeni. Noile formaţiuni: Africa Ecuatorială, Franceză, Africa Apuseană, Engleză, Congo, Belgiană, Africa Portugheză, Africa Spaniolă şi a. Anul 1960 – anul Africii. Lupta de obţinere a independenţii (Mauritania, Senegal, Mali, Camerun, Nigeria, Gabon, Congo, Somali, Aljir, Tanzania şi a.).
Populaţia Africii: structura antropologică a popoarelor Africii – europeidă, negroidă, mongoloidă şi amestecate. Structura etno-lingvistică a populaţiei

• semito-hamită, berberă, arabă, cuşită, egipteană, cead);
• nighero-cordofană (nighero-congo, cordofană);
• nilo-sahariană;
• indo-europeană (germană, engleză, franceză, italiană, spaniolă, portugheză, indoariiţii, greci evrei)

Religia: Islamul şi creştinismul, secte, fetişizmul.
Structura social-economică: obştina familială, de rudenie, muncă, colectivă, obştina teritorială de vecinătate şi a.
Aspecte istorico-culturale ale popoarelor Africii. Cultura materială şi spirituală a popoarelor din nordul şi estul Africii. Agricultori arabo-berberiai Magribului, Egiptul, Sudan, Tunis, Mauritania, Somali, Meşteşugurile. Aşezări şi locuinţe. Alimentaţia, portul. Familia şi relaţiile ei.
Popoarele Africii Apusene Tropicale: Guineia, Nigeria, Benin, Sudan, Gana, Mali.
Cultura agricultorilor cu săpăligă. Produsele agricole. Meşteşugurile şi industria casnică. Portul. Locuinţă şi a. Cultura spirituală. Uniunile bărbaţilor şi rolul lor.
Popoarele Africii Centrale, de Est şi de Sud (bantu, zulu, basuto). Ocupaţii. Meşteşuguri. Aşezări şi locuinţe. Relaţii în familie. Hrană. Port. Credinţe.
Popoarele coisan: gotentoţii şi buşmenii. Pigmeii. Ocupaţii. Unelte. Locuinţa. Hrana. Credinţe. Populaţia Madagascarului – maligaşii. Ocupaţii. Agricultura. Obiecte de uz casnic. Meşteşuguri. Lupta pentru independenţă.
Situaţia contemporană a popoarelor Africii. Mişcarea naţional-eliberatoare. Apariţia statelor independente în Africa. Consolidarea naţională a statelor arabe.

Popoarele Asiei

Cuvintele-cheie: aspecte demografice, tipuri antropologice, ocupaţii tradiţionale, agricultură rudimentară, irigaţie, hrană.
Noţiuni generale: aşezarea geografică, date demografice, limbi vorbite. Ocupaţii tradiţionale. Popoarele care practicau vînatul şi culesul, pescuitul, crescătorii de vite, care practicau agricultură cu săpăligă, cu plugul şi irigaţia. Cultura materială şi spirituală.

Popoarele Asiei Apusene
Cuvintele-cheie: istorie etnică, comunitate, cuceriri, genoţid, migraţie, etnogeneză, aşezări, cultură.
Aşezarea geografică, statele şi populaţia: Asia Mică, Mesopotamia, Levant, peninsula Araviisc, podişul Iranian. Asia Apuseană: Turcia, Iran, Afganistan, Irac, Siria, Arabia Saudită, Iemen, Emiratele Arabe. Islamizarea. Influenţele migraţiei şi cuceririle popoarelor tiurcice în Asia Mică. Migraţia forţată a armenilor şi gruzinilor în Iran. Genoţidul armean din 1915 provocat de Turcia. Situaţia curzilor. Popoarele turcice.
Populaţia ţărilor arabe. Evreii, arabii. Aşezări şi locuinţe. Ocupaţii, meşteşuguri. Gospodăria. Cultura materială. Familia şi relaţiile ei la popoarele Asiei Apusene. Cultura spirituală.

Popoarele Asiei Sudice
Cuvintele-cheie: etnogeneză, aspect lingvistic, general, particular, credinţe, relaţii sociale, migraţie, induism, islamizm, budizm.
Statele: India, Bangladeş, Pachistan, Republica Şri-Lanca, Nepal, Butan, Republica Maldivă. Istoria etnică şi etnogeneza popoarelor. Structura etnică: aspecte demografice, limbile vorbite (indoeuropene, dravidiană, austroaziată, tibeto-chineză). Gospodăria. Ocupaţii şi unelte de muncă. Cultura materială: aşezările, locuinţa – materiale de construcţie. Port, obiecte de uz casnic. Mijloace de transport, alimentaţia.
Familia şi relaţiile sociale. Sistema de caste. Cultura spirituală.
Arta decorativ-aplicativă. Religia şi credinţe. Induismul, islamul şi budismul, creştinismul, jainismul şi a.

Popoarele Asiei de Sud-est
Cuvintele-cheie: etnogeneză, grup antropologic, sisteme de irigare, defrişare, forme arhaice, colective de muncă.
Indochina, Singapur, Malaca, Indonezia, Insulele Filipine. Istoria etnică şi structura etnică şi antropologică.
Statele: Birma, tailand, Laos, Vietnam, Campucia, Malaizia, Singapur, Indonezia, Filipine.
Limbile vorbite: indoneziană, chineză, indiană.
Gospodăria şi ocupaţiile. Multiple variante ale ocupaţiilor: vînat, cules, agricultură cu săpăligă pînă la agricultură cu sistemul de irigare; industrie. Sistema de defrişare a pămînturilor. Creşterea orezului, porumbului.
Cultura materială: unelte ale muncii agricole. Aşezările săteşti şi locuinţă, tehnologii de construcţie a caselor. Interierul locuinţelor. Portul femeiesc şi bărbătesc în Vietnam, Tailanda, Laos, Birma şi a., portul vînătorilor şi culegătorilor. Alimentaţia.
familia şi relaţiile sociale. Aspectul social modului de trai. Forme arhaice ale familiei. Influenţa religiei asupra familiei. Daosismul în Indochina; islamul în Indonezia; creştinismul în Filipine. Forme colective de muncă şi trai.
Cultura spirituală. Influenţa sistemului colonial asupra dezvoltării creaţiei populare. Lupta pentru independenţă. Rolul tradiţiilor în dezvoltarea creaţiei contemporane. Dansurile şi cînticile populare. Teatrul, baletul. Religii şi credinţe. Schimbările şi situaţia de astăzi.

Popoarele Asiei Centrale şi de Est
Cuvintele-cheie: etnos chinezesc, imperii, consolidare, grupe lingvistice, aşezări, forme de încălzire a locuinţei, bucătărie, vestimentaţie, clanuri, sisteme ale scrisului, religii.
Teritorii – China, Japonia, Coreia, Mongolia. Pagini din istoria etnică a popoarelor. Centre de cultură neolitică. Procesul de formare a etnosului vechi chinez şi crearea în sec. III î.e.n. a imperiilor Ţin şi Han. Mod de trai nomad în Mongolia. Secolele III-IV – epoca marilor migraţiuni ale popoarelor est-asiatice. Consolidarea unor grupe etnice „miao” şi „liao”. Secolele VII-XII – formarea popoarelor de bază – etnosurilor: japonezii, coreenii, manciurienii, tibeţii, tiurcii, mongolii, chinezii.
Clasificarea etnolingvistică: 5 familii mari: altaică cu grupele (tiurcă, mongolă, tunguso-manciurienii), sinotibetă (chineză, sinatibetă), austroneziană, taia, austroaziată.
Structura antropologică: mongoloizii, australoidă-amestecate, ainii, etnii metisate.
Tipuri de gospodării şi cultură: în zonele calde şu medii cu rămăşiţe ale trecutului. Grupele: vînători, pescari şi culegători; cultivarea pămîntului cu săpăligă şi creşterea de animale; agricultura cu plugul (China de Nord), păstoritul nomad (mongoli, tiurci, manciurieni) sezonier şi crescători de cerbi (China de Nord).
Cultura materială: tipuri de aşezare şi locuinţe. Locuinţe mutătoare, case sedentare, tehnica de carcas, forme de încălzire a locuinţei.
Vestimentaţia: pentru femei, bărbaţi în coraport cu ocupaţiile. Portul chinezilor, japonezilor. Alimentaţia păstorilor şi agricultorilor. Produse de carne şi lactate. Produse cerealiere, legumele. Particularităţi în alimentaţie. Bucătăria chineză, bucătăria japoneză. Meşteşuguri. Obiecte de artă.
Organizări sociale: sistema de clanuri, de rudenie, cultul strămoşilor, formaţiile „tzuntzu” integrative la chinezii. Cultura spirituală. Religii. Creştinismul în China şi varietăţile lui. Musulmanismul, budismul (China, Japonia, Coreia), lamaismul (mongolii, tibeţii). Mitologia Asiei de Est. Miturile eroice. Eposul. Tradiţiile şi semnele scrisului. Particularităţile chinezesc – importanţa pentru etniile vechi. Sisteme ale scrisului japonez, iugur, mongol.
Aspecte contemporane ale culturii popoarelor din Asia Centrală şi de Est.

Popoarele Europei Apusene
Cuvinte-cheie: Eurasia, Europa, „Europa Celtică”, confesii, rasă europeidă, familie indo-europeană, grupe ale populaţiei: romanice, germanice, slave; minorităţi etnice, etc.
Popoarele Europei Apusene. Urme timpurii despre aşezările populaţiei în Europa. Noţiunea de „Europa celtică”. Componenţa antropologică a popoarelor europene începînd din sec. I e.n. Noţiuni de popoare: romanice, germanice, slave. Structura etnică a popoarelor. Popoarele care se referă la familia lingvistică indo-europeană: germanice, romanice, slave, celtice, greceşti, albaneze. Popoarele din grupa fino-ugoră – finii, ungurii (maghiarii); grupa tiurcă, semito-hamită, baltică, bascii.
Grecuii – cei mai timpurii în Europa. Documentele crito-michene. Marea colonizare grecească. Elinii şi Elada. Civilizaţia autilă şi rolul ei pentru dezvoltarea Europei. Aşezările slave şi procese de asimilare (macedonenii, albanezii). Aromînii. Lupta de eliberare de sub jugul turcilor. Cultura materială: hrana, aşezări şi locuinţe. Port. Religie.
Albanezii. Vechii iliri şi traci. Aşezarea slavilor şi procesul de asimilare. Alania sub regimul turcesc – XV-XVI. Islamul. Ocupaţii – păstoritul, creşterea cerealelor, legume. Meşteşuguri. Port. Aşezări şi locuinţe. Religie.
Popoarele romanice. Italienii, francezii, freolii, corsicanţii, catalonii, spaniolii, românii, galisienii, portughezii, valonii, aromânii (vlahii) şi a. Procese de asimilare şi romanizare a multelor triburi din peninsula Apenină. Coloniile rimlene şi romanizarea. Rolul creştinismului. Romanizarea la nord de Dunăre. Confesii creştine: catolici, protestanţi şi creştini.
Aşezări, ocupaţii ale italienilor. Alimentaţie. Oraşele italiene şi arhitectura lor. Satele şi tipuri de locuinţă. Îmbrăcăminte.
Francezii. Aşezări, tipuri de sate. Ocupaţii de bază. Bucătăria. Băuturile. Costumul popular. Religie. Poporul meşteşugarilor – valonii. Satele lor. Locuinţa.
Spaniolii, portughezii, catalonii. Ocupaţii şi produse agricole, creşterea fructelor. Creşterea animalelor, particularităţi, pescuitul. Obiecte artizanale. Tipuri ale locuinţelor poporului portughez, spaniol. Portul popular al portughezilor, spaniolilor. Meşteşuguri. Tradiţii, jocuri, corida.
Bascii. Maltienii – etnii deosebite. Particularităţi specifice. Agricultura pe terase unice. Meşteşuguri, prelucrarea lemnului. Locuinţa. religia.

Popoarele germanice
Germanii (nemţii), austriecii, germano-elveţienii, flamanzii, olandezii, datcenii, suedezii, norvegienii, englezii, şotlandezii.
Aspecte demografice şi aria de răspîndire a lor. Procese etnice legate de mişcarea triburilor germanice. Formarea poporului german. Istoria etnică a englezilor. Epoca vichingilor. Dezvoltarea păstoritului în Islanda, agriculturii la germani şi austriecii, pescuitul la norvegieni, islandezi.
Aşezările şi locuinţa, tehnica de construcţie a caselor şa etniile germanice. Tipurile de locuinţe, acoperişuri, gospodăria. Decorul locuinţelor. Portul femeiesc şi bărbătesc. Tipuri zonale de costume ale etniilor germanice. Meşteşuguri artistice.

Grupa popoarelor celtice
Islandezii, galii, bretonii, valii. Lupta pentru autonomie culturală. Ocupaţii tradiţionale: agricultura şi creşterea animalelor. Pescuitul. Meşteşuguri pentru femei şi bărbaţi. Alimentaţia celţilor. Tipurile de aşezări, locuinţe. Portul popular al bretonilor, tipuri de costume femeieşti şi bărbăteşti. Portul irlandezilor. Religia bretonilor, irlandezilor.

Grupa fino-ugoră
Saamii, loparii, finii şi ungurii (maghiarii). Saamii – unicul popor crescător de cerbi din Europa Apuseană. Modul de trai. Ocupaţii. Aşezări. Locuinţa. Meşteşuguri. Costumul femeiesc. Istoria etnică a finilor. Ocupaţii. Pescuit. Ocupaţii legate de prelucrarea lemnului. Locuinţa. Port. Credinţă. Ungurii (maghiarii). Istoria lor etnică. Migrarea în Europa. Ocupaţii – păstoritul, agricultura. Meşteşuguri. Alimentaţia. Aşezări. Locuinţă. Port. Religie.
Popoarele slave în Europa Apuseană
Slavii de sud şi slavii apuseni
Istoria etnică a slavilor apuseni şi de sud. Aspectul demografic al slavilor din Europa şi aşezarea lor. Aspectul lingvistic şi cele două derecţii: sudică (bulgarii, sârbii, croaţii, slovenii, macedonenii, bosnienii, muntenegrii) şi apuseană (polonezii, caşubii, cehii, slovacii, lujicienii). Originea şi aşezarea lor. Procesele din Europa de asimilare a slavilor. Lupta pentru autonomie şi independenţă. Egalitatea în drepturi a slavilor de rînd cu alte etnii din Europa. Ocupaţii, tip de gospodărie şi cultura materială. Aşezări şi locuinţe. Tipuri de locuinţe. Portul tradiţional. Alimentaţia. Modul de trai în familie şi relaţiile obşteşti. Cultura spirituală.

Popoarele Europei de Est
Slavii de est: ruşii, ucrainenii, bieloruşii. Comunitatea originii lor şi legăturile de obîrşie cu slavii de sud şi cei apuseni. Istoria etnică şi procese demografice. Aşezarea şi răspîndirea slavilor de est după Ural, în Siberia, Extremul Orient şi la sudul Rusiei. Formarea statelor rus, bielorus şi ucrainean. Aspecte antropologice şi lingvistice. Procese etnice şi de asimilare lingvistică. Istoria formării zonelor de ca6zaci. Cine sunt „lipovenii”? Cultura materială şi spirituală a slavilor: a ruşilor, ucrainenilor, bieloruşilor şi a. Locuinţe, alimentaţie, port, meşteşuguri. Transformările social-politice în Rusia, Bielorusia, Ucraina în anii de restructurare.

Popoarele Baltiei
Din etnogeneza şi istoria etnică a estonienilor, lituanienilor, letonilor. Aspecte lingvistice şi religioase. Ocupaţii şi unelte. Cultura materială. Aşezări şi locuinţe. Port popular. Alimentaţie. Cultura spirituală. Aspecte sociale.

Popoarele din nordul European
Carelii, comii (zârenii), neneţii. Rasa, familia lingvistică. Paginii din istoria etnică. Gospodăria şi cultura materială. Meşteşuguri şi unelte. Locuinţa. Cultura spirituală. Religia. Superstiţii.

Popoarele din bazinul rîurilor Bolga şi Cama
Din istoria etnică ai tătarilor, ciuvaşilor, başchirilor, udmurţilor, mordovilor (mocşa şi erzea), mariiţii. Aspectul lingvistic. Migraţia bulgarilor şi crearea statului „Bulgaria Volgică”. Integrarea bulgarilor şi destinul ciuvaşilor şi tătarilor. Etnogeneza başchirilor. Ocupaţii, gospodăria. Cultura materială şi spirituală. Unelte de muncă. Locuinţa. Religia.

Popoarele Caucazului
Caucazul – regiune istorico-etnografică deosebită, după structura etnică. Caucazul – zona de trecere dintre Europa şi Asia. Structura antropologică şi lingvistică. Limbile ibero-caucaziene, dagestaneză, cartvelă, tiurcice, iraniene şi a. şi reprezentanţii lor. Etnogeneza şi istoria etnică a popoarelor caucaziene: gruzinii, abhazii, adîgeii, cecenii şi inguşii, armenii, azerbaidgenii, avarii, balcarii, osetinii, nogaii şi a. Ocupaţii. Cultura materială şi spirituală. Modul de trai în familie şi obştesc. Religia. Folclorul.

Popoarele Asiei Mijlocii şi Cazahstanului
Componenţa etnică a populaţiei din Asia Mijlocie şi Cazahstanului. Aspecte etnice şi particularităţi de formare a popoarelor: tadjic, uzbec, turcmen, cazahi, chirghiz, caracalpac şi a. Tipuri antropologice: europeid şi mongoloid. Procese de asimilare a unor grupe de nomazi. Aspecte lingvistice. Tipuri de gospodărie: sedentar cu agricultură cu irigare şi meşteşuguri; nomad de crescători de vite; agricol-seminomad. Tipuri de gospodării ale nomazilor: „meridională”, „verticală” şi „staţionară”. Meşteşugurile şi meseriile. Forme de organizaţii şi relaţii obşteşti ale etniilor. Obştina agricultorilor şi nomazilor. Cultura materială a popoarelor din Asia Mijlocie şi Cazahstan. Locuinţă sedentară şi nomadă. Portul, alimentaţia, meşteşuguri. Cultura spirituală. Religii. Schimbările actuale în modul de trai şi cultura a popoarelor Asiei Mijlocii şi Cazahstan.

Popoarele Siberiei şi Extremului Orient
Condiţii specifice de formare a unor „centre siberiene” de populaţie venită din alte părţi. Etniile băştinaşe: bureaţii, iacuţii, tuvinii şi a. Popoarele mici nordice ale Siberiei şi Extremului Orient: neneţii, evencii, hanţii, nanaiţii, coreacii. Aspecte antropologice, ligvistice ale popoarelor din Siberia şi Extremul Orient. Popoarele ocupate de agricultură şi creşterea animalelor. Tipurile modului de trai şi gospodărie – vînători şi pescari; vînători de cerbi din Subarctica; pescari sedentari; vînători de cerbi din Siberia Apuseană; crescători de cerbi din tundră; păstori şi vînători din mulţii Altai; păstori şi crescători din Siberia de Sud şi cea Apuseană.
Structura socială de producere – obştina teritorială şi de rudenie şi vecinătate în gospodărie. Cultura materială: tipuri de locuinţe, îmbrăcămintea. Particularităţi ale modului de trai ale popoarelor din taiga şi tundra, a păstorilor şivînătorilor nomazi (locuinţe). Unelte.
Cultura spirituală. Şamanismul. Religii.
Schimbările contemporane în modul de trai, în sfera ocupaţiilor, culturii popoarelor din Siberia şi Răsăritul Depărtat.

Etnografia moldovei

Generale
Cadrul natural şi specificul cultural-istoric al spaţiului Carpato-Nistrean („La răscrucea drumurilor”).
Jaloane istorice în formarea componenţei polietnice a populaţiei din Moldova.
Procese demografice şi dinamica valorilor numerice a populaţiei din Basarabia – Moldova în secolele XIX-XX. Migraţii naturale, dirijate, forţate.
Componenţa etnică din ultimele decenii: moldovenii, ucrainenii, ruşii, găgăuzii bulgarii, evreii, ţiganii, armenii, nemţii, polonezii.
Zonele istorico-etnografice din Moldova şi caracterizarea lor.

Etnografia moldovenilor

1. Izvoare referitoare la originea moldovenilor:
   • Mitologia, folcloristica
   • Surse scrise
   • Surse arheologice
   • Toponimica
   • Surse lingvistice
   • Surse etnografice
2. Originea etniei. Constituirea spaţiului etno-istoric şi statal:
   • Comunităţile etno-culturale din spaţiul Carpato-Dunărean în a doua jumătate a mileniului I a Chr. (geţii, dacii, celţii, sciţii, sarmaţii etc.).
   • Cucerirea Daciei de către romani. Dacia romană şi specificul etno-cultural la Est de Carpaţi.
   • Administraţia romană, romanizarea dacilor; situaţia în zona Est-carpatică (bastarnii, sarmaţii).
   • Retragerea administraţiei romane din Dacia. Invazia popoarelor germane (goţii); invaziile nomazilor (sarmaţii, hunii). Soarta populaţiei romanizate.
   • Perioada romano-bizantină. Extinderea slavilor în Balcani. Simbioza romano-slavă. Constituirea limbilor est-romanice. Apariţia etnonimului vlahi – valahi.
   • Migraţia popoarelor din Europa de Est (bulgarii, ungurii, pecenegii etc.). Apariţia nucleelor statale medievale în zona Carpato-Dunăreană şi spaţiul Pruto-Nistrean.
   • Concepţii şi discuţii referitoare la coraportul români – moldoveni. Teoria autohtonistă şi migraţionistă; continuitatea în timp şi discontinuitatate în spaţiu. Explicaţii şi argumente.
   • Creştinarea populaţiei romanizate şi rolul religiei în procesul de integrare etno-culturală. Biserica ortodoxe şi statul medieval moldovenesc.
   • Constituirea statului medieval „Moldova” şi etnonimului „moldoveni”.
3. Comunitatea de limbi est-romanice.
4. Componenţa şi structura; baza latină, substratul slav, împrumuturi (greceşti, ungare, turceşti etc.).
5. Coraportul limba română – moldovenească.
6. Glotonimul „limba moldovenească”.
7. Letopiseţele medievale în limba moldovenească.
8. Dialectologia limbii moldoveneşti.
9. Concepţii şi discuţii.

10. Caracteristicile antropologice şi psihologice ale moldovenilor.

Ocupaţiile tradiţionale

• Condiţiile geografice (clima, solurile, fauna, flora etc.) ca factori determinanţi ai preocupărilor de bază.
• Tradiţii istorice multimilenare şi evoluţia lor în timp şi spaţiu în zona Carpato-Nistreană.

Agricultura

• Sisteme de cultivare a pămîntului (arhaice, medievale, moderne); mijloace şi tehnica de lucru. Noţiuni de: ţărînă veche, nouă, pîrloagă, toloacă, sămuroasă, sisteme de culturi (plurienal, bienal, trienal, anual şi zonele lor de răspîndire).
  
• Uneltele agricole. Tradiţionale: de săpat, de arat, de mărunţit şi netezit arătura, de secerat; scândura (cremene, dicanie, sanie), piatra, vălătucul cu armanul, forme de furci. Locul de treierat – făţare, arie, harman, toloacă ş.a. Leasă de bătut păpuşoiul, alte metode de dezghiocare a ştiuleţilor de porumb. Modul de clădire a cerealelor secerate şi cosite cu coasa.
  
• Culturi de plante: cerealele – plantele cele mai mult cultivate de-a lungul secolelor. Plante textile (tehnice): inul, cânepa, tutunul. Creşterea păpuşoiului (porumbului), răsăritei (florii-soarelui).
  
• Modul de păstrare a produselor agricole: mijloace şi forme tradiţionale de păstrare a produselor agricole; depozitarea cerealelor în gropi de pîine, hambare, în lăzi şi coşuri împletite din nuiele (lipite cu lut), împletite din paie, papură.
  
• Prelucrarea produselor agricole: utilaje şi metode de prelucrare. Apariţia râşniţelor, morilor de vânt, de apă, cu aburi. Pivele şi teascurile de ulei. Prelucrarea cerealelor, transformarea grăunţelor (boabelor) în păsat, crupe, făină. Unelte, utilaje de prelucrare a boabelor, a seminţelor de răsărită. Categorii de produse făinoase, uleioase. Meşteşuguri de prelucrare a produselor cerealiere şi forme de plată.

Legumicultura
Cultivarea legumelor. Forme de pregătire a răsadului şi metode de pregătire a solului. Particularităţi de sădire şi îngrijire a legumelor: cartofi, ceapă, usturoi, chiperi, roşii, morcov, varză etc. Aspecte zonale de pregătire a legumelor. Metode de păstrare a legumelor: în gropi, pivniţe sau bordeie, în poduri, lăzi etc.

Pomicultura
Pomicultura de-a lungul secolelor. Zonele de bază: centrele pomicole şi soiurile de pomi fructiferi. Lucrările de îngrijire a soiului şi a pomilor. Selecţia populară a soiurilor de pomi. Culesul, uscarea, conservarea şi prelucrarea fructelor. Unelte, tehnologii şi instalaţii. Mod de folosire a fructelor şi produselor. Obiecte de uz casnic pentru păstrarea produselor din fructe (magiunuri, dulceţuri, băuturi etc). Bucate tradiţionale cu folosirea fructelor şi produselor din fructe. Tehnologii populare şi tradiţii legate de utilizarea fructelor şi produselor din fructe în alimentaţia de sărbătoare, în medicina populară.

Viticultura şi vinificaţia
Caracteristica generală a dezvoltării viticulturii de-a lungul secolelor. Condiţiile geografice, climaterice şi social-economice. Podgoriile de bază. Soiurile viţei de vie până şi după filoxeră. Plantarea şi lucrările solului. Metode populare în lucrările de îngrijire a viţei de vie: tăiatul, cotorîtul, hărăgitul, legatul, stropitul, sorirea şi ciuntirea viei. Metode de luptă contra bolilor. Culesul strugurilor. Procedeele de mustuire şi stoarcere a strugurilor în gospodărie, la vie, la cramă. Inventarul tradiţional de prelucrare a strugurilor: călcătorul, linul, cada, sacul de călcat struguri, mustuitorul, zdrobitoarea. Teascul viei. Tipuri şi variante de teasc. Fabricarea vinului. Modalitatea şi locul de păstrare în: bordei, groapă, zemnic, pivniţă, beci. Vase tradiţionale pentru păstrarea şi transportarea vinului, pentru servirea lui. Norme şi tradiţii legate de utilizarea vinului şi altor produse ale vinificaţiei.

Creşterea animalelor

• Cadrul geografic şi istoric al creşterii animalelor. Din istoria creşterii animalelor. Rasele de animale. Condiţiile naturale de creştere a animalelor: vitelor mari, cailor, oilor, porcinelor. Dependenţa reciprocă între creşterea animalelor şi cultivarea plantelor.
  
• Tipurile de păstorit. Păstoritul local (fără stână, cu stână). Păstoritul de pendulare (simplă, dublă). Păstoritul transhumant (simplu, dublu). Învăţarea meseriei de păstor şi regulile păstoritului. Forme de plată a păstorilor. Văratul şi iernatul animalelor. Zilele speciale de ieşire la câmp „la păscut oile”, „de adus la iernat”, „la măsurat laptele” etc.
  
• Modalităţi de creştere: lăsarea liberă (în anumite perioade ale anului); adunarea în forme obşteşti, păzite cu rândul sau de păstori plătiţi; supravegherea turmei proprii. Rolul păstorului în mediul rural.
  
• Tipuri de construcţii: pentru adăpostirea păstorilor; pentru]] pregătirea şi păstrarea produselor lactate; pentru adăpostirea animalelor. Tehnologii de preparare a produselor din lapte. Unelte şi obiecte uzuale. Feluri de produse.
  
• Obiceiuri, credinţe, superstiţii legate de creşterea animalelor. Răbojul. Folclor păstoresc. Poetul tradiţional al păstorilor. Forme de plată a muncii păstorilor. Forme colective obşteşti de susţinere a stânelor.
  
• Practici empirico-magice de vindecare a animalelor.

Ocupaţii auxiliare

Meşteşuguri de obţinere a produselor de hrană Vânătoarea

Condiţiile naturale şi geografice, zonele de vânătoare. Caracteristica animalelor şi păsărilor sălbatice de vânat. Condiţiile şi perioadele mai prielnice pentru efectuarea vânătoarei, scopurile ei. Metodele, procedeele şi uneltele tradiţionale de vânătoare. Produsele vânatului şi utilizarea lor în alimentaţie. Feluri de prelucrare a blănurilor. *Practica de vânătoare cu şoimi, cîini şi cu armă.

Pescuitul
Caracteristica generală a pescuitului din spaţiul Carpato-Nistrean. Rezervele de apă naturale şi artificiale pescuit. Speciile de peşte, pescuit în apele ţinutului. Procedeele, mijloacele şi uneltele tradiţionale folosite pentru prinderea peştilor. Tipologia uneltelor de pescuit (împletite: din nuiele, lozie, papură, fibre textile; confecţionate din metal: undiţe, furculiţe etc.). Vasele şi cherhanele pescarilor. Prelucrarea şi păstrarea peştelui. Produsele de peşte şi rolul lor în alimentarea populaţiei. Tehnologii de preparare a bucatelor din peşte. Aspecte zonale legate de pescuit.

Albinăritul
Albinăritul – una din străvechile îndeletniciri tradiţionale ale moldovenilor. Primele forme ale utilizării produselor albinăritului natural. Forme arhaice ale stupilor. Condiţii de dezvoltare a albinăritului. Florile şi mierea. Flora meliferă: fâneţele, păşunile, livezile cu pomi fructiferi, plantele agricole, pădurile (braniştile) de tei şi salcâm. Rolul albinelor în polenizarea plantelor agricole, pomilor fructiferi ş.a. Metodele şi procedeele tehnice de întreţinere a albinelor: culegerea mierii de la stupii de albine sălbatice: amenajarea terenurilor speciale pe terenurile melifere. Apariţia stupilor sistematici. Recoltarea mierii, metode de stoarcere şi de prelucrare a mierii şi cearei. Produsele albinăritului (mierea, ceara, propolisul, fagure) şi rolul lor în sisteme de alimentare, în medicina populară şi iluminarea locuinţei în trecut. Formele de utilizare a produselor albinăritului în medicina populară.

Culesul din natură
Mediul natural – izvor de obţinere a unor produse alimentare, curative şi materie primă.
Produse alimentare – culesul ciupercilor, fructelor, pomuşoarelor, frunzelor.
Produse curative: plante medicinale, flori, rădăcini, fructe şi destinaţia lor.
Plante tinctoriale şi spectrul cromatic.
Reguli de cules, de strâns plantele, de păstrare, de utilizare. Obiectele speciale pentru cules, uscare etc.

Meşteşuguri legate de prelucrarea produselor alimentare
Morăritul, utilaje, forme arhaice, tehnologii şi produse. Meşteşugarii de produse făinoase: colăcarii, covrigarii...
Stoarcerea uleiului. Utilaje şi procedee tehnice de obţinere a uleiului din răsărită, miez de nuci, rariţă etc. Produsele şi utilizarea lor.
Prelucrarea cărnii. Afumarea produselor de carne: pastramaua, şunca, jambonul, cârnaţul. Instalaţiile speciale şi meşteşugarii: pastramagiii şi comerţul cu produsele de carne.
Pregătirea produselor lactate: pregătirea şi varietăţile brânzeturilor (brânză, caş, urdă,...), a lactatelor (lapte acru, covasât, topit).
Uscarea şi prelucrarea fructelor. Tipuri şi forme tradiţionale de instalaţii şi uscătorii (lozniţe, afumătorii, uscătorii, cuptoruşe, pirostrii). Tehnologii populare de preparare a măgiunurilor, dulceţurilor din fructe.
Prepararea băuturilor. Tehnologii şi instalaţii de extragere a spirtoaselor. Metode tradiţionale de pregătire a musturilor, a cvasului, vişinatei etc. Meşteşugari de preparare a băuturilor.

Meşteşuguri şi îndeletniciri de prelucrarea materialelor naturale

Meşteşugurile – parte integrală a economiei şi culturii. Legătura lor cu agricultura şi creşterea animalelor. Definiţia meşteşugului. Urme timpurii despre dezvoltarea meşteşugurilor în Moldova. Clasificarea meşteşugurilor, principii de divizare a lor. Aspecte zonale în dezvoltarea meşteşugurilor.

Meşteşuguri de prelucrare a materialelor moi obţinute în gospodărie
Torsul şi Ţesutul. Urme timpurii ale ţesutului în Moldova. Materiale, tehnologii, obiecte ţesute, textile de decor, port popular de uz gospodăresc, de ritual. Unelte. Uneltele pentru producerea ţesăturilor. Ţesăturile şi clasificarea lor.
Alesul covoarelor. Prelucrarea materialelor, tehnici de ales, aspecte zonale ale uneltelor. Clasificarea covoarelor moldoveneşti şi funcţia lor. Aspecte zonale. Ornamentica şi coloritul covoarelor Moldoveneşti. Evoluţia covorului Moldovenesc. Influenţele asupra dezvoltării covorului Moldovenesc. Covoristica ca gen de cercetare ştiinţifică.
Împletitul din fibre textile. Croşetarea, tehnici de realizare, clasificarea obiectelor croşetate şi funcţia lor. Motive ornamentale şi particularităţi specifice. Împletitul vestimentaţiei, obiecte împletite.
Broderia. Materiale, procedee tehnice. Obiecte brodate şi funcţia lor. Ornamentica. Etape de dezvoltare. Situaţia actuală.
Prelucrarea pieilor şi pielicelelor. Aspecte zonale ale categoriilor de oi şi pielicele. Centre de prelucrare a pieilor. Tehnici tradiţionale de prelucrare. Forme ale dubitului de blănuri. Vopsirea pieilor. Utilizarea pieilor. Unelte şi tehnici de confecţionare a obiectelor. Clasificarea obiectelor din piei de animale.

Meşteşuguri de prelucrare a materialelor dure Prelucrarea lemnului. Categorii de lemn folosite pentru producerea obiectelor. Clasificarea uneltelor de prelucrare a lemnului şi a obiectelor. Tehnici de prelucrare a lemnului. Centre şi meşteri renumiţi în prelucrarea lemnului.
Prelucrarea pietrei. Feluri de piatră folosite. Cariere renumite de piatră pentru prelucrare. Unelte şi tehnici de prelucrare. Obiecte confecţionate. Meşteri cioplitori renumiţi. Arderea varului. Cuptoare şi tehnologia obţinerii varului. Centre de ardere a varului.
Prelucrarea fierului. Instalaţii şi tehnici de prelucrare a fierului. Meşterii fierari. Obiectele confecţionate şi clasificarea lor. Urme timpurii de prelucrare a fierului.
Olăritul. Feluri de argilă şi utilizarea ei. Tehnologia olăritului (unelte, procedee tehnice de confecţionare). Centre meşteşugăreşti de producere a ceramicii. Forme tradiţionale ale ceramicii moldoveneşti. Rolul vaselor de lut în gospodăria moldovenilor. Clasificarea ceramicii moldoveneşti.
Împletitul din fibre vegetale. Tehnologia prelucrării salciei. Obiecte împletite şi funcţia lor. Centre meşteşugăreşti în împletirea din salcie. Meşteri contemporani renumiţi. Împletitul din paie, foi de porumb, papură. Obiecte confecţionate şi tehnici de lucru. Expoziţii specializate.

Cultura materială

Aşezări şi locuinţe. Gospodăria ţărănească. Alimentaţie şi port popular

• Aşezări. Tipuri vechi de aşezări între Prut şi Nistru. Tipologia aşezărilor rurale şi particularităţile specifice: sat de-a lungul drumului, sate răsfirate, sate-cuiburi, sate dreptunghiular planificate, cătun. Gospodăria ţărănească şi structura ei. Acareturi gospodăreşti: forme şi tipuri, funcţia lor. Tendinţe în dezvoltarea gospodăriei ţărăneşti.
• Locuinţa. Forme vechi ale locuinţei moldoveneşti: subterană, semiîngropată, la suprafaţă. Locuinţa tradiţională din sec. XX şi perfectările ei. Planul casei, materiale şi tehnici de construcţii, acoperişul, tehnici de finisare a pereţilor, arhitectura populară, decorul exterior al casei. Decorul interierelor. Obiectele de decor. Aspecte zonale ale locuinţei rurale: planul de construcţie, orientare, tehnici, arhitectură.
• Aşezări şi locuinţe urbane. Specificul istoric; structura şi componentele de bază; aspectul popular în arhitectură; locuinţă, amenajarea terenului etc.
• Alimentaţia populară. Alimentele de bază sezoniere şi ocazionale. Formele de prelucrare şi păstrare a produselor alimentare pentru iarnă. Produsele lactate şi tehnologii tradiţionale de preparare. Produse de carne şi tehnologii de preparare. Legume şi condimente. Fructe şi prepararea lor. Produse făinoase. Coptul pîinii şi formele ei. Formele de pîine legate de ceremonialuri. Caracterul sezonier al alimentaţiei: mîncăruri de iarnă, primăvară, vară, toamnă.mâncăruri de post. Mîncărurile dulci şi băuturile. Regimul alimentaţiei. Mîncărurile tradiţionale legate de ceremonii şi ritualuri. Alimentaţia la sărbătorile calendaristice. Tradiţii şi inovaţii în cultura alimentaţiei la moldoveni. Produse alimentare în scop curativ. Alimentaţia copiilor. Aspecte zonale în alimentaţia populară.
• Portul popular. Costumul naţional – matrice a identităţii etnice, mărturie a culturii estetice a poporului. Atestări timpurii: documentaro-arheologice, grafice, etnografice, lingvistice etc., privind forme ale portului popular moldovenesc. Principii de clasificare a portului popular.
• Portul femeiesc. Structura, părţile componente ale costumului femeiesc şi tipologia lor. Tipuri de cămaşe femeieşti şi particularităţile specifice. Ia naţională şi caracteristicile decorative ale „altiţei”, „încreţului” şi „râurilor”. Tipuri de ii naţionale. Aspecte zonale. Particularităţi specifice ale învelitorilor de cap, cămaşelor, îmbrăcămintei de la talie în jos (catrinţe, fote, fuste, chingi, pestelci), încălţămintea, bijuterii. Hainele de vară şi iarnă. Haine de sărbătoare şi ritualuri. Ţesăturile utilizate. Meşteri de costume. Tradiţii şi obicei legate de costume.
• Portul bărbătesc. Componentele şi tipologia părţilor structurale: acoperemânt de cap, cămaşe, pantaloni, brâie, încălţămintea etc. Portul de iarnă. Hainele exterioare – structura şi tipologia lor, încălţămintea. Costumul de sărbătoare. Aspect social în costume. Simbolistica costumului popular moldovenesc. Ornamentică şi culoare. Aspecte zonale ale costumului popular în Moldova. Meşteşuguri legate de confecţionarea costumelor. Portul copiilor.

Cultura spirituală

Familia şi Sărbători de familie. Sărbători calendaristice.

• Familia şi relaţiile în familie. Rolul soţului şi a soţiei în familie. Sarcini şi drepturi. Educarea copiilor, instruirea prin muncă. Aspecte ale educaţiei după gen.
• Sărbători şi ritualuri de familie. Căsătoria. Obiceiuri şi ritualuri în perioada prenupţială. Aspecte zonale ale acestor obiceiuri: stărostie, logodnă, răspuns. Problema zestrei. Nunta: ritualul „iertăciunii”, luarea miresei, nunta la mireasă, nunta la mire. Masa mare. Problema legătorilor şi darurilor. Aspecte zonale. Dezbrăcarea miresei şi masa dulce. Importanţa atributelor de ritual şi semnificaţia lor. Înrudirea. Obiceiuri şi tradiţii după nuntă: „calea”, „seara fuioarelor” etc. Cununia şi rolul ei. Obiceiul de petrecere a nunilor şi rolul lor. Relaţiile de rudenie şi respectarea lor. Structura nunţii moldoveneşti şi aspecte zonale.
• Sărbătoarea noului născut. Semne, superstiţii, obiceiuri şi reguli de comportare în perioada de până la naştere. Ocrotirea mamei şi copilului. Obiceiuri legate de venirea în vizită. Botezul şi cumătria. Prinderea de cumătri, rolul moaşei. Etapele cumătriei. Atribute de ritual: crijma, colacii de cumătri, semnificaţia lor. Norme de comportare a finului, responsabilitatea naşilor etc. Relaţiile de rudenie şi păstrarea lor. Obiceiuri legate de creşterea copilului: la 1 an, înţărcarea, primul dinte etc.
• Ritualul de înmormântare. Credinţe, semne de prevestire a morţii, practici legate de decedare (aprinderea lumânării). Etapa de pregătire de trei zile pentru înmormântare. Pregătirea atributelor de ritual. Pregătirea bucatelor de înmormîntare. Ritualul dării de pomană şi a „punţilor”. Ritualuri în calea spre cimitir. Ultimul drum şi ofrandele răposatului. Rolul bisericii, cântărilor, bocirii, etc. Procesiunea de înmormîntare şi semnificaţia atributelor date peste sicriu şi în faţa bisericii. Masa de pomenire, praznicile de 3-9-40 zile, 1 an. Sărbători de pomenire a răposaţilor: Paştele Blajinilor, Duminica Mare, Sâmbetele morţilor, etc. Cultul răposaţilor şi reguli de comportament a celor vii faţă de cei plecaţi.
• Credinţe populare despre lume. Cosmogonia populară. Religia păgână. Ecourile credinţelor păgâne în datini şi obiceiuri populare tradiţionale. Credinţele populare despre vrăji, deocheat, descântec. Folosirea plantelor pentru vindecarea bolilor. Igiena populară: a locuinţei şi a familiei. Creştinismul şi religia pravoslavă.
• Tradiţii calendaristice. Din istoria înregistrării şi cercetării tradiţiilor calendaristice. Noţiunea de „Tradiţii calendaristice”. Legătura lor cu munca şi traiul oamenilor de la ţară. Meteorologia populară. Calendarul popular agricol. Sărbători, obiceiuri, credinţe şi datini de primăvară, vară, toamnă şi iarnă. Sărbători semnificative pentru agricultor, păstor, etc. Obiceiuri calendaristice legate de muncile agricole, creşterea animalelor şi alte activităţi ale sătenilor (colinda, uratul, pluguşorul, semănatul). Rituri magice. Obiceiuri agrare de primăvară şi vară, începerea muncilor agricole, ducerea stupilor la prisacă, formarea turmelor de oi, vite, provocarea ploii, obiceiuri legate de recoltarea spicoaselor, sfinţirea fructelor, a mierii. Obiceiuri legate de începutul iernii.
• Creaţia orală. Aspecte etnografice ale muzicii, coregrafiei, teatrului popular, folclorul oral, tradiţiile.
• Muzica. Izvoarele muzicii moldoveneşti. Muzica bisericească. Lăutarii. Muzica instrumentală. Clasificarea şi tipologia cântecelor populare. Cântece de joc. Apariţia tarafurilor. Bresle muzicale. Dezvoltarea muzicii populare în sec. XX. Instrumente muzicale tradiţionale. Ansambluri de muzică profesională şi populară, activitatea lor. Aspecte zonale.
• Coregrafia populară. Vechimea dansului popular. Legătura dansului şi ocupaţiile tradiţionale. Tipologia dansului moldovenesc: „Hora”, „Sârba”, „Bătuta”, „Învârtita”, etc. Zile tradiţionale pentru organizarea jocului. Hora satului. Obiceiurile legate de Hora satului. Formaţii populare de dans.
• Creaţia orală: Folclorul literar. Clasificarea şi tipologia folclorului oral: mituri, poveşti, basme, bancuri, ghicitori, bocete, cântece, legende, etc. Urme de influenţe. Tradiţie şi contemporaneitate, măsuri în păstrarea folclorului popular. Tradiţia Mărţişorului.
• Teatru popular. Măştile populare. Originea dramei populare şi legătura ei cu ciclul calendaristic. Tipologia teatrului popular: jocuri dramatizate, înscenări, drame populare. Teatre folclorice contemporane. Situaţia actuală de dezvoltare a teatrului popular.
• Viaţa obştească. Sărbători colective de odihnă şi muncă: şezătoare, clacă. Tipuri de clăci. Cod de legi nescrise: etica şi estetice populară. Norme de conduită morală.

Etnografia etniilor minoritare din moldova

• Etnografia găgăuzilor. Originea, localizarea, specificul etnografic; cultura materială şi spirituală.
• Etnografia ucrainenilor. Originea, localizarea, specificul etnografic. Cultura materială şi spirituală.
• Etnografia bulgarilor. Originea, specificul etnografic. Cultura materială şi spirituală.
• Etnografia ruşilor. Originea, localizarea, specificul etnografic; cultura materială şi spirituală.
• Alte minorităţi etnice: evreii, armenii, polonezii, ţiganii etc.

Interferenţe etno-culturale

Retrospecţii istorice (perioada medievală – pînă la formarea R.S.S.M.).
Inbterferenţe şi relaţii etno-culturale în perioada sovietică. Politica de stat: intenţii nerealizabile.
Relaţiile interetnice în perioada actuală. Problema relaţiilor interetnice la etapa actuală. Consolidarea socială, civilă şi prosperare sau dezmembrare după etnii şi degradare socială, economică şi statală?

Literatura de specialitate

1. Adăscăliţei V., Istoria unui obicei: Pluguşorul, Iaşi, 1987;
2. Anderson Benedict. Comunităţi imaginate. Reflecţii asupra originii şi răspândirii naţionalismului. Bucureşti. 2000.
3. Antipa G., Pescăria şi pescuitul în România, V.1, Bucureşti, 1964;
4. Arta populară românească, Bucureşti, 1969;
5. Bârlea O., Folclorul românesc, I, Bucureşti, 1981, II, 1983;
6. Bârlea O., Istoria folcloristicii româneşti, Bucureşti, 1974,
7. Bănăţeanu T., Focşa Ch., Ionescu Em., Arta populară în R.P.R. Port, ţesături, cusături, Bucureşti, 1957;
8. Begnescu F., Albinele şi albinăritul în România, Bucureşti, 1926;
9. Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc (1800-1891), A. Fochi, M. Pop, Bucureşti, 1968;
10. Blaga L., Religie şi spirit, Sibiu, 1942;
11. Boia Lucian. Istoria mentalităţilor. În: Revista de Istorie. Nr. 5. Bucureşti. 1980, p.937-952.
12. Boia Lucian. Istoria şi mit în conştiinţa naţională. Bucureşti. 1997.
13. Brătulescu M., Colinda românească, Bucureşti, 1981;
14. Buzilă V. Pâinea. Aliment şi simbol. Chiţinău. 1999.
15. Bungescu G., Evoluţia plugului din cele mai vechi timpuri pâna astăzi, Bucureşti, 1934;
16. Burada T., Istoria teatrului în Moldova, V.1, Iaşi, 1915;
17. Butură Valer, Etnografia poporului român. Cultura materială, Cluj-Napoca, 1978;
18. Cantemir Dimitrie, Descrierea Moldovei, Bucureşti, 1956;
19. Caraman P., Colindatul la români, slavi şi alte popoare, Bucureşti, 1983;
20. Claudian I., Alimentaţia poporului român;
21. Cuisenier Jean. Etnologia Europei. Bucureşti. 1999.
22. Coman Mihai, Mitologie populară românească, I-II, Bucureşti, 1980;
23. Datcu I., Stroescu S. C., Dicţionarul folcloriştilor, Bucureşti, 1983;
24. Densuşianu O., Viaţa păstorească în poezie noastră populară, Bucureşti, 1968;
25. Dragoescu Ion, Din etnologia uneltelor tradiţionale ale poporului român. Plugul în civilizaţia românească. Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea, 1977;
26. Dunăre N., Ornamentica tradiţională comparată, Bucureşti, 1979;
27. Duţu Al. Eseu în istoria modelelor umane. Bucureşti. 1972.
28. Duţu Al. Literatura contemporană şi istoria mentalităţilor. Bucureşti. 1982.
29. Florescu Fl., Geneza costumului popular românesc. Studii şi cercetări de istoria artei, . 6, 1959, N.1;
30. Florescu Fl., Portul popular din Moldova de Nord, Bucureşti, 1956;
31. Focşi Adrian, Valori ale culturii populare româneşti, v.II, Bucureşti,1988;
32. Giurescu C. C., Istoria pescuitului şi a pisciculturii în România, v.I, Bucureşti, 1964;
33. Haşdeu B.P., Originile agriculturii la români. Pagini alese, Bucureşti, 1953;
34. Ionescu Gr., Arhitectura populară românească;
35. Iordache Gh., Ocupaţii tradiţionale pe teritoriul României, Bucureşti, 1986;
36. Iorga Nicolae, Frumosul în concepţia poporului
37. Kernbach Victor, Miturile esenţiale. Antropologie ...., Bucureşti, 1978;
38. Levi-Strauss Claude, Gândirea sălbatică, Bucureşti, 1970,
39. Marian S. FL., Înmormântarea la români. Studiu etnografic, Bucureşti, 1892;
40. Marian S. FL., Naşterea la români, Bucureşti, 1892;
41. Marian S. FL., Nunta la români. Studiu istorico-etnografic comparativ, Bucureşti, 1890;
42. Marian S. FL., Sărbătorile la români. Studiu etnografic. v.I, Bucureşti, 1898; v.II – 1899, v.III – 1901;
43. Milescu Spătaru Nicolae, Jurnal de călătorie în China, Bucureşti, 1956;
44. Mironescu N.A., Cu privire la istoricul viticulturii tradiţionale româneşti. „Ţara vinului” sau „podgoria Alba-Iulia” // Apulum, VII, Alba-Iulia, 1969;
45. Muşu Gh., Din mitologia tracilor (studii), Bucureşti, 1982;
46. Nedici G., Istoria vînătoriei, Bucureşti, 1940;
47. Olinescu Marcel, Mitologie românească, Bucureşti, 1944;
48. Olteanu G., Şerban C., Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova;
49. Pamfile T., Industria casnică la români;
50. Pamfile T., Sărbătorile de toamnă şi Postul Crăciunului, Bucureşti, 1914;
51. Pamfile T., Sărbătorile de vară, Bucureşti, 1910;
52. Pamfile T., Sărbătorile la români. Crăciunul, Bucureşti, 1914;
53. Pamfile Tudor, Agricultura la români, Bucureşti, 1913;
54. Pantu Z., Plantele cunoscute de poporul român, Bucureşti, 1929;
55. Petrescu P., Casa ţărănească la români // Studii şi cercetări de istoria artei. 5, 1958, N 1;
56. Petrescu P., Ieremie C., Meşteşuguri artistice în România;
57. Petrescu P., Motive decorative celebre, Bucureşti, 1971;
58. Pop D., Obiceiuri agrare în tradiţia populară românească, Cluj-Napoca, 1989;
59. Rădeanu S., Din trecutul şi perzentul agriculturii române, Bucureşti, 1906;
60. Rosetti A., Colidnela religioase la români, Bucureşti, 1920;
61. Sevastos E., Nunta la români, Bucureşti, 1889;
62. Stoica G., Postolachi E., De la fibră la covor, Bucureşti, 1998;
63. Stoica Georgeta, Petrescu Paul, Dicţionar de artă populară, Bucureşti, 1985;
64. Studii şi comunicări de istorie a civilizaţiei populare din România, 1,2, Sibiu, 1981;
65. Ştefănucă P., Datinile de Crăciun şi de Anul Nou pe Valea Nistrului de Jos // Buletinul de Cercetări Sociale al României, regionala Chişinău, T.II, Bucureşti, 1939;
66. Teodorescu B, Păun O., Folclor popular românesc;
67. Teodorescu I.C., Teodorescu Şt. C., Minalea Gh., Viţa-de-vie şi vinul de-a lungul veacurilor, Bucureşti, 1966;
68. Trebici V., Ghinoiu I. Demografie şi etnografie. Bucureşti. 1986.
69. Ţiganii între ignorare şi îngrijorare, Coordonatori E. Zamfir, C. Zamfir. Col de autori: V. Burtea, V. Gheorghe, Edit. Alternative, 1993;
70. Vlăduţiu Ion, Etnografie românească, Bucureşti, 1973;
71. Vrabie Gh., Folcloristica română. Evoluţie, curente, metodă, Bucureşti, 1968;
72. Vrabie Gh., Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii, Bucureşti, 1970;
73. Vuia R., Tipuri de păstorit la români, Bucureşti, 1964;
74. Vuia Romulus, Histoire et l’etat actuel des etudes etnographiques et folkloriques en Roumanie. În: „XVII-e Congres International d anthropologie et d’archeologie prehistoiques ” Bucarest, 1-3 septembre 1937, Bucarest, 1939;
75. Vuia Romulus, Mitologia română, Bucureşti, 1983;
76. Vulcănescu Romulus, Mitologie românească, Bucureşti, 1985;
77. Zelenciuc V., Calaşnicova N., Vestimentaţia populaţiei orăşeneşti din Moldova (sec. XI-XIX), Chişinău, 1993;
78. Zelenciuc V., Kalaşnicova N., Vestimentaţia populaţiei orăşeneşti din Moldova (sec. XV - XIX), Chişinău, 1993;
79. Арбузов В., Ковры Бессарабии, Одесса, 1902;
80. Арутюнов С.А., Народы и культуры: развитие и взаимодействие, М., Наука, 1989;
81. Артюх Л.Ф., Украинская народная кухня, Киев, 1977;
82. Бромлей Ю.В., Очерки теории этноса, М., Наука, 1983;
83. Бромлей Ю.В., Подольный Р., Созданы человечеством, Изд. Политической лит-ры, 1984;
84. Бромлей Ю.В., Современные проблемы этнографии (очерки теории и истории), М., Наука, 1981;
85. Бромлей Ю.В., Этнос и этнография, М., Наука, 1973;
86. Брук С.И., Население мира, Этнограф. справ. М., Наука, 1986;
87. Бэешу Н., Поезия популарэ молдовеняскэ а обичеюрилор де Анул Ноу, Кишинэу, 1972;
88. Бэешу Н.М., Фолклорул обичеюрилор календаристиче де мункэ, Кишинэу, 1991;
89. Воронов В.С., О крестьянском искусстве, М., Советский художник, 1972;
90. Глазами этнографов, М., Наука, 1982;
91. Гоберман Д.Н., Ковры Молдавии, Кишинёв, 1960;
92. Гумилев Л.Н. О термине «этнос». Л. 1967.
93. Гумилев Л.Н. Этногенез и биосфера земли. Л. 1990.
94. Гумилев Л.Н. География этноса в исторический период. Л. 1990.
95. Демченко Н.А., Виноградарство и виноделие Молдавии в XIX - нач XX вв, Кишинёв, 1978;
96. Демченко Н.А., Земледельческие орудия молдаван XVIII - начале XX вв, Кишинёв, 1978;
97. Жеребцов Л.Н., Историко-культурные взаимоотношения Коми с соседними народами, М., Наука, 1982;
98. Зеленин Д.К., Восточнославянская этнография, М., Наука, 1991;
99. Зеленчук В.С., Костумул национал молдовенеск, Кишинэу, 1985;
100. Зеленчук В.С., Лоскутова Л.Д., Попович Ю.В., Традиций ши контемпоранеитате, Кишинэу, 1977;
101. Зеленчук В.С., Молдавский национальный костюм, Кишинёв, 1985;
102. Зеленчук В.С., Очерки молдавской народной обрядности, Кишинёв, 1959;
103. Зеленчук В.С., Постолаки Е., Коворул Молдовенеск, Кишинэу, 1990;
104. Зеленчук В.С., Хынку И.Т., Народное декоративное искусство Молдавии, Кишинёв, 1968;
105. Исследования по общей этнографии, М., Наука, 1979;
106. Ист Р.Ф., Введение в этнографию, Ленинград, 1974;
107. Концепции зарубежной этнологии. Критические этюды, М., Наука, 1976;
108. Косвен М.О., Матриархат, М, Наука, 1948;
109. Котолянко Г., Етонграфiя Буковини, том I, Чернiвци, 1999, том II, Чернiвци, 2001;
110. Котолянко Я., Буковинский традиционный одяг, Украина – Канада, 1994;
111. Креация популарэ, Кишинэу, 1991;
112. Крестомация де фолклор молдовенеск, Кишинэу, 1989;
113. Культура жизнеобеспечения и этнос. Опыт этнокультурологи-ческого исследования (На материалах армянской сельской культуры), Ереван, 1983;
114. Леви-Стросс К. Структурная антропология. М., 1983.
115. Липс Ю., Происхождение вещей, М, Наука, 1954
116. Лукьянец О.С. Русские исследователи и молдавская этнографическая наука в XIX-нач. XX вв. Кшн. 1986.
117. Лукьянец О.С., Калашникова Н.М. Молдавские коллекции в собраниях Государственного музея этнографии народов СССР. Кшн. 1991.
118. Маруневич М.В., Материальная культура гагаузов XIX - нач XX вв, Кишинёв, Штиинца, 1988;
119. Методология исследования и качество жизни сельского населения России и США, Москва-Колумбия, 1996;
120. Мид М., Культура и мир детства, Москва, 1988;
121. Молдаване. Очерки истории, этнографии и искусствоведения, Кишинёв, 1977;
122. Морган Л.Г., Древнее общество или исследование линий человеческого прогресса от дикости через варварство к цивилизации, Л., 1934;
123. Мужчина и женщина в современном мире: меняющиеся образы и роли. Т.2. М. 1999.
124. Народы мира. Историко-этнографический справочник, Глав. ред. Ю.В. Бромлей, М., Сов. Энциклопедия, 1988;
125. Наулко В.И., Развитие методических связей на Украине, К., Наук. Думка, 1975;
126. Науменко Л.И. Этническая идентичность. Проблемы трансформации в постсоветский период. В: Этническая психология и общество. М. 1997.
127. Национальное и интернациональное в современном мире, Кишинёв, 1981;
128. Некрасова М.А., Народное искусство как часть культуры: теория и практика, Москва, Изобр. Иск-во, 1983;
129. Общество у молдаван в XIX - нач XX вв, Кишинёв, 1989;
130. Очерки общей этнографии. Зарубежная Европа, М., Наука, 1966;
131. Пелях М., История виноградарства и виноделья Молдавии, Кишинёв, 1970;
132. Поезия обичеюрилор календаристиче. Алкэтуиря, артиколул интродуктив ши коментарииле де Н. Бэешу, Кишинэу, 1975;
133. Помнiкi этнографii. Методыка выяулення, апiсання i забiрання, Минск, 1981;
134. Попович Ю.В., Молдавские новогодние праздники, Штиинца, Кишинёв, 1974;
135. Постолаки Е.А., Молдавское народное ткачество XIX - нач XX вв, Кишинёв, 1987;
136. Проблемы народного искусства, Москва, Изобр. Иск-во, 1982;
137. Путилов Б.Н., Методология сравнительно-исторического изучения фольклора. Наука, Ленинградское отделение, Л, 1976;
138. Рождение ребенка в обычаях и обрядах Страны зарубежной Европы. М. 1997 (раздел по молдаванам – В.С.Зеленчук).
139. Свод этнографических понятий и терминов. Материальная культура, М, Наука, 1989;
140. Свод этнографических понятий и терминов. Народные знания, фольклор, народное искусство, М, Наука, 1991;
141. Свод этнографических понятий и терминов. Социально – экономические отношения и соционормативная культура, М, Наука, 1986;
142. Современные этнические процессы в СССР, М., Наука, 1975;
143. Спатару Г.И. Драма популарэ молдовеняскэ, Кишинэу, 1976;
144. Тайлор А. Первобытная культура. М. 1989.
145. Тесленко В., Народные художественные промыслы Молдавии, Кишинёв, 1978;
146. Типология основных элементов традиционной культуры, М., Наука, 1984;
147. Токарев С.А., История зарубежной этнографии, М., Высшая школа, 1978;
148. Токарев С.А., История русской этнографии, М., 1973;
149. Украинско-молдавские этнокультурные взаимосвязи в период социализма, Киев, Наукова Думка, 1987;
150. Фолклор молдовенеск. Библиографие (1924-1967), Алкэтуитор: Н. Бэешу, Кишинэу, 1968;
151. Фолклор пэстореск. Алкэтуиря, префаца ши коментарииле де Е. Жунгиету ши А. Фуртунэ, Кишинэу, 1991;
152. Фолклорул оюичеюрилор де фамилие. Алкэтуит де Зеленчук В.С., ши Хынку А.С., Кишинэу, 1979;
153. Фуртунэ А.Т. Овцеводство у молдаван в XIX – нач. ХХ вв. Кшн. 1989.
154. Хынку А.С., Поезия ритуалурилор де фамилие.// Креация популарэ, Кишинэу, 1991;
155. Хынку И.Г., Молдавская народная керамика, Кишинёв, 1973;
156. Червонная С. Взаимодействие художественных культур народов СССР, М., Изобразительное Искусcтво, 1982;
157. Шабашов А.В. Методологические принципы и практика полевых этнографических исследований. Одесса. 2000.
158. Этнографическое картографирование материальной культуры народов Прибалтики, М, Наука, 1973;
159. Этнография Беларусау, гiстарыграфiя, этнагенез, этнiчная гiсторыя, Минск, Наука i тэхнiка, 1985;
160. Этнография в странах социализма. Очерки развития науки, М., Наука, 1975;
161. Этнография детства. Традиционные формы воспитания детей и подростков у народов Восточной и Юго-Восточной Азии, М., Наука, 1983;
162. Этнография, Под ред. Ю. В. Бромлея и Г. Е. Маркова, М., Высшая школа, 1982;
163. Этнографы рассказывают, М., Наука, 1978;
164. Этнография и смежные дисциплины. Этнографические субдисциплины: школы и направления, методы. В: Свод этнографических понятий и терминов. М., 1988.
165. Юнг К.Г. Психологические типы. М. 1996
166. Юнг К.Г. Душа и миф: шесть архетипов. М. 1997.
167. Юнг К.Г. Современность и будущее. Минск. 1992.

Specialitatea

07.00.07 – Etnologie, antropologie culturală şi istorică