Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

19.00.04 – Programa examenului de doctorat


Recomandări metodice generale
Programa examenului de doctorat la Psihologia medicală reprezintă un domeniu normativ şi reglator privind organizarea şi desfăşurarea evaluării a gradului de pregătire psihologică a doctoranzilor care realizează cercetări ştiinţifice în domeniul dat.

Programa structurează subiectele după cum urmează:

  1. Obiectul, istoria dezvoltării şi situaţia actuală a psihologiei clinice (medicale)
  2. Principalele probleme teoretice ale psihologiei medicale
  3. Sarcinile practice şi funcţiile psihologilor clinicieni
  4. Obiectul şi sarcinile neuropsihologiei. Semnificaţia sa teoretică şi practică
  5. Problema localizării funcţiilor psihice superioare
  6. Analiza sindromatică a disfuncţiilor psihice superioare
  7. Trei blocuri funcţionale ale creierului.
  8. Asimetria interemisferică a creierului şi interacţiune interemisferică
  9. Disfuncţii de recunoaştere în cazul afecţiunilor locale ale creierului. Agnoziile.
  10. Tulburarea mişcărilor şi acţiunilor. Apraxiile
  11. Tulburări ale vorbirii în cazul afecţiunii locale a creierului
  12. Tulburări ale memoriei în cazul leziunilor locale ale creierului. Amneziile.
  13. Tulburări ale atenţiei în cazul leziunilor locale ale creierului
  14. Tulburări ale gândirii în cazul leziunilor locale ale creierului
  15. Disfuncţiuni ale sferei emotive de personalitate în cazul leziunilor locale ale creierului
  16. Probleme teoretice şi practice ale neuropsihologiei copilului
  17. Tulburări ale funcţiilor psihice în cazul leziunilor locale ale creierului în ontogeneză
  18. Obiectul, sarcinile şi metodele patopsihologiei
  19. Analiza patopsihologică a disfuncţiei activităţii cognitive şi sferei afective a personalităţii în cazul diferitor patologii psihice
  20. Tulburările de personalitate şi cercetarea lor în psihologia clinică
  21. Psihosomatica ca domeniu al cercetărilor interdisciplinare a interdependenţei „somaticii” şi „psihicului”
  22. Anomaliile dezvoltării psihice în copilărie.
  23. Modelele medical şi psihologic ale psihiatriei

Obiectivele generale ale examenului de doctorat la psihologia medicală:

Programa dată orientează doctoranzii la cunoaşterea conceptelor teoretice, experimental-teoretice, fundamentelor psihologiei medicale. Programa include şi o bibliografie selectivă care va servi drept referinţă pentru pregătirea doctoranzilor.

Conţinutul programei

Capitolul I. Caracteristica generală a psihologiei medicale

Tema 1. Obiectul, istoria dezvoltării şi situaţia actuală a psihologiei medicale

Istoria apariţiei şi dezvoltării psihologiei clinice ca ştiinţă şi domeniu de activitate profesională a psihologilor. Psihologia şi medicina. Obiectul de studiu al psihologiei clinice. Specificul abordării clinico-psihologice a studierii fenomenelor psihice. Domeniile de aplicare a cunoştinţelor clinico-psihologice. Factori ce determină dezvoltarea intensivă a psihologiei clinice moderne. Compartimentele principale ale psihologiei clinice: patopsihologia, neuropsihologia, psihosomatica şi psihologia corporală, psihologia dezvoltării patologice, reabilitarea psihologică şi psihoterapia.

Tema 2. Principalele probleme teoretice ale psihologiei medicale

Rolul psihologiei clinice în soluţionarea problemelor generale ale psihologiei. Problemele psihologice fundamentale, soluţionate în baza modelelor patologiei: structura şi dinamica unor procese psihice şi a personalităţii în ansamblu, legătura proceselor somatice şi spirituale, creierul şi psihicul, legitatea dezorganizării şi dezvoltării activităţii psihice.

Abordarea sistemică a patologilor psihice. Simptomul, sindromul, factorul în psihologia clinică. Principiile analizei sindromatice şi diferite tipuri de sindromuri în psihologia clinică. Tipurile de factori, ce stau la baza modificării formării şi derulării activităţii psihice.

Noţiunea de normă şi patologie(anomalie) psihică. Variabilitatea abordărilor normalităţii. Evidenţa diferitor factori în vederea determinării normalităţii sau anomaliei fenomenelor psihice.

Sănătatea şi patologia. Categoria sănătate psihică. Etiologia, nozologia, patogeneza. Rolul factorilor psihici în procesul apariţiei, tratamentului şi prevenirii maladiilor. Clasificările internaţionale moderne ale maladiilor.

Problema măsurării în psihologia clinică. Probleme metodologice şi metodice de evaluare a eficienţei terapiei. Factorii eficienţei subiective a procesului terapeutic.

Semnificaţia psihologiei clinice în procesul elaborării metodologiei şi metodelor concrete de diagnosticare psihologică şi a impactului psihologic.

Tema 3. Sarcinile practice şi funcţiile psihologilor clinicieni

Psihologia clinică şi practica. Rolul psihologiei clinice în prevenirea maladiilor. Felurile şi scopurile diagnosticării clinico-psihologice. Tipurile sarcinilor de expertizare, soluţionate de psihologii clinicieni. Participarea psihologilor clinicieni în procesul adaptării sociale şi de muncă şi reabilitării pacienţilor. Educaţia recuperatore, psihoterapia, corecţia psihologică şi consultanţa psihologică. Particularităţile profilaxiei clinico-psihologice, diagnosticării, expertizei, psihoterapiei şi corecţiei psihologice în lucrul cu copiii. Principiile etice şi normele activităţii practice ale psihologilor clinici.

Capitolul 2. Cercetările neuropsihologice ale dereglărilor activităţii psihice

Tema 1. Obiectul şi sarcinile neuropsihologiei. Semnificaţia sa teoretică şi practică

Obiectul neuropsihologiei. Semnificaţia teoretică a neuropsihologiei, contribuţia sa la studierea problemei „Creier şi psihic”. Rolul neuropsihologiei în procesul soluţionării problemelor psihologice generale. Analiza neuropsihologică a dereglării funcţiilor psihologice superioare şi a sferei emotive a personalităţii. Direcţiile principale ale neuropsihologiei moderne (clinică, experimentală, neuropsihologia reabilitaţională, psihologia copilăriei şi gerontologică, neuropsihologia diferenţială etc.). Importanţa practică a neuropsihologiei pentru diagnosticarea afecţiunilor locale ale creierului, a diferitor disfuncţii intelectuale şi restabilirea disfuncţiilor psihice.

Tema 2. Problema localizării funcţiilor psihice superioare

Viziunile moderne cu privire la funcţia psihică ca sistem funcţional. Concepţia lui P.K.Anohin. Funcţiile psihice superioare ale omului. Istoria studierii problemei localizării funcţiilor psihice: localizaţionismul restrâns, antilocalizaţionismul, concepţiile eclectice, negarea posibilităţii de localizare a funcţiilor psihice superioare. Importanţa lucrărilor lui L.S.Vîgotsky şi A.R.Luria pentru teoria localizării dinamice sistemice a funcţiilor psihice superioare.

Tema 3. Analiza sindromatică a disfuncţiilor psihice superioare

Factorii, sindroamele, simptomele neuropsihologice. Corelarea noţiunilor”factor”, „localizare”, „Simptom”,”Sindrom”. Disfuncţiile psihice primare şi secundare. Caracteristica calitativă şi cantitativă a disfuncţiilor psihice. Caracterul sistemic al metodelor Luria de diagnosticare neuropsihologică. Metodele de cercetare, utilizate în diferite domenii ale neuropsihologiei.

Tema 4. Trei blocuri funcţionale ale creierului.

Principiile de bază ale construcţiei creierului, organizarea sa verticală şi orizontală. Blocul energetic. Sistemele nespecifice ale creierului şi funcţiile lor: reglarea proceselor de activizare, asigurarea tonusului, decurgerea selectivă a proceselor psihice. Blocul recepţionării, procesării şi stocării informaţiei exteroceptice. Principiile generale ale construcţiei analizatorilor vizuali, auditivi şi tactili. Câmpurile primare, secundare şi terţiare, funcţiile lor. Blocul programării, reglării şi controlului activităţii psihice. Secţiunile frontale ale creierului (Convexitală, bazală şi medială). Rolul lobilor frontali în reglarea stărilor de activism, a mişcărilor şi acţiunilor involuntare şi a conduitei. Participarea celor trei blocuri ale creierului în procesul asigurării activităţii psihice superioare.

Tema 5. Asimetria interemisferică a creierului şi interacţiune interemisferică

Problema asimetriei în biologie. Argumente anatomice şi fiziologice privind asimetria interemisferică a creierului. Observaţii clinice privind valoarea diferită a emisferei cerebrale pentru realizarea funcţiilor psihice superioare. Concepţia privind dominaţia emisferei stângi la „dreptaci”. Concepţia specificului funcţional al emisferelor cerebrale. Studierea asimetriei cerebrale în baza modelului „creierului divizat”. Viziunea neuropsihologică asupra studierii asimetriei interemisferice şi interacţiunii interemisferice. Sindroamele neuropsihologice de afectare a emisferelor stângă şi dreaptă la „stângaci”.

Tema 6. Disfuncţii de recunoaştere în cazul afecţiunilor locale ale creierului. Agnoziile.

Principiile de bază ale structurii diferitor analizatori. Disfuncţii ale gnoziei vizuale în cazul afecţiunii scoarţei occipitale. Felurile agnoziilor vizuale (obiectuală, simultană, facială, cromatică, agnozia spaţială). Particularităţile afectării gnoziei vizuale în cazul afectării emisferelor dreaptă şi stângă a secţiunilor occipitală şi parientală. Agnoziile tactile şi afectarea schemei corporale (somatoagnozia). Tulburarea funcţiilor chinestetice în cazul afectării emisferelor dreaptă şi stângă ale creierului. Tulburarea funcţiilor acustico-gnostice în cazul afectării secţiunilor secundarea ale scoarţei temporale. Tulburările gnostice ale auzului neverbal: agnozie auditivă, amuzia, aritmia. Rolului emisferei drepte în gnozia auditivă neverbală. Auzul verbal: caracteristicile generale ale sistemului fonetic al limbii ruse. Tulburările gnostice ale auzului verbal: dereglări ale auzului fonematic în cazul leziunilor secţiilor temporale ale scoarţei emisferei stângi.

Tema 7. Tulburarea mişcărilor şi acţiunilor. Apraxiile

Principiile construcţiei analizatorului motor. Mecanismele aferente şi eferente ale mişcărilor libere. Conceptualizarea modernă a construcţiei mişcărilor:concepţia lui N.A.Bernştein. Apraxiile. Clasificarea apraxiilor potrivit lui Luria (apraxiile spaţială, chinestetică, chinetică, reglatoare). Rolul emisferei drepte şi stângi în organizarea mişcărilor libere şi activităţii constructive.

Tema 8. Tulburări ale vorbirii în cazul afecţiunii locale a creierului

Structura psihologică a vorbirii şi felurile activităţii de vorbire. Verigile aferente şi eferente ale sistemului vocal. Afaziile. Clasificarea afaziilor potrivit lui A.R.Luria (afazia sensorică, acustico-mnezică, optico-mnezică, semantică, motorie aferentă, motorie eferentă, dinamică). Tulburările paradigmale şi sintagmatice ale vorbirii. Rolul emisferei stângi în organizarea activităţii de vorbire. Tulburările neafazice ale vorbirii (dizartriile, pseudoafaziile, alaliile).

Tema 9. Tulburări ale memoriei în cazul leziunilor locale ale creierului. Amneziile.

Structura psihologică a activităţii mnemice. Feluri de tulburări ale memoriei. Disfuncţii modale nespecifice memoriei şi legătura lor cu diferite niveluri ale sistemei nespecifice. Disfuncţii modale specifice ale memoriei. Tulburări ale memoriei ca activitate mnezică. Tulburări ale memoriei în cazul leziunii emisferelor dreaptă şi stângă ale creierului. Particularităţile tulburărilor de memorie în copilărie şi bătrâneţe.

Tema 10. Tulburări ale atenţiei în cazul leziunilor locale ale creierului

Structura psihologică a atenâiei. Disfuncţii modale specifice ale atenţiei în cazul leziunii diferitor niveluri ale sistemei nespecifice. Disfuncţii modal specifice ale atenţiei. Tulburarea atenţiei voluntare şi postvoluntare. Rolul lobilor frontali ale creierului în procesul de reglare a atenţiei.

Tema 11. Tulburări ale gândirii în cazul leziunilor locale ale creierului

Construcţia psihologică a gândirii. Aspectele structurale şi dinamice ale activităţii intelectuale. Tulburări ale gândirii în cazul leziunii lobilor frontal, temporal, occipital şi pariental ale creierului. Particularităţile tulburării activităţii intelectuale în cazul leziunii emisferelor dreaptă şi stângă ale creierului.

Tema 12. Disfuncţiuni ale sferei emotive de personalitate în cazul leziunilor locale ale creierului

Rolul emoţiilor în organizarea şi reglarea activităţii psihice. Parametrii de bază ale emoţiilor. Substratul anatomic şi indicatorii fiziologici ai emoţiilor. Fenomenologia disfuncţiilor sferei emotive la pacienţii cu leziuni ale creierului. Cercetările experimentale neuropsihologice ale tulburărilor emoţionale ale personalităţii. Disfuncţii emotive ale personalităţii în cazul leziunii emisferelor dreaptă şi stângă ale creierului.

Tema 13. Sindroamele neuropsihologice în cazul leziunilor locale ale creierului.

Sindroamele neuropsihologice ale leziunilor secţiunii temporale, occipitale şi parientale ale emisferei drepte şi stângi ale creierului.

Sindroamele neuropsihologice ale afectării secţiunilor convexitală, medio-bazală şi medială ale lobilor emisferelor dreaptă şi stângă (variante ale sindromului lobial). Sindroamele afectării secţiunilor premotore şi prefrontale ale creierului.

Sindroamele neuropsishologice ale afectării structurilor subcorticale ale creierului. Sindroamele afecţiunii secţiunilor inferioare ale trunchiului, structurilor diencefalice şi limbice ale creierului. Sindroamele afectării nucleelor bazale.

Specificul emisferic ale sindroamelor neuropsihologice. Sindroamele afectării emisferelor dreaptă şi stângă la stângaci. Particularităţile sindroamelor neuropsihologice, legate de caracterul maladiilor (malformaţii, traumatice, vasculare, leziuni radiaţionale ale creierului etc.).

Tema 14. Bazele neuropsihologice ale educaţiei de reabilitare în cazul afecţiunilor locale ale creierului Bazele teoretice, principiile psihologice şi pedagogice, metode concrete de compensare şi reabilitare a funcţiilor psihice. Educaţia reabilitaţională în practica neuropsihologică în cazul tulburărilor vorbirii, activităţii de gândire, mişcărilor libere (postvoluntare) şi memoriei.

Capitolul 3 „Neuropsihologia copilăriei”

Tema 1. Probleme teoretice şi practice ale neuropsihologiei copilului
Obiectul neuropsihologiei copilului. Specificul aplicării noţiunilor de bază – „funcţia”, ”localizarea”, ”Simptomul”, „sindromul”, ”factorul”, „analiza sindromatică” în neuropsihologia copilului.

Principiile generale ale sistemogenezei lui P.K.Anohin. Principiul eterocronismului în morfo şi funcţiogeneza diferitor structuri ale creierului. Eterocronismul intrasistemic şi intersistemic. Principiul dezvoltării anticipative, dezvoltării discrete şi sincronice a diferitor sectoare ale creierului.

Rolul factorilor organici şi de mediu în dezvoltare (L.S.Vîgotsky, A.N.Leontiev, P.Ia. Galperin)

Constituirea organizării structural-funcţionale a creierului şi psihicii în ontogeneză. Morfo şi funcţiogeneza creierului. Indicatorii morfo şi funcţiogenezei. Legitatea dezvoltării morfologice a secţiunilor subcorticale şi a diferitor secţiuni ale scoarţei. Ipoteza privind cele două legături sistemice diferite ale scoarţei emisferelor creierului (A. N. Şapovalnikov). Trecerea de la formele generalizate ale activismului creierului la cele regional-specifice. Substituirea formei difuze a activismului diferitor secţiuni ale sistemelor analizatoare cu una selectivă. Formarea pe etape a celor trei blocuri funcţionale ale creierului.

Geneza funcţiilor psihice. Relaţia dezvoltare şi influenţele de mediu. Legătura formării funcţiilor psihice şi a dezvoltării creierului. Interpretarea neuropsihologică a noţiunilor ”perioadă senzitivă”, „criza dezvoltării”, „zona dezvoltării proxime”, ”restructurarea calitativă a funcţiilor psihice”.

Tema 2. Tulburări ale funcţiilor psihice în cazul leziunilor locale ale creierului în ontogeneză
Specificul sindroamelor neuropsihologice în cazul analizei tulburărilor funcţiilor psihice superioare în copilărie. Simptomele tulburărilor şi simptomele neformării. Particularităţile manifestării afecţiunilor locale ale creierului la copii.

Tulburările sferei vocal-auditive în cazul afectării emisferei drepte, stângi şi structurilor diencefale ale creierului.

Particularităţile tulburării sferei perceptive în cazul afectării emisferelor stângă şi dreaptă şi a structurilor diencefale ale creierului. Specificul interacţiunii interemisferice în ontogeneză (E.Lenneberg, M.Gazzaniga, M.Kinsborn. E.G.Simerniţkaia).

Problema compensării în dezvoltarea FPS în cazul diferitor patologii organice: perspective şi restricţii.

Tema 3. Tulburări prolongate în dezvoltarea funcţiilor psihice ale genezei organice

Dificultăţi de învăţare. Dislexiile, disgrafiile, discalculiile. Sindromul deficitului de atenţie. Noţiunea „ disfuncţie intelectuală minimală”: probleme metodologice ce apar în legătură cu utilizarea acestei noţiuni. Abordarea neuropsihologică a evaluării formării normale a funcţiilor psihice în ontogeneză.

Devieri în dezvoltarea psihică, nelegate de patologii organice diagnosticate ale creierului: iregularitatea dezvoltării psihice, Iregularitatea dezvoltării psihice drept consecinţă a compensării disfuncţiei intelectuale minimale; a factorilor de mediu. Importanţa profilactică şi pronostică a diagnosticii iregularităţii dezvoltării psihice.

Abordarea neuropsihologică a problemei stângacilor în psihopedagogie.
Diferenţe ale organizării structural-funcţionale a creierului şi proceselor psihice la stângaci şi dreptaci. Specificul manifestării tulburărilor şi devianţilor în formarea FPS la stângaci. Stângacii ca problemă psihopedagogică.

Capitolul 4. Cercetările patopsihologice ale tulburărilor activităţii psihice

Tema 1. Obiectul, sarcinile şi metodele patopsihologiei
Patopsihologia – ramură a psihologiei clinice ce studiază legităţile psihologice ale tulburărilor, desfacerii activităţii psihice şi a personalităţii la pacienţii cu maladii psihice şi patologii neuro-psihologice în comparaţie cu legitatea formării şi derulării proceselor psihice în normalitate. Premise ştiinţifice, practice şi metodologice de constituire a psihopatologiei ca ramură independentă a psihologiei clinice. Patopsihologia şi psihiatria ca două domenii ştiinţifice cu obiect comun şi subiect diferit de studiu. Locul patopsihologiei în sistema ştiinţelor moderne despre om.

Bazele metodologie şi problemele teoretice ale patopsihologiei. Sarcinile practice ale patopsihologiei.

Principiile structurii cercetării patopsihologice, legătura lor cu reprezentările teoretice cu privire la natura şi esenţa reflectării psihice. Sindromul patopsihologic ca instrument de bază al analizei dereglărilor psihice: structura, deosebirile de sindroamele clinice.

Tema 2. Analiza patopsihologică a disfuncţiei activităţii cognitive şi sferei afective a personalităţii în cazul diferitor patologii psihice

Fenomenologia clinică şi psihologică a disfuncţiilor de percepere în cazul diferitor afecţiuni psihice: principiile depistării şi descrierii. Agnozii şi pseudoagnozii în cazul demenţiilor, deosebirea lor de agnoziile survenite în cazul unor afecţiuni locale ale creierului. Erori senzitive: iluziile şi halucinaţiile, particularităţile studierii psihologice în raport cu studiul clinico-psihiatric. Factori psihologici ai formării simptoamelor în cazul erorilor senzitive. Cercetarea patopsihologică a disfuncţiilor perceptive neexpresive (adică manifestate doar în experimentul modelat). Problema separării sindroamelor patopsihologice ale disfuncţiilor perceptive în cazul bolilor psihice.

Tulburări ale memoriei: fenomenologia, criteriile diferenţierii fenomenelor clinice şi psihologice ale tulburărilor de memorie. Tulburări cu diferit nivel de gravitate a memoriei de scurtă durată (imediate), legătura lor cu decurgerea clinică generală a tulburărilor activităţii psihice, caracteristică pentru diferite feluri de boli. Amnezia progresivă în cazul demenţelor. Tulburări ale memoriei mijlocite: principalele manifestări psihologice, mecanismele psihologice le tulburărilor memoriei mijlocite. Problemele diferenţierii sindroamelor patopsihologice ale tulburărilor de memorie.

Tulburările gândirii. Deosebirea clasificării patopsihologice a tulburărilor de gândire faţă de clasificarea psihiatrică. Clasificarea tulburărilor de gândire, elaborată de către B.V.Zeigarnik, ca etapă importantă în procesul elaborării problemei patologiei gândirii. Caracteristica psihologică a principalelor feluri şi variante de tulburări ale gândirii (potrivit lui B.V.Zeigarnik). Diferite opinii cu privire la geneza şi mecanismele tulburărilor gândirii în istoria psihologiei. Reprezentări moderne cu privire la mecanismele psihologice ale tulburărilor gândirii în cazul bolilor psihice. Problema clasificării sindroamelor patopsihologice ale tulburărilor gândirii.

Tulburarea sferei afective a personalităţii: problemele corelării fenomenologiei clinice şi psihologice a disfuncţiilor sferei afective a personalităţii. Manifestările patopsihologice ale tulburărilor sferei emotive, posibilitatea modelării lor experimentale. Viziuni cu privire la mecanismele psihologice ale tulburărilor afective în cazul diferitor boli psihice.

Manifestările patopsihologice ale tulburărilor de personalitate. Patologia sferei motivaţionale ca una dintre verigile centrale în structura personalităţii. Diferite variante ale tulburărilor sferei motivaţionale. Tulburări ale comunicării în cazul maladiilor psihice. Rolul tulburărilor afective de personalitate în geneza dereglărilor de comunicare. Locul tulburărilor afective în structura sindroamelor patopsihologice.

Dereglări ale conştiinţei şi conştiinţei de sine. Noţiunea de conştiinţă în filosofie, psihologie şi psihiatrie. Noţiunea de conştiinţă lucidă şi „întunecată”. Stări perturbate de conştiinţă. Probleme discutabile şi perspectivele studierii tulburărilor de conştiinţă. Rolul conştiinţei şi inconştientului în simptomogeneză. Tulburări ale conştiinţei de sine: viziuni cu privire la structura acestor tulburări, locul lor în tabloul general al tulburărilor activităţii psihice.

Problema specificului nozologic sau a tipicului sindroamelor patopsihologice. Caracteristica principalelor sindroame nozologice în cazul schizofreniei, epilepsiei, afecţiunilor organice difuze ale creierului, alcoolismului cronic. Importanţa patopsihologiei pentru teoria psihologiei şi psihiatriei generale.

Tema 3. Tulburările de personalitate şi cercetarea lor în psihologia clinică
Dezvoltarea viziunilor de studiere a tulburărilor de personalitate în psihologie.
Şcoala moscovită de patopsihologie: concepţia istorico-culturală a lui L.S.Vîgotsky, A.N.Leontiev, A.R.Luria şi direcţiile principale de studiere a tulburărilor de personalitate potrivit lui B.V.Zeigarnik. Tulburările „componentei de personalitate” a activităţii în cazul principalelor feluri de patologii psihice_ rolul atitudinilor modificate, a motivaţiei, autoevaluării în procesul modificării componentelor structurale şi de conţinut ale memoriei, atenţiei, percepţiei, gândirii. Şcoala de la Leningrad a lui V.N.Measişcev: cercetarea tulburărilor atitudinilor sistemice ale personalităţii faţă de mediul social şi propriul Eu în cazul neuroziilor. Locul experimentului patopsihologic şi metodicilor de diagnosticare în cercetările clasice de patopsihologie. Conştiinţa de sine şi autoevaluarea în cazul anomaliilor de personalitate. Modelele diagnostice de studiere a patologiilor personalităţii: metodele cvasi experimentale şi proiective, chestionarele. Clasificarea tulburărilor de personalitate potrivit MKB şi DCM. Criteriile evidenţierii nivelului de tulburare a personalităţii prin metoda „intervievării structurate” potrivit lui Kernberg. Structura personalităţii în cazul nevrozelor simptomologice şi a nevrozelor de caracter, psihozelor. Noţiunea de „ organizarea limitrofă de personalitate” potrivit lui O.Kernberg, structura narcisică de personalitate potrivit lui H.Kohut. Evaluarea structurii personalităţii (a auto-identităţii, raporturilor obiectuale, configuraţiilor de protecţie, a nivelului de testarea a realităţii) potrivit metodelor proiective: criteriile de evaluare, rezultatele principale.

Capitolul 5. Psihosomatica şi psihologia materialităţii

Tema 1. Psihosomatica ca domeniu al cercetărilor interdisciplinare a interdependenţei „somaticii” şi „psihicului”
Problema psihosomatică în sistema ştiinţelor umanitare şi reale. Actualitatea cercetării problemei psihosomatice în psihologie. Aspectul clinico-psihologic al problemei: abordarea tradiţională şi necesitatea căutării unor interpretări teoretice noi. Diferite clasificări ale tulburărilor psihosomatice (MCB-10, DSM-III, DSM-IV). Priorităţile şi neajunsurile clasificărilor existente. Problema obiectului de studiu psihologic în psihosomatică.

Tema 2. Psihosomatica în istoria ştiinţelor. Principalele direcţii şi probleme.
Ideile psihosomatice în istoria medicinii - de la Hippocrates până în sec. XIX; psihosomatica de orientare psihanalitică (diferite direcţii şi abordări, noţiunea de specific psihosomatic, a profilului de personalitate, fenomenele resomatizării - desomatizării, teoria relaţiilor obiectuale etc.)

Ideile şcolii fiziologice ruseşti (Secenov, Pavlov şi elevii lor), care au pus temelia concepţiei de nervism în medicină. Concepţia lui K.M.Bîkov şi a urmaţilor săi despre rolul legăturilor cortical-visceriale în procesul apariţiei afecţiunilor somatice.

Teoria stresului a lui Selye, rolul ei în elaborarea problemelor de psihosomatică. Principalele modele ale simptomogenezei psihosomatice ce se bazează pe noţiunea de stres”fiziologic” şi ”psihologic”. Principalele fenomene de dirijare a stresului (coping behavior). Rolul lor în simptomogeneză.

Psihosomatica modernă: pe calea integrării diferitor abordări teoretice şi metodologice. Modelul biopsihosocial al simptomogenezei ca reflectare a acestei tendinţe în cercetările ştiinţifice şi practică.

Abordări behevioriste moderne în psihosomatică. Concepţia tipologiilor comportamentale, rolul tipologiilor comportamentale în simptomogeneză.

Fenomenul alexitimiei: simptomele principale geneza simptomo-complexului alexitimic, rolul alexitimiei în formarea simptomaticii. Aspectele teoretice şi practice ale studierii în continuare a fenomenului alexitimiei.

Tema 3. Psihosomatica modernă.
În căutarea obiectului de studiu psihologic.
Psihologia materialităţii ca alternativă a psihosomaticii tradiţionale. Posibilitatea aplicării ideilor lui L.S.Vîgodskii în psihosomatică în vederea evidenţierii fenomenelor psihologice, mecanismelor apariţiei şi funcţionării lor. Noţiunile ”organism, corp, materialitate”. Materialitatea ca fenomen determinat cultural şi istoric. Noţiunea „ ontogeneza psihologică a materialităţii”, „dezvoltare psihică”, „fenomen psihosomatic” în normă, „simptomul psihosomatic”. Rolul activismului cognitiv (nozognoziile) al pacientului în simptomogeneza psihosomatică.

Tabloul intern al maladiei ca fenomen psihosomatic complicat. Istoria studierii. Diferite reprezentări cu privire la structura TIM. Factorii ce influenţează formarea ei. Problema corectării psihologice a TIM.

Fenomenele de personalitate în psihosomatică. Locul lor în structura generală a dereglărilor psihosomatice, rolul lor în apariţia noilor simptoame materiale. Problema autoreglajului psihologic în catul dereglărilor psihosomatice. Problema psihodiagnosticii şi corecţiei fenomenelor de personalitate în psihosomatică.

Tema 4. Psihologia materialităţii.
Fenomenologia materialităţii. Hotarele corpului, constanţa imaginii corporale, formele identităţii corporale. Materia internă şi externă, semantica”materialităţii” interne. Problema verificării senzaţiilor materiale (corporale). Materialitatea omului şi interpretarea ei în cheia abordărilor cultural-istorice. Deteriorarea recepţionării materiale în cazul diferitor dereglări psihice. Problema „patologiilor culturale „ ale funcţiilor materiale corporale.

Capitolul 6. Psihologia dezvoltării anomale

Tema 1. Anomaliile dezvoltării psihice în copilărie.
Clasificarea anomaliilor dezvoltării psihice (medicale şi psihologice). Tulburarea dezvoltării psihomotore, retardarea intelectuală, reţinerea dezvoltării psihice, dezvoltarea denaturată, dezvoltarea deteriorată, dezvoltarea dezarmonizată. Caracteristica succintă a principalelor tulburări. Tulburarea principalelor genuri de activitate în copilărie: joc, comunicare, învăţare. Stadiile dezvoltării psihice a copilului şi perioadele critice de vârstă. Tulburările primare şi secundare (L.Vîgotsky).

Tema 2. Rolul particularităţilor de vârstă (psihice şi fiziologice) în procesul formării tulburărilor psihice în copilărie şi adolescenţă.
Factorii dezvoltării maladiei: corelarea lor în dinamica evoluţiei maladiei. Particularităţile simptoamelor tulburărilor psihice în copilărie. Rolul patogenetic al disfuncţiilor somatovegetative. Importanţa condiţiilor defectuase de educare. Particularităţile disfuncţiilor psihogenice, endogenice şi somatice la copii. Manifestările somatice ale reacţiilor comportamentale la copii.

Tema 3. Legităţile dezvoltării normale şi animale.
Tulburările primare şi secundare (L.Vîgotsky). Rolul heterocroniei şi asihnroniei în sistemogeneza normală şi patologică. Simptomele principale ale asinhroniei dezvoltării: retardarea, fixaţia patologică, regresul temporar şi durabil. Principalele formaţiuni noi: dezvoltarea lor, variantele dinamicii în condiţii normale şi patologice.

Tema 3. Metodele psihologice de cercetare a copilului anomal

Observarea orientată, analiza calitativă a dezvoltării psihice a copilului, Metodele neuro şi patopsihologice de cercetare. Educaţia experimentală ca metodă de diagnosticare a tulburărilor dezvoltării. Testele psihologice. Testele sintetice. Principiile construcţiei lor. Testul lui Binet-Simon şi modificaţiile sale. Critica testelor sintetice. Testele analitice. „Profilul psihologic” Rossolimo. Schema construcţiei testului lui Wecksler. Critica testelor analitice. Metodele de cercetare a personalităţii. Metodele proiective (TAT, CAT), testul frustraţiei Rozentzveig, jocul şi desenul ca metode de diagnostic.

Capitolul 7. Aspectele psihoterapeutice ale psihologiei clinice

Tema 1. Modelele medical şi psihologic ale psihiatriei.
Problema statutului ştiinţific al psihoterapiei psihologice, caracterul interdisciplinar al obiectului său de studiu. Psihoterapia în sistemul metodelor de asistenţă psihologică – consultare, corectare, consiliere: criterii de comparare: indicaţii şi contraindicaţii, scopuri, formate, bazele teoretice. Problemele deontologiei în psihoterapie, codul etic profesional; erori şi abuzuri în domeniul psihoterapeutic.

Spaţiul modern al experienţei terapeutice: direcţiile principale ale psihoterapiei - psihanalitice, cognitive, umaniste, behavioriste şi variantele lor moderne. Problema integrării diferitor abordări psihoterapeutice - temeiuri, posibilităţi şi limite. Structura cunoaşterii ştiinţifice în psihoterapie: modelul teoretic al omului, teoria dezvoltării şi psihopatologiei, teoria procesului terapeutic şi eficienţei psihoterapiei.

Tema 2. Psihoterapia ca obiect de studiu.: problema conformităţii metodologiei ştiinţifice tradiţionale; semnificaţia metodelor ştiinţelor umanitare despre om (semiotica, hermeneutic pentru dezvoltarea cercetărilor în domeniul psihoterapiei. Factori generali şi specifici al eficienţei psihoterapiei, „paradoxul echivalenţei” eficienţei diferitor sisteme terapeutice. Cercetarea principalelor”variabile” ale psihoterapiei în cadrul proiectului de la Menninger: rolul relaţiilor terapeutice, orientărilor terapeutice şi etice ale terapeutului; motivaţia pacientului şi factorii credinţei; efectul-placebo; rolul nivelului de patologie a personalităţii. Cercetarea psihoterapiei ca proces, a fazelor sale, a dinamicii relaţiilor terapeutice şi a modificărilor personalităţii pacientului la diferite etape ale procesului terapeutic. Factorii întreruperii premature a psihoterapiei. Metodele evaluării „aptivităţii” psihoterapiei, predicatorii eficienţei ei, metode de evaluare a eficienţei.

Tema 3. Concepţiile psihoterapiei psihanalitice tradiţionale şi modificate.
Noţiunile principale ale psihoterapiei psihanalitice: setting-ul, alianţa terapeutică, amânarea, contramandarea, rezistenţa. Istoria şi logica dezvoltării acestor noţiuni. Principalele metode ale psihoterapiei psihanalitice şi modificarea lor ţinând cont de nivelul patologiei pacientului. Teoriile relaţiilor obiective şi self-psihologia; modelele dezvoltării, psihopatologiile, psihoterapiile (Klein, Maler, Kohut, Kernberg). „Psihoterapia expresivă” a lui Kernberg şi „ psihoterapia de refacere” a lui Kohut aplicate pacienţilor cu dereglări de personalitate.

Tema 4. Psihoterapia cognitiv-behavioristă- noţiuni şi principii de bază
Modelul cognitiv de provocare a tulburărilor comportamentale disfuncţionale şi a stărilor patologice în cazul depresiilor şi fobiilor.
Problema integrării terapiei cognitive cu alte direcţii ale psihoterapiei – modelele psihodinamice, psihoterapiei familiale sistemice.

Tema 5. Direcţiile umanitare şi existenţialiste ale psihoterapiei
Principalele noţiuni şi metode: condiţiile eficienţei terapiei orientate spre om a lui Rodgers – autenticitatea terapeutului, acceptarea inevaluabilă, ascultarea empatică, congruenţa actualului (aici şi acum) experienţei psihomateriale. Principalele noţiuni şi metode ale gestaltterapiei. Metodele supresive şi expresive de susţinere a dezvoltării personalităţii.

Bibliografie selectivă:

  1. I Международная конференция памяти А.Р.Лурия. Сборник докладов под ред. Е.Д. Хомской, Т.В. Ахутиной. М., МГУ, РПО, 1998. Психологический журнал, 2003, № 1.
  2. А.Р. Лурия и психология 21 века. Вторая Международная конференция, посвященная 100-летию со дня рождения А.Р. Лурия.// Тезисы докладов.Под ред. Т.В. Ахутиной и др. М., МГУ, 2002.
  3. Актуальные проблемы нейропсихологии детского возраста. Под ред. Л.С.Цветковой.- М.: Московский психолого-социальный институт; Воронеж: Издательство НПО “МОДЭК”, 2001. - 272 с.
  4. Александер Ф. Психосоматическая медицина. М., 2000.
  5. Анастази А. Психологическое тестирование: в 2 т., том 1, гл. 9, 10. М.: Педагогика. 1982.
  6. Атлас «Нервная система человека. Строение и нарушения». Под ред. В.М. Астапова, Ю.В. Микадзе. М., ПЕР СЭ, 2001.
  7. Бадалян Л.О. Невропатология. М., Просвещение. 1987, с.17-47, 180-190.
  8. Блейхер В.М., Крук И.В., Боков С.Н. Практическая патопсихология. Ростов-на-Дону, 1996.
  9. Братусь Б.С. Аномалии личности. М., 1988.
  10. Бурлакова Н.С., Олешкевич В.И. Проективные методы: теория и практика применения к исследованию личности ребенка. М., Ин-т общегум. Исслед.. 2001.
  11. Бурлачук Л.Ф. Исследование личности в клинической психологии. Киев, 1979.
  12. Выготский Л.С. Собр. соч. в 6 тт. М.: Педагогика, 1982-1984, т. 5.
  13. Захаров А.И. Психотерапия неврозов у детей и подростков. М., 1982.
  14. Зейгарник Б.В. Патопсихология. М., 2000 или М., 1986.
  15. Зейгарник Б.В., Братусь Б.С. Очерки по психологии аномального развития личности. М., 1980.
  16. Карвасарский Б.Д. Клиническая психология. СПб, 2002.
  17. Карвасарский Б.Д. Неврозы. Л., 1980.
  18. Кернберг О. Тяжелые личностные расстройства. М., 2000.
  19. Кискер К.П., Фрайбергер Г., Розе Т.К., Вульф Э. Психиатрия, психосоматика, психотерапия. М., 1999.
  20. Китаев-Смык Л.А. Психология стресса. М., 1983.
  21. Кокс Т. Стресс. М., 1981.
  22. Корсакова Н.К., Московичюте Л.И. Клиническая нейропсихология. М., МГУ, 1988.
  23. Лангмейер Й., Матейчек З. Психическая депривация у детей. Прага: Авиценум, 1985.
  24. Лебединский В.В. Нарушения психического развития у детей. М.: Академия, 2002.
  25. Лебединский В.В., Никольская О.С., Баенская Е.Р., Либлинг М.М. Эмоциональные нарушения у детей. М.: МГУ, 1990.
  26. Личко А.Е. Подростковая психиатрия. Л.: Медицина, 1985.
  27. Лурия А.Р. Высшие корковые функции. М., МГУ, 1969 или М., Академический проект, 2000.
  28. Лурия А.Р. Нейропсихология памяти. М., Педагогика, 1974, т. 1.
  29. Лурия А.Р. Основы нейропсихологии. М.: МГУ, 1973 или М., Академия, 2002.
  30. Мак-Вильямс, Н. Психоаналитическая диагностика. Понимание структуры личности в клиническом процессе. М. «Класс». 1998.
  31. Мэй Р. Искусство психологического консультирования. М., изд. «Эксмо-Пресс», 2001.
  32. Мясищев В.Н. Психология отношений. Москва. Воронеж, 1995.
  33. Нейропсихологическая диагностика. Под ред. Е.Д. Хомской. Ч. 1,2. М., МГУ, 1994.
  34. Нейропсихология сегодня. Под ред. Е.Д. Хомской. М.: МГУ, 1995.
  35. Основные направления современной психотерапии. // ред. А.М.Боковиков. М.: «Когито-центр», 2000.
  36. Психодиагностика и коррекция детей с нарушениями и отклонениями развития. Хрестоматия. П.ред. В.М.Астапова, Ю.В.Микадзе. Спб., Питер, 2001, -240 с.
  37. Психология детей с нарушениями и отклонениями психического развития. Хрестоматия. П.ред. В.М.Астапова, Ю.В.Микадзе. Спб., Питер, 2001, - 250 с.
  38. Психотерапевтическая энциклопедия. Под ред. Б.В.Карвасарского, СпБ, 2000.
  39. Роджерс К. Консультирование и психотерапия. М., изд. «Эксмо-Пресс», 1999.
  40. Рудестам К. Групповая психотерапия. М., 1990.
  41. Соколова Е.Т. Проективные методы исследования личности. М., 1980.
  42. Спиваковская А.С. Психотерапия: игра, детство, семья. М., «Эксмо-Пресс», 2000.
  43. Хомская Е.Д. Нейропсихология. М.: МГУ, 1987 или 2002.
  44. Хрестоматия по нейропсихологии. Под ред. Е.Д. Хомской. М., РПО, 1999.
  45. Хрестоматия по психологии аномального развития в 2-х тт. М.: изд-во ЧеРо, изд-во Моск.ун-та, 2002.
  46. Цветкова Л.С. Нарушение и восстановление счета при локальных поражениях мозга. М.: МГУ, 1972.
  47. Цветкова Л.С. Нейропсихологическая реабилитация больных. М., МГУ, 1985.
  48. Dicţionar enciclopedic de psihiatrie. În 4 volume, Bucureşti, 1989.
  49. B. Zeigarnic, Psihopatologia, M. 2000.
  50. Şerban Ionescu, Paisprezece abordări în psihopatologie, Bucureşti, 1999.
  51. Păunescu C., Muşu I. Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat mintal. Bucureşti, 1990.
  52. Roşca M. Psihologia deficienţilor mintali Bucureşti, 1967.
  53. Păunescu C., Muşu I. Psihpedagogie Specială integrată. Handicap mintal, Bucureşti, 1997.
  54. Radu G. Introducere în psihopedagogia şcolarilor cu handicap, Bucureşti, 1999.ş.a.