CNAA Comisia de atestare Comisia de acreditare Comisiile de experţi Dispoziţii, instrucţiuni Acte normative

PREGĂTIREA CADRELOR Nomenclator Instituţii Consilii Seminare Teze

POTENŢIALUL ŞTIINŢIFIC Conducători de doctorat Deţinători de grad Doctoranzi Postdoctoranzi

 română | русский | english

Recomandări metodice generale

Scopul studierii disciplinei “Folcloristică” este însuşirea de către doctoranzii la specialitatea respectivă a materiei cuprinse în programa dată. Programa este mai amplă faţă de cea pentru examenul de admitere la doctorantură.

Conţinutul cursului

Trăsăturile specifice ale creaţiei poetice populare

Termeni-cheie: folclor, folcloristică, etnografie, etnologie, cultură populară, oralitatea folclorului, continuitatea folclorului, anonimatul folclorului, teoria migraţionistă.

Creaţia populară orală ca formă de reflectare artistică a realităţii. Noţiunea de folclor şi folcloristică. Raporturi conceptuale între etnologie, etnografie şi folclor.

Conceptul de cultură populară.

Trăsăturile caracteristice ale folclorului: oralitatea, caracterul colectiv, tradiţionalul, continuitatea, anonimatul, sincreticul, naţionalul, circulaţia creaţiei populare sub formă de variante, elementul improvizării, procesul de contaminare. Spectacolul scenic şi folclorul autentic.

Studierea folclorului ca fenomen estetic. Şcolile şi teoriile sociologice formaliste şi folcloristica de la intersecţia secolelor XIX-XX (teoria provenirii aristocratice a folclorului, şcoala mitologică, teoria migraţionistă, teoriile istorică, geografică, structuralistă ş. a.).

Studierea la etapa contemporană a folclorului în contextul social şi cultural.

Raporturi inter/pluridisciplinare ale folcloristicii cu religia, lingvistica, istoria, etnografia, arheologia, sociologia, antropologia, psihanaliza şi cu alte ştiinţe.

Din istoria folcloristicii generale şi a celei româneşti (Moldova, Bucovina, Transnistria)

Termeni-cheie: prefolcloristica, folclorismul cronicăresc, folclorismul scriitoricesc.

Rădăcinile şi începuturile folcloristicii nediferenţiate de etnologie în Europa Occidentală
Precursorii etnografiei şi folcloristicii (G. B. Vico, J. J. Rousseau ş.a.). Prefolcloristica. Primele colecţii de romanţe în Spania, Portugalia ş.a. (H. Castillo, E. Najera ş.a.).

Romantismil în Anglia (sec. XVIII) şi primele texte, culegeri editate (Tomas Persy, 1765-1794) ş.a.); în Germania: I. G. Herder – primul folclorist (1807 ş.a.). Folcloristica occidentală mare în sec. XIX. Marile colecţii (de K. Brentano, I. I. Görres, W. şi I. Grimm ş.a.).

Primele culegeri în Rusia (M. D. Ciulcov, Kirşa Danilov ş. a), în Grecia (Ch. Fouriel), Serbia (V. Karadžić). Influenţe asupra folcloristicii româneşti (T. Stamati, M. Kogălniceanu, A. Russo, V. Alecsandri ş.a.).

Nivelul prefolcloristicii în Moldova, Ardeal ş.a.
Folclorismul timpuriu al clericilor şi folclorismul cronicăresc. Elemente de folclor în operele lui Varlaam, Dosoftei, Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce. Prima culegere de legende, povestiri populare şi alte creaţii folclorice – O samă de cuvinte.

Folclorismul scriitoricesc al lui D. Cantemir. Rădăcinile folcloristicii ca ştiinţă în operele lui D. Cantemir (Descrierea Moldovei, 1716).

Elemente de folclor în literatura populară tradusă din sec. XVII şi de la începutul sec. XVIII (Alexandria, Arghirie şi Anadan, Viaţa şi pildele lui Esop ş.a.).

Călători străini (M. Stryjkowski, Paul de Alepo, Bandini ş.a.) despre obiceiurile şi folclorul românilor.

Elemente de folclor (folclorism scriitoricesc) şi folcloristică în primele decenii ale sec. XIX (I. Budai-Deleanu, Gh. Asachi, C. Stamati, A. Donici: Ţiganiada, Eroul Ciubăr-Vodă, Povestea poveştilor, fabule).

Centre de formare a folcloristicii româneşti în sec. XIX
Inaugurarea în Ardeal a disciplinei nediferenţiate de către corifeii culturii româneşti (I. Budai-Deleanu, P. Maior, Gh. Şincai ş.a.), în Moldova – de către A. Hîjdău, M. Kogălniceanu, C. Negruzzi. Influenţe ruseşti.A. Hîjdău cu articole şi texte în paginile revistelor Molva, Telescop. M. Kogălniceanu şi articolul introductiv programatic la Dacia literară (1840). Studiul Nou chip de a face curte. C. Negruzzi şi lucrările Scene pitoreşti din obiceiurile Moldovei. Cîntece populare ale Moldaviei, Scrisoarea a XIII ş.a. Ideea creării literaturii originale româneşti la M. Kogălniceanu ş.a.

Valorificarea folclorului în anii 1840-1860. Şcoala romantică a lui V. Alecsandri în Moldova
Folclorismul mare scriitoricesc. Culegerile de poezie ale lui V. Alecsandri: Doine, Lăcrimioare şi folclorul. Viziunile pozitive şi erorile lui V. Alecsandri ş.a. şi influenţele occidentale (reluarea mecanică a teoriei “baladei”, prelucrarea textelor folclorice etc.). Primele ediţii mari de cîntece bătrîneşti. Balade (cîntece bătrîneşti), adunate şi îndreptate de V. Alecsandri (Iaşi, I, 1852; II, 1853); Poezii poporale ale românilor (1866) şi răsunetul lor european.

Folcloristica Moldovei în anii 1860-1900
Şcoala ştiinţifică în folcloristică inaugurată de B. P. Haşdeu. Folcloristica nediferenţiată ca parte a etnografiei şi etnologiei. Metoda comparativă clasică, plusurile şi minusurile ei. B. P. Hasdeu şi şcolile în folcloristică (mitologică, migraţionistă, istorică, etnopsihologică). Primele monografii folcloristice ale lui B. P. Haşdeu. Folclorul şi folcloristica, starea lor nediferenţiată în etnografie, etnologie. Adepţii lui B. P. Hasdeu: S. Fl. Marian, E. Sevastos, Th. Burada, T. Pamfile, Al. Lambrior ş.a. Chestionarele: lingvistic şi juridic ale lui B. P. Haşdeu. Literatura originală creată pe baza folclorului (I. Creangă, M. Eminescu, B. P. Hasdeu ş.a.). Revistele Convorbiri literare, Contemporanul etc. şi folclorul.

Influenţe ruseşti, cercetări în limba rusă (A. K. Filatov, K. Hanaţchi, G. Gore, A. I. Zaşciuc, A. I. Iaţimirschi, O. Nacco ş.a.). Plusuri şi minusuri. Aprecierile exagerate ale cercetătorilor de limbă rusă. Tratări şovine (A. S. Puşchin – primul folclorist al Moldovei, A. I. Zasciuc – primul monograf al Moldovei ş.a.).

Separarea folcloristicii româneşti de etnografie, etnologie (Ov. Densuseanu, S. Mehedinţi) la începutul sec. XX.

Folclorişti moldoveni (Moldova dintre Prut şi Carpaţi)la finele sec. XIX - încep. sec. XX; Al. D. Xenopol, V. Crăsescu (Şt. Basarabeanu), M. Canianu, P. V. Haneş, M. Sadoveanu, Z. Rali-Arbore, N. Păsculescu, G. Pascu, D. Marmeliuc, G. Teodorescu Kirileanu, T. Pamfile, N. Iorga, A. Tătăruşi-Vasiliu, Gh. Cardaş, A. Gorovei, S. Teodorescu-Kirileanu, D. Furtună, L. Morariu, V. Haneş, M. Costăchescu, P. Ursache, S. Cîrstean ş.a.

Folclorişti basarabeni (sec. XX)
A. Mateevici, Gh. Madan, P. Ştefănucă, T. Găluşcă, ş.a. Revistele Şezătoarea, Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, Făt-Frumos. Revistele, ziarele basarabene şi folclorul (Cuvînt moldovenesc, Mărgăritare basarabene, Arhivele Basarabiei, Viaţa Basarabiei, Basarabia, Moldovanul).

Şcoala ieşeană (Ion H. Ciubotaru, S. Ciubotaru, L. Berdan, L. Cireş ş.a.) şi lucrările lor.

Şcoala cernăuţeană (Gr. Bostan).

Folcloristica în R.A.S.S.M. (P. Chior, C. Neniu, E. Lebedev ş.a.) şi ideologizarea ei.

Folcloristica în R.S.S.M. şi R.M. (perioada postbelică): I. D. Ciobanu, G. Botezatu, M. Savin, A. Hîncu, N. Băieşu, E. Junghietu, V. Cirimpei, S. Moraru, I. Buruiană, T. Colac, M. Mocanu ş.a. Acumularea materialelor etno-folclorice pentru Arhiva de Folclor a A.Ş.M. Primele colecţii mari de folclor (M. Savin, I. D. Ciobanu, G. Botezatu): Folclor moldovenesc (1956), Poezie populară moldovenească (1957) ş.a.

Rolul negativ al etnografismului ideologizat în R.S.S.M. (V.S. Zelenciuc ş.a.). Distrugerea tradiţiilor.

Folcloristica anilor 1960-1980 în R.S.S.M.
Primele lucrări mari teoretice, textologice, culegeri de studii, articole ş.a. Schiţe de folclor moldovenesc (1965), Crestomaţie de folclor moldovenesc (1966) ş.a. Revista Limba şi literatura moldovenească (Revista de lingvistică şi ştiinţă literară) şi folclorul. Corpusul de folclor Creaţia populară moldovenească (16 vol).

Seria zonală de folclor. Seria pentru şcoală Mărgăritare. Teorii, concepte, puncte de vedere noi în folcloristica din R.S.S.M. şi R.M.: noua teorie a speciei baladei (V. Gaţac, A. Hîncu ş.a.), sistemele clasificatorice noi (mobile) raportate la cele clasice, cîntecul istoric, începuturile cercetării asupra istoriei folcloristicii, teoria formulisticii şi oraţiei etc. Iniţierea lucrării Tezaurul etno-folcloric al românilor. Moldova (volumele: Baladele, Naşterea, Nunta, Înmormîntarea, Tradiţiile etno-folclorice ale Crăciunului, Basmele ş.a.). Continuarea editării seriei zonale.

Folclorul mitologic

Termeni-cheie: folclor mitologic.

Folclorul mitologic, cea mai veche literatură a unui popor, ansamblu de creaţii despre fiinţe, lucruri şi acţiuni supranaturale. Tendinţa omului primitiv de a-şi lămuri enigmele din lumea înconjurătoare. Cunoaşterea îngenuă fantezistă şi arta folclorică. Frica sugerînd monştri, cunoaşterea cauzelor creînd imagini artistice. Elemente mitologice în descîntece, balade, basme, colinde, poveşti cu animale, teatru popular, cîntece şi ziceri de joacă ale copiilor. Opere literare cu elemente folclorico-mitologice create de Budai-Deleanu, Constantin Stamati, Gheorghe Asachi, Constantin Negruzzi, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Mihai Eminescu, George Topîrceanu, Vasile Voiculescu, Mihail Sadoveanu ş.a.

Folclorul sărbătorilor calendaristice

Termeni-cheie: colindă, pluguşor, “semănat”, sorcovă, teatrul folcloric, teatrul de păpuşi.

Date privind istoricul colectării, studierii tradiţiilor etno-folclorice de peste an. Caracterul arhaic al principalelor tradiţii calendaristice. Munca, traiul, lupta oamenilor din vechime împotriva forţelor nefavorabile ale naturii, credinţa în forţe supranaturale – baza apariţiei obiceiurilor şi creaţiilor folclorice calendaristice. Caracterul pronunţat magic al tradiţiilor calendaristice clasice. Evoluţia acestor tradiţii pe parcursul secolelor.

Clasificarea poeziei obiceiurilor calendaristice. Folclorul sărbătorilor de iarnă. Tradiţiile etno-folclorice ale Crăciunului. Colindatul şi colindele (laice şi creştine)Clasificarea textelor. Colindele cu conţinut biblic şi apocrific. Obiceiul “Steaua”. Cîntecele de stea.

Folclorul Anului Nou. Pluguşorul. “Povestea pîinii” – temă de bază a Pluguşorului. Compoziţia. Hiperbolizarea. Umorul.

Teatrul de păpuşi (Satirizarea boierilor, demascarea nedreptăţilor sociale).

Teatrul haiducesc (Piesele populare Bujorenii, Jianu, Gruia lui Novac ş.a.).

“Semănatul”. Sorcova.

Obiceiurile şi creaţiile folclorice legate de sărbătorile întîmpinării primăverii (Odochia. Mărţişorul. Buna Vestire. Sfîntul Gheorghe. Armindenul. ş.a.). Tradiţiile etno-folclorice pascale (Lăsatul Secului. Lăzărelul. Floriile. Săptămîna Patimilor. Învierea Domnului.).

Obiceiurile şi folclorul de invocare magică a ploii (Caloianul. Paparuda. ş.a.). Ciclul Rusaliilor. Tradiţiile etno-folclorice legate de strînsul roadei (Drăgaica. Cîntecele de seceriş). Obiceiurile şi folclorul sărbătorilor de început al iernii (Pocroavele. Sfînta Paraschiva. Sîmedru. Andreiul. Sfîntul Nicolae de iarnă).

Poezia obiceiurilor de trecere familiale

Termeni-cheie: practici prenatale/postnatale, stărostitul (peţitul), nunta, “vulpea”, masa mare, conocărie, cîntecul miresei, înmornîntare, bocet.

Ceremonialurile momentelor cardinale ale vieţii umane – naşterea, căsătoria, moartea. Însoţirea lor folclorică bogată, ce include forme necunoscute pe larg altor popoare (oraţia, strigătura). Materialul uriaş colectat şi apreciat mult în trecut de S. Fl. Marian, E. Sevastos, B. P. Haşdeu ş.a. În Basarabia – de A. Hîncu ş.a.

Ritualul naşterii şi elementele lui(faze ş.a.). Practici magice prenatale: de păstrare, ocrotire a pruncului pînă la naştere, natale (naşterea, scăldătoarea copilului, curăţirea lehuzei, rodina, prinderea cumetrilor cu colaci, botezul, masa de botez, cumetria cu dăruire ş.a. Practici postnatale: molitva, luarea de păr la un an ş.a. Speciile folclorice ale ritualului naşterii: formula-zicere (la naştere, scăldătoare, botez, de invitat la cumetrie ş.a.), oraţia – de colac, daruri, cumetri, moaşă ş.a.; cîntecul petrecerii (de veselie, liric ş.a.).

Ceremonialul nunţii– cel mai amplu, mobil între riturile populare, avînd în Moldova versiunile: centrală (dominantă, cu însoţire folclorică largă, bogată) (formule, oraţii, strigături, cîntece ş.a., ocupînd centrul Moldovei istorice, o parte –cea de nord-est a Bugeacului, Basarabia de nord ş.a.), sudică (cu răspîndire limitată în Bugeacul de sud-vest şi aproape lipsită de însoţire folclorică, fiind de origine muntenească etc.) şi nordică (cu răspîndire în Bucovina ş.a.), fiind astăzi însoţită, în temei, de cîntece – nunta cîntată, ca în Maramureş, la vecinii ucraineni. Influenţe maramureşene, ucrainene.

Nunta cu fazele, subfazele, treptele, subtreptele, actele, secvenţele, actanţii ei. Formele arhaice de încheiere a căsătoriei: cu plată, furatul miresei, “pe cuptor” ş.a. Faze prenupţiale: stărostitul (peţitul), logodna, “răspunsul” (pusul la cale, împăcăciunea), prinsul nunilor (naşilor), a vorniceilor şi druştelor, făcutul steagului (în unele zone), tăiatul lemnelor, măcinatul, ziua de tîrg, prinsul muzicanţilor, gătitul bucatelor, băuturilor ş.a. Faza centrală (nunta propriu-zisă): gătitul şi pusul cununilor, îmbrăcatul preventiv al miresei, mirelui, bărbieritul mirelui (cu cîntece respective de ritual, însemnarea druştelor, vorniceilor ş.a.). Plecarea alaiului mirelui-nunului după mireasă. Dusul darurilor de mireasă (pocloanele).

Nunta la mireasă. Dusul bradului, conăcăria-colăcăria ş.a., „bradul” simbolic la masa mică (a miresei), gătitul miresei cu însemnele ei, cîntecele miresei, adusul şi datul miresei mirelui, iertăciunea; scosul zestrei. Petrecerea alaiului la mire.

Nunta la mire. Dusul miresei la mire, “vulpea” (vedrele), întîlnirea la mire, masa de primire. Dusul la odihnă. A doua zi – adunarea alaiului la mire, mersul la cununie, masa de cununie, jocul nunţii la mire. Masa cea mare (în Bucovina – pripoiul, în unele sate din Bugeac – stolul). Închinatul colacilor. Paharelor dulci, jocul, darurile. Faza postnupţială. Legatul (legătoarea) miresei, rachiul miresei, “terfăria”, cîntecele miresei. Dusul socrilor cu tărăboanţa. Teatrul folcloric nupţial.

Colăcimea (la un an): dusul tinerilor însurăţei la naşi cu colaci.

Folclorul nunţii (speciile: formula, cuvîntul – adresare, oraţia, strigătura, cîntecul ritualic, oraţie-parodie ş.a.).

Înmormîntarea– ceremonial unificat sub influenţele bisericii creştine – include fazele: preliminară (practici magice de evitare a morţii, semne de moarte; decesul, scăldatul, îmbrăcatul, adusul şi pusul semnelor de moarte – altiţa, steagul, bradul, săpatul gropii, facerea sicriului, pregătirea bucatelor, pomenelor (cruci, sfeşnice, prapuri ş.a.). Prohodul, înmormîntarea, comîndul (praznicul) – masa mortului. Practici postmortuare. Pomenirea la 3, 9, 40 de zile, la jumătate de an, un an, la 7 ani, de zilele morţilor.

Reîngroparea osemintelor la 7 ani (în unele zone).

Folclorul mortuar: cîntece mortuare arhaice (Cîntecul bradului, Cîntecul zorilor ş.a.), bocete de /pentru agenţi (mamă, tată etc.), de zori, de mers pe drum, la cimitir ş.a.; cîntece medievale mortuare: “vierşuri morţeşti”. Ideea de bază a folclorului mortuar – dragostea de viaţă terestră. (Laitmotivul: “Scoală, mamă, scoală!” ş.a.).

Descîntecele

Termeni-cheie: descîntec.

Caracterizarea generală a noţiunii. Culegerea şi cercetarea. Definiţia şi terminologia riturilor de însănătoşire. Originea descîntecelor. Gîndirea arhaică şi manifestările ei folclorice. Relaţia dintre textul magic şi actul ritual, magic. Puterea magică a cuvîntului. Descîntătoarele şi repertoriile lor. Tipologie şi clasificare. Mit şi magie în descîntec. Divinităţi păgîne şi invocarea lor în demersul magic. Influenţe creştine. Cuvinte tabu. Simbolismul numerelor şi al culorilor. Spaţiu şi timp sacru. Structura şi morfologia textelor magice. Particularităţi de limbă şi de stil. Aspecte empirice, cunoaşterea naturii şi a forţelor ei vindecătoare. Funcţionarea descîntecului în actualitate.

Ghicitorile

Termeni-cheie: ghicitoare.

Noţiuni generale. Caracterul figurativ al ghicitorii. Din istoricul culegerii şi studiereii. Ghicitoarea – enigmă populară, jocul gîndului. Încărcătura aforistică. Alegoria. Evoluţia şi funcţiile ghicitorii. Varietatea tematică. Traiul şi munca poporului oglindite în ghicitori. Clasificarea lor după conţinut (omul şi munca, natura, fenomenele ei, cultura şi tehnica, aspecte ale vieţii sociale). Poetica ghicitorilor. Clasificarea lor după formă. Valoarea cognitivă şi estetică a ghicitorilor.

Proverbele şi zicătorile

Termeni-cheie: proverb, zicătoare.

Proverbul ca prima filozofie populară. Vorbe cu tîlc, aforisme ş.a. Din istoria culegerii şi studierii proverbelor. Apariţia şi evoluţia lor. Exprimarea în proverbe şi zicători a idealurilor şi concepţiilor poporului, a înţelepciunii lor practice. Reflectarea evenimentelor istorice. Proverbe şi zicători despre muncă. Etica şi morala poporului, oglindite în proverbe şi zicători. Necesitatea studierii proverbelor şi zicătorilor în mod critic.

Clasificarea proverbelor şi zicătorilor după conţinut (mitologice, istorice, sociale, despre metehnele omului ş.a.). Poetica proverbelor şi zicătorilor. Valoarea lor literară. Clasificarea lor după formă ( cu sens direct şi alegoric). Varietatea tropilor şi figurilor poetice. Umorul , ironia şi satira în proverbe şi zicători. Valoarea lor instructivă şi educativă.

Povestirile simple, tradiţiile istorice, legendele

Termeni-cheie: povestire simplă, tradiţie istorică, legendă.

Clasificarea (sistematizarea). Terminologia. Istoriografia problemei. Legende mitice, legende-basm, etiologice, religioase, istorice, eponimice, hidronimice, toponimice. Soarele în legende. Repertoriul naţional. Temetica. Ciclul de legende istorice despre Ştefan cel Mare, Alexandru Ion Cuza. Tătarii şi robii ş. a. Poetica.

Poveştile despre animale, fantastice, nuvelistice

Culegerea şi cercetarea. Rădăcinele istorice ale poveştilor. Clasificările. Indicii de poveşti. Tematica. Procedeele compoziţionale. Tipurile şi motivele de poveşti în totalitatea lor (tipul biografic, episodic ş.a.).

Subiecte concrete locale, zonale, universale.

Poveşti despre animale (Ursul păcălit de vulpe,Motanul şi vulpea, Moşul şi caprele, Ţapul şi şarpele, Vulpea naşă ş.a.).

Funcţiile moralizatoare, distractive, cognitive.

Poveştile fantastice. Subiecte : Băiatul la şcoala diavolului, Fata din dafin, Harap Alb, Lenore, Lupul cu capul de fier, Mîndru florilor, Petre, fiul oii, Povestea balaurului, Soţia-şarpe ş.a.

Făt-Frumos şi Ileana Cosînzeana în basme. Şablonul compoziţional, fiinţe supranaturale, felurite obiecte, plante ce posedă puteri miraculoase, astre mitizate, apa şi focul, cifrele epice (3, 9, 12, 99), eroi, peţitul eroic, trînta epică, cromatica (verde, alb, roşu, negru), filonul mitic şi realist, religios şi laic. Caracterele de bază ale sistemului artistic.

Naraţiunile comice

Termeni-cheie: naraţiune comică, snoavă, anecdotă, glumă.

Orientarea totală spre interpretarea comică a vieţii ca difinitorie în snoave, anecdote, glume, “pidosnicii”, întrebări cu răspunsuri; particularităţile acestora ca specii folclorice de sine stătătoare. Obiective tematice ale derîderîi folclorice (nechibzuinţă, frică, prostie, lăudăroşenie, ambiţie, lene, lăcomie, şiretenie, zgîrcenie, hoţie, beţie, defecte fizice) din mediul copiilor, familial, extrafamilial, şcolar, militar, social, clerical-religios. Personaje. Poeticul creaţiilor comice, specificul producerii efectului ilar.

Cîntecele istorice

Termeni-cheie: cîntec istoric, jurnal oral.

Specie folclorică epico-lirică avînd şi forme pur epice şi pur lirice, cu funcţie constatativă (despre evenimente, personalităţi, acţiuni eşite din comun etc.). Formele intermediare de cîntec istoric – jurnal oral în fazele incipiente ale creării subiectelor.

Afirmarea primară a speciei din societatea gentilică dezvoltată, unde ţinea, ca şi legenda istoriei, locul istoriei.

Clasificarea: cîntece tradiţionale, vechi despre voievozi, războaie etc. (Codreanu, Ştefan cel Mare, Plevna ş.a.). Cîntecele istorice noi (despre războiul al doilea mondial ş.a.). Pentru unii cercetători cîntecele iostorice nu sînt apreciate ca specii aparte (sînt trecute la cîntecele eroice, balade). Confruntarea unor creaţii cărturăreşti istorice (cîntecele revoluţionare Marselieza, Internaţionala ş.a.) cu cîntecul istoric popular. Confundarea procesului afirmării elementelor realiste cu geneza cîntecului istoric, plasat greşit în timp după baladă şi cîntecul epic eroic. Apariţia concomitentă cu balada (în societatea gentilică dezvoltată).

Mijloacele poetice: idealizarea parţială, descrierea epică ş.a.

Baladele

Termeni-cheie: baladă, melas.

Specie folclorică sintetică (include elemente lirice, epice, dramatice), reflectă dramele vieţii private.

Funcţia: afirmarea moral-etică a calităţilor spirituale pozitive şi evocînd umanismul. Biciuieşte calităţile morale, etice negative. Nu avem balade ce ar reflecta resemnarea, pesimismul, fatalismul ş.a. (Mioriţa nu reflectă aşa numitul mioritism creat artificial). Melosul similar în temei, egal cu cel de doină, în totalităţi minore, fiind însă străbătut de mai mult optimism dramatic, tragic; specie psihologică, catartică. Ia naştere în neolitic. Tematica baladei şi caracterul ei dominant polivalent.

Primii culegători: Al. Russo, V. Alecsandri ş.a.

Cercetarea echivocă a speciei: confundarea noţiunii-termen “cîntec bătrînesc” şi “baladă” (în sensul clasic împrumutat mecanic din occident de V. Alecsandri, Al. Russo) cu speciile reale acoperite de aceşti termeni: cîntecul istoric, cîntecul epic eroic, balada ca atare.

Trecerea din anii 1960 ai sec. XX în R.S.S.M. şi R.M. la caracteristicile obiective (V. Gaţac, A. Hîncu, G. Botezatu ş.a.) ale parametrilor structural-estetici ai acestor specii numite în trecut echivoc “balade”.

Înţelegerea unora prin noţiunea-termen “baladă” (Al. I. Amzulescu, L. Berdan ş.a.) doar a două subspecii: cîntecul epic eroic (aşa numita “balada eroică”) şi balada familială; reducerea speciei cîntecului istoric (e trecută la cîntecele eroice, balade). Deosebirea după criteriul diacronic şi la nivelul clasificării linear-consecutive a baladelor: I-tradiţionale (vechi); II-contemporane (noi)(puţine la număr).

Diferenţierea în plan profesionist a grupelor: păstoreşti, pescăreşti, generale.

Separarea din puct de vedere al modului de redare (metodei artistice) a subiectelor: fantastice, fantastic-realiste, realiste.

Deosebirea baladelor de jurnalul oral baladic.

Balade naţionale ( Mioriţa ş.a.), zonal-naţionale şi zonal-internaţionale (Meşterul Manole ş.a.), internaţionale (Doi iubiţi etc.).

Utilizarea mijloacelor poetice preponderente: paralelismul psihologic, antiteza (contrastul), epitetul ş.a. Specificul melic.

Cîntecele epice eroice

Termeni-cheie: cîntec epic, epos eroic.

Specie unitară (pur epică) de evocare a tăriei, forţei, luptei fizice, biruinţei împotriva forţelor naturii personificate, mitizate, idolatrizate (episodul vitejesc-voinicesc arhaic prestatal), a cotropitorilor externi (tatari, turci ş.a.), impilatorilor interni (feudali, ciocoi, domni răi etc.)

Timpul naşterii ca specie (mai tîrziu decît altele, parţial înrudite-cîntecul istoric, balada-în condiţii dezagregării societăţii gentilice).

Sursele genetice (materialele de construcţie): mitul, bocetul epico – liric cu elemente eroice, colindul, legenda, basmul. Reflectarea luptei cu stihiile personificate ale naturii, cotropitorii şi impilatorii, a evenimentelor măreţe ale vieţii cotidiene, sociale ş.a.

Mijloacele poetice de bază: idealizarea totală prin hiperbolă, descrieri epice largi, retardaţia ş.a.

Mostre de epos eroic voinicesc-vitejesc arhaic şi timpuriu medieval (Iorgu Iorgovan, Voinicul şi şarpele / balaurul etc.).

Mostre de epos haiducesc (Corbea, Toma Alimoş ş.a.).

Cîntecele lirice

Termeni-cheie: cîntec liric, doină, cîntec meditativ.

Definirea cîntecului liric drept expresie multiplă a vieţii, mentalităţii şi năzuinţelor poporului. Capacitatea cîntecului liric de adaptare la viaţa contemporană.

Din istoria culegerii, cercetării şi publicării cîntecelor lirice. Clasificarea şi tipologizarea cîntecelor lirice. Forme vechi de lirică populară în poezia obiceiurilor, explicarea întrepătrunderilor.

Doina. Etimologia şi particularităţile doinei în contextul folcloristicii muzicale. Similitudini de formă poetică în doină, hore şi cîntec, definind o singură specie literară. Sentimentul de dor în doină. Nostalgia singurătăţii.

Cîntecul păstoresc. Caracteristici structural-poetice distincte (farmecul naturii, motivul refugiului, ataşamentul faţă de ciobănie, accente sociale, motivul morţii, sporirea efectului emoţional etc.).

Cîntecul de dragoste – compartimentul cel mai vast al liricii populare. Idealul perfecţunii fizice şi morale exprimat în cîntecul de dragoste. Motive sociale în cîntece de dragoste. Diversitatea de teme şi motive în cîntecul de dragoste. Portretizarea. Prilejuri de interpretare a repertoriului de dragoste. Colectarea şi publicarea cîntecului de dragoste.

Cîntecele familiale. Delimitarea lor într-o specie aparte la începutul anilor 70 ai sec. XX. Cîntece create de femei şi cîntece create de bărbaţi. Tipologia tematică a cîntecelor familiale. Elemente compoziţionale şi lexicale tipice subspeciei cîntecelor familiale.

Cîntecele de dor şi jale. Două categorii în cadrul subspeciei în cauză: creaţii generale şi creaţii ce pot fi referite la alte subspecii ale liricii populare.

Cîntecele de înstrăinare şi singurătate ca subspecie. Eroul liric (ţăranul-argat, emigrantulorfanul, ostaşul, fata măritată în alt sat, vădana ş.a.) şi satul natal. Simboluri des întîlnite: cucul, pelinul, lacrimile etc.

Cîntecele meditative ca expresie a mentelităţii şi concepţiei social-filosofice a poporului. Teme de referinţă: existenţa şi destinul omului, fericirea, scurgerea ireversibilă a timpului, reflecţii asupra vieţii şi morţii etc. Cîntece despre fluxul timpului şi caracterul efemer al vieţii umane. Cîntece despre soartă şi noroc.

Cîntece de viaţă grea şi protest social (revoltă) şi contextul istorico-social. Cîntece protestatare împotriva exploatatorilor străini şi împotriva celor locali.

Doinele şi cîntecele de haiducie – expresie a revoltei ţăranilor şi a urii împotriva exploatatorilor. Setea de răzbunare şi dorinţa de viaţă paşnică. Idealizarea luptătorilor pentru libertate. Ataşamentul de natură şi glie. Exprimarea sentimentelor de optimism şi speranţă în libertate, adevăr şi dreptate.

Cîntecele recruţeşti, ostăşeşti şi de război. Fondul textual şi melodic. Motive şi variante. Tema despărţirii de părinţi şi rude, de uneltele de muncă, de animalele domestice. Aspecte sociale. Atitudinea faţă de război.

Cîntecele satirice şi umoristice. Satirizarea metehnelor omeneşti, demascarea corupţiei, laşităţii şi egoismului, vieţii parazitare. Colectarea, publicarea şi studierea (C. Negruzzi, E. Sevastos, P. Chioru, I. Ciobanu, G. Botezatu ş.a.).

Cîntecele de pahar (de veselie, de chef). Originea şi circumstanţele manifestării. Reflectarea artistică a unei mentalităţi specifice şi principiile de conduită ale omului contemporan.

Strigăturile

Termeni-cheie: strigătură.

Strigăturile ca specie a liricii populare. Similitudini cu cîntecul. Din istoricul colectării şi cercetării strigăturilor în arealul basarabean (E. Junghietu, S. Moraru, I. Buruiană). Rolul strigăturilor în sincronizarea dansurilor şi desfăşurarea obiceiurilor în teatrul folcloric. Strigături scandate şi cîntate. Strigături- invitaţii la joc, chiuituri, comenzi. Caracterul improvizatoric al strigăturilor, spontanietatea şi dinamismul lor.

Trăsături funcţionale ale strigăturilor în cadrul complexului ceremonial de nuntă, la hora satului, în jocurile cu măşti de Anul Nou. Particularităţi tematice exprimate în strigăturile de dragoste, satirice, umoristice. Mesajul didactic al strigăturilor. Strigături-blesteme. Cîntecul strigat. Particularităţile artistice ale strigăturilor.

Romanţele populare

Termen-cheie: romanţă populară (folclorizată).

Trăsăturile distinctive ale romanţei populare (folclorizate). Din istoricul culegerii şi studierii romanţei. Aspectul muzical şi poetic al romanţei. Originea şi evoluţia romanţei populare. Atmosfera nostalgică a textelor de romanţă. Structura şi valoarea literară a romanţelor.

Amintirile, scrisorile versificate Termeni-cheie: amintire, scrisoare versificată.

Geneza şi evoluţia amintirilor şi scrisorilor versificate la intersecţia culturii urbane şi cele irustice. Premize spirituale şi sociale. Concizia semantică şi emotivă, finisarea artistică a textelor scurte, exprimarea concisă şi plastică a emoţiilor. Clasificări mobile (inter/specii; inter/subspecii).

Folclorul copiilor

Termeni-cheie: cîntec de leagăn, joc de cuvinte, frămîntare de limbă.

Folclorul creat pentru copiii mici. Cîntecele de leagăn. Importanţa lor în instruirea şi educarea copiilor. Jocurile de cuvinte. Poveştile pentru micuţi.

Folclorul creat de către copii. Frămîntările de limbă. Recitativele la jocuri. Funcţia instructivă şi educativă a filclorului copiilor.

Metode, tehnici şi moduri de colectare a folclorului

Termeni-cheie: chestionar, fişă de repertoriu.

Evoluţia problematicii şi a metodologiei investigaţiei folclorice (Ovid Densuseanu, B. P. Hasdeu, Dimitrie Gusti, Constantin Brăiloiu, Petre V. Ştefănucă, Mihai Pop, Ovidiu Bîrlea ş.a.).

Identificarea folclorului şi a faptelor de folclor autentic drept formă de exprimare culturală.

Cunoaşterea sistemelor ştiinţifice contemporane existente de identificare şi înregistrare (colectare, catalogare, transcriere, descifrare). Ghiduri, îndrumare, chestionare de colectare în uzul specialiştilor. Utilizarea catalogului tip detaliat şi a tipologiei. Standard de clasificare a folclorului în practica de colectare.

Două metode de bază folosite pentru culegerea folclorului: directă (prin observarea/consemnarea nemijlocită a fenomenului folcloric) şi indirectă (prin antrenarea tehnicilor adecvate precum ancheta, chestionarul, fişa de repertoriu, interviul, sondajul etc.).

Avantajele documentării pe teren prin metoda observaţiei directe.

Mijloacele tehnice de colportare (casetofon, film video, foto).

Cerinţe obligatorii în procesul consumării faptelor de folclor: notare descriptivă pe etape a manifestărilor spirituale în realitatea lor sincretică; notarea integrală a repertoriului ocazional în desfăşurarea lui firească; fixarea, la nivelul colectivităţii, a comentariilor, atitudinilor, mentalităţilor populare a participanţilor faţă de actul ceremonial.

Metoda indirectă şi completarea cît mai amplă a imformaţiei (funcţionalitate, mediu de circulaţie, frecvenţă, sursa colportare, variante, istoricul ei etc.).

Chestionarul ca instrument de lucru în investigaţiile efectuate de folclorist. Modele de chestionare-tip.

Ancheta orală. Descrierea şi explicarea sondajului efectuat pe mai multe nivele.

Eşantionarea faptelor de folclor, sistematizarea, alcătuirea unor tabele şi sinteza rezultatelor. Stabilirea subiecţilor şi a modelelor de eşantionare.

Fişele de repertoriu. Evaluarea cantitativă, stabilirea funcţiilor şi a semnificaţiei producţiei folclorice în viaţa individului/colectivitîţii.

Utilizarea paralelă a celor două metode.

Metoda de cercetare istorică. Reconstituirea arhetipurilor. Distingerea elementelor naţionale (locale) de cele cu o circulaţie universală (A. Aarne, K. Krohln ş.a.).

Metoda biologică. Creaţia orală ca ştiinţă a trecutului în contextul supravieţuirii în contemporanietate; în mediul industrial şi urban (B. Theodorescu).

Metoda comparativă. Confruntarea faptelor de viaţă folclorică a unor zone, regiuni, comunităţi etnice conlocuitoare sau învecinate. Desemnarea particularităţilor de stil, zone precum şi a stadiului de evoluţie a creaţiei populare etc. Întocmiorea zilnicului (registrului de evidenţă) a culegătorului.

Conservarea folclorului

Termeni-cheie: conservarea folclorului, arhivă de folclor.

Caracterul evolutiv al folclorului viu.

Valorificarea ştiinţifică a folclorului înregistrat, fixat prin semne grafice, foto/video, cinematografice, pe bandă sonoră etc.

Conservarea folclorului în arhive (locale, regionale, naţionale, internaţionale).

Colecţii şi fonduri particulare (personale), instituţionalizate. Muzee ale culturii populare tradiţionale.

Sisteme de paşaportizare a materialelor folclorice în afhive. Descrierea fişelor de evidenţă şi a principiilor de indexare. Exemple de întocmire a fişei.

Servicii prestate de instituţiile ce conservă folclorul: indexarea centralizată, fişiere tematice, accesul la materiale prin copiere (xerox, fotocopii, transcrierea pe bandă sonoră şi video etc.); difuzarea informaţiei despre materialele folclorice şi prin copiile aplicate la conservare, arătînd cadrul lor de manifestare, modul de existenţă etc.

Armonizarea metodelor de colectare şi de arhivare /conservare.

Literatura de specialitate

Literatură teoretică

1. Creaţia populară: (Curs teoretic de folclor românesc din Basarabia, Transnistria şi Bucovina). – Ch.,1991.
2. E. Sevastos, Nunta la români: Studiu istorico-etnografic comparativ. – Buc., 1890.
3. S. Fl. Marian, Naşterea la români: Studiu etnografic. – Buc., 1892.
4. S. Fl. Marian, Înmormîntarea la români: Studiu etnografic. – Buc., 1892.
5. S. Fl. Marian, Descîntece poporane: Vrăji, farmece şi desfaceri. – Buc., 1996.
6. S. Fl. Marian, Sărbătorile la români: Studiu etnografic. Vol. I, II. – Buc., 1994.
7. A. Gorovei, Cimiliturile româneşti. – Buc.,1898.
8. Ov. Densuseanu, Limba descîntecelor // grai şi suflet, vol. IV. – Buc., 1930.
9. Artur Gorovei, Descîntecele românilor. – Buc., 1931.
10. Petru Caraman, Colindatul la români, slavi şi alte popoare: Studiu de folclor comparat / Ediţie îngrijită de Silvia Ciubotaru. Pref. De Ovidiu Bîrlea. – Buc., 1983.
11. Ion-Aurel Candrea, Folclorul medical român comparat: Privire generală. Medicina magică. – Buc., 1944.
12. V. M. Gaţac, Trei specii, şi nu una: (Clasificarea poeziei epice populare) // Limba şi literatura moldovenească, 1960, nr. 4.
13. Mihai Pop, Caractrul istoric al epicii populare // Revista de etnografie şi folclor, 1964, nr. 1.
14. George Calinescu, Estetica basmului. – Buc., 1965.
15. Folclor moldovenesc. Bibliografie (1924 – 1967). Acătuitor N.M. Băieşu. – Ch., 1968.
16. N. M. Băieşu, Poezia populară moldovenească a obiceiurilor de Anul Nou. – Ch., 1972.
17. Ovidiu Bîrlea, Istoria folcloristicii româneşti. – Buc., 1974.
18. Mihai Pop, Obiceiuri tradiţionale româneşti. – Buc., 1976.
19. A. S. Hîncu, Eposul baladic la moldoveni. Ch., 1977.
20. A. I. Amzulescu, Cîntecul epic eroic: Tipologie şi corpus de texte poetice. – Buc., 1981.
21. Monica Brătulescu, Colinda românească. – Buc., 1981.
22. S. Moraru, Lumea ghicitorilor. – Ch., 1981.
23. O. Bîrlea, Folclorul românesc, I. – Buc., 1981; II. – Buc., 1983.
24. Ion Şeuleanu, Poezia populară de nuntă: Studiu tematic, tipologic şi poetica. – Buc., 1985.
25. Romulus Vulcănescu, Mitologie română. – Buc., 1985.
26. Ion H. Cibotaru, Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (Caietele Arhivei de Folclor, VII). – Iaşi, 1986.
27. Andrei Hîncu, Probleme de geneză a creaţiei populare moldoveneşti. – Ch., 1991.
28. Ion Ghinoiu, Vîrstele timpului. – Ch., 1994.
29. Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală: Mituri, divinităţi, religii. – Buc., 1995.
30. Petru Caraman, Descolindatul în orientul de sud-estul Europei. – Iaşi, 1997.
31. Nicoleta Coatu, Structuri magice tradiţionale. – Buc., 1998.
32. Iordan Datcu, Dicţionarul etnologilor români, I-II. – Buc., 1998; III, Buc., 2001.
33. Ilie Moise, Confrerii carpatice: Ceata de feciori. – Sibiu, 1999.
34. Silvia Ciubotaru, Nunta în Moldova. – Iaşi, 2000.

    Culegeri de texte folclorice:

35. S. Fl. Marian, Tradiţii poporane din Bucovina. – Buc., 1895.
36. Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor, vol. I-X. – Buc., 1895-1903.
37. Tudor Pamfile, Sărbătorile la români. – Buc., 1997.
38. Legende istorice. Antologie de Tony Brill. – Buc., 1970.
39. Legende, tradiţii şi povestiri orale / Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de G. Botezatu. – Ch., 1975.
40. Poezia lirică populară / Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de I. D. Ciobanu. – Ch., 1975.
41. Poezia populară moldovenească a obiceiurilor calendaristice / Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de N. M. Băieşu. – Ch., 1975.
42. Balada populară / Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de A. S. Hîncu. – Ch., 1976.
43. Cîntecele populare de dragoste / Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de E. V. Junghietu. – Ch., 1976.
44. Poveşti fantastice / Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de G. G. Botezatu. – Ch., 1976.
45. Folclorul copiilor / Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de N. M. Bîieşu. – Ch., 1978.
46. Strigături, amintiri şi scrisori versificate. Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de E. V. Jungietu şi S. Gh. Moraru. – Ch., 1978.
47. Folclorul obiceiurilor de familie / Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de A. S. Hîncu şi V. S. Zelenciuc. – Ch., 1979.
48. Snoave şi anecdote / Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de V. A. Cirimpei. – Ch., 1979.
49. Ghicitori / Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de S. Gh. Moraru. – Ch., 1980.
50. Poveşti nuvelistice / Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de G. G. Botezatu. – Ch., 1980.
51. Proverbe şi zicători / Alcătuirea articolului introductiv şi comentariile de E. V. Junghietu. – Ch., 1981.
52. Teatru popular / Alcătuirea, articolulu introductiv şi comentariile de Gh. I. Spătaru şi I. I. Filip. – Ch., 1981.
53. Lucia Cireş, Lucia Berdan, Descîntece din Moldova: Texte inedite (Caietele Arhivei de Folclor, vol. II).-Iaşi, 1982.
54. Eposul eroic / Alcătuirea, articolul introductiv şi comentariile de V. M. Gaţac. – Ch., 1983.
55. Lucia Cireş, Colinde Din Moldova: Cu 72 de melodii transcrise de Florin Bucescu şi Viorel Bîrleanu (Caietele Arhivei de Folclor, vol. V). – Iaşi, 1984.
56. Snoava populară românească / Ediţie critică de Sabina Stroescu. – Buc., I, 1984; II, 1986; III, 1987; IV, 1989.
57. Antologia descîntecelor populare româneşti / Ediţie îngrijită şi prefaţă de Radu Răutu. – Buc., 1998.

Specialitatea

10.01.09 – Folcloristică