CNAA Comisia de atestare Comisia de acreditare Comisiile de experţi Dispoziţii, instrucţiuni Acte normative

PREGĂTIREA CADRELOR Nomenclator Instituţii Consilii Seminare Teze

POTENŢIALUL ŞTIINŢIFIC Conducători de doctorat Deţinători de grad Doctoranzi Postdoctoranzi

 română | русский | english

Pedagogie generală

Recomandări metodice generale

Programa examenului de doctorat la pedagogie reprezintă un document normativ şi reglator privind organizarea şi desfăşurarea evaluării a gradului de pregătire psihopedagogică generală a doctoranzilor care realizează cercetări ştiinţifice în domeniul educaţional. Acest document se axează pe orientări moderne şi tendinţe ale dezvoltarii pedagogiei şi metodologiei investigaţionale.

Programa structurează subiectele după cum urmează:

1. Fundamentele pedagogiei;
2. Metodologia cercetării în domeniul educaţional;
3. Acţiunea educaţională: teleologia pedagogică, teoria şi metodologia curriculum-ului;
4. Teoria instruirii (didactica)
5. Teoria educaţiei;
6. Managementul educaţional;
7. Sistemul instituţional de educaţie.

Obiectivele generale ale examenului de doctorat la pedagogie:

• Evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi funcţionale ale doctoranzilor cu privire la domeniul educaţional şi a ştiinţelor educaţiei;
• Evaluarea competenţelor investigaţionale în domeniul educaţional.

În cadrul examenului doctoranzii vor fi capabili:

• să identifice fundamentele ştiinţifice ale pedagogiei: teorii, noţiuni, legi, legităţi, concepte, principii etc.;
• să dezvolte şi să integreze cunoştinţele teoretice în domeniul pedagogiei generale şi cercetării educaţionale;
• să argumenteze în sistem subiectele examinate.

Programa orientează doctoranzii spre abordări teoretice, praxiologice, epistemologice şi experienţiale a subiectelor şi a problemelor vizate.

Programa include în componenţa sa şi o bibliografie amplă care va servi drept referinţă pentru pregătirea doctoranzilor către examenul de doctorat precum şi pentru realizarea tezelor de doctorat.

Conţinutul cursului

I. Fundamentele pedagogiei

1. Pedagogia ca ştiinţă a educaţiei. Pedagogia în ansamblul ştiinţelor şi formelor conştiinţei sociale. Clasificarea ştiinţelor.
2. Conceptul de pedagogie. Definiţia pedagogiei. Obiectul şi statutul pedagogiei. Sistemul ştiinţelor educaţiei. Caracteristicile pedagogiei. Funcţiile pedagogiei. Definiţia educaţiei.
3. Formele educaţiei: formală, nonformală, informală. Caracteristicile educaţiei. Funcţiile educaţiei, învăţământului şi cercetării în domeniu; pentru o viziune proprie asupraa cercetării desfăşurate în cadrul doctoratului;
4. Legităţile pedagogice:
   Definirea legilor pedagogice. Caracteristicile generale ale legităţilor pedagogice.

   Tipologia şi clasificarea legităţilor pedagogice.
   Caracteristicile legilor pedagogice:
   A. La nivel de sistem:

   • Legitatea orientării educaţiei în direcţia formării-dezvoltării permanente a personalităţii umane
   • Legitatea ponderii specifice a fucţiei culturaale a educaţiei
   • Legitatea corelaţiei funcţional-structurale dintre subiectul şi obiectul educaţiei
   • Legitatea caracterului obiectiv, unitar şi deschis al domensiunilor şi formelor educaţiei
   • Legitatea integrării tuturor dimensiunilor şi formelor educaţiei la nivelul educaţiei permanente şi a autoeducaţiei
   • Legitatea dezvoltării pedagogice prin valorificarea deplină a educabilităţii la nivelul raporturilor dintre educaţie-mediu-ereditare
   • Legitatea proiectării curriculare a educaţiei la nivelul raporturilor optime dintre obiectivele-conţinuturile pedagogice - metodologia-evaluarea pedagogică.

   B. La nivel de proces:

   • Legitatea comunicării pedagogice angajată la nivelul repertoriului comun profesor-elev
   • Legitatea cunoaşterii pedagogice angajată la nivelul valorificării formative a informaţiei ştiinţifice şi a mesajelor literare şi artistice
   • Legitatea creativităţii pedagogice angajată la nivelul conexiunii inverse externe în vederea perfecţiunării permanente a proiectului pedagogic, masajului pedagogic, repertoriului comun.

5. Educabilitatea. Factorii dezvoltării personalităţii
   • Conceptul de educabilitate (capacitatea specifică esenţială a omului de a se modela - sub influenţa agenţilor sociali şi educaţionali - structural, informaţional şi axiologic, continuu, permanent şi progresiv).
   • Conceptele de creştere, maturizare şi dezvoltare în raport cu formarea personalităţii.
   • Noţiune de factori educaţionali şi rolul lor în dezvoltarea personalităţii. Ereditatea - factor intern; mediul - factor extern; educaţia - factor mixt (intern şi extern).
   • Teorii privind puterea factorilor dezvoltării personalităţii (teoriile ereditariste, teoriile ambientaliste, teoriile dublei determinări).
   • Caracteristicile factorilor dezvoltării personalităţii.
   • Ereditatea (concept, rol, predispoziţiile ereditare, particularităţile anatomo-fiziologice ale analizatorilor - auz, miros, gust, pipăit şi alte activităţi nervoase superioare - temperamentul, instinctele).
   • Mediul (natural, ecologic, social-global şi psihosocial).
   • Educaţia şi rolul ei în dezvoltarea personalităţii.

   • Stadiile dezvoltării ontogenetice a personalităţii

     Particularităţile de vârstă şi individuale. Implicaţiile lor psihopedagogice.

     Stadialitatea. Consideraţii generale. Stadialitatea psihogenetică: cognitivă (J.Piajet), morală (L.Koheberg).

     Periodizarea etapelor de vârstă. Periodizări efectuate în istoria pedagogiei (Aristotel, Comenius, Rousseau, D.Cantemir).

     Periodizări de vârstă în conceptul contemporan (pruncia, copilăria antepreşcolară, copilăria preşcolară, prepubertatea, adolescenţa, tinereţea, maturitatea, bătrâneţea). Caracteristici ale particularităţilor de vârstă (fiziologice, psihice şi acţionale).

     Particularităţi individuale.

II.Metodologia cercetării în domeniul educaţional

1. Bazele metodologice ale investigaţiilor în domeniul educaţional

   Cercetarea ştiinţifică şi cercetarea pedagogică. Obiectul cercetării pedagogice.. Conceptul cercetării pedagogice. Concepţii actuale în domeniul cercetării pedagogice. Principiile investigaţiilor ştiinţifice în domeniul educaţional. Problemele metodologice ale cercetării ştiinţifice în domeniul educaţional. Conceptul de metodologie, metodă ştiinţifică şi metodică.

2. Logica cercetării ştiinţifice în domeniul educaţional

   Temeiurile construirii logicii şi organizării cercetării ştiinţifice. Structura logică a cercetării: categoriile pedagogice în cadrul cercetării ştiinţifice.

3. Metodele şi tehnologia cercetării ştiinţifice în domeniul educaţional

   Concepte despre metodele de cercetare. Tipologia metodelor investigaţionale. Metodele teoretice. Metodele impirice. Etapele şi procedurile cercetării pedagogice.

4. Experimentul pedagogic

   Conceptul experiemntului. Obiective, structura, conţinutul. Pedagogia experimentală. Varietăţile experimentului în domeniul educaţional.

5. Metodele de prelucrare şi interpretare a datelor ştiinţifice

   Evaluare şi măsurare. Instrumente de măsurare. Fidelitatea şi validitatea. Prelucrarea statistică a datelor. Metode cvalimetrice de prelucrare a datelor. Evalimetrie. Metodele grafice. Evaluare prin expertiză.

6. Proiecte investigaţionale: structura şi conţinutul.

   Conceptul unui proiect ştiinţific. Structurarea instrumentariului şi categoriilor investigaţionale: actualitatea, contradicţia, problema, obiectul, subiectul, scopul, ipotezaa, obiectivele, baaza teorerică, metodele, inovaţia ştiinţifică, valoarea practică, tezele de bază, etapele cercetării, validarea experimentală, structura cercetării etc.

7. Limbajul şi structura în domeniul cercetării.

   Realizarea tehnică a lucrării ştiinţifice. Funcţiile limbii. Referinţe bibliografice. Plasarea rextului în pagină etc.

8. Managementul investigaţiilor ştiinţifice în domeniul educaţional.

   Bazele managementului procesului de cercetare. Liderul. Colectivul. Reformele în domeniul cercetării ştiinţifice.

   III. Acţiunea educaţională: teleologia pedagogică, teoria şi metodologia curriculum-ului

   1. Teleologia acţiunii educaţionale Definirea şi semnificaaţia teleologiei educaţionale. Idealul educativ. Scopurile educaaţiei. Obiectivele educaţiei.
   2. Taxonomia pedagogică Obiectul taxonomiei pedagogice. Modele taxonomice în domeniul cognitiv, afectiv şi psihomotor. Modele taxonomice sintetice.

   3. Teoria şi metodologia curtriculum-ului
      • Curriculum-ul: delimitări teoretice şi metodogice. Definirea conceptuli de curriculum. Evoluţia conceptului de curriculum. Abordări conceptuale. Tendinţele în dezvoltarea teoriei curriculum-ului.
      • Reforma curriculum-ului naţional: concept şi metodologie. Reforma curriculum-ului în contextul renovării sistemului de învăţământ din Moldova. Factorii reformei curriculum-ului.
      • Fundamentele ştiinţifice în proiectarea curriculum-ului educaţional. Fundamentele sociale, pedagogice, psihologice, metodologice. tendinţele actuale în proiectarea curriculum-ului educaţional.
      • Strategia şi metodologia proiectării curriculum-ului educaţional. Modele metodologice în proiectarea curriculum-ului. Metode şi tehnici de proiectare a curriculum-ului educaţional.
      • Curriculum-ul naţional. Curriculum-ul de bază. Curriculum-ul disciplinar. Concepţia. Structura. Conţinutul. Funcţiile. Metodologia implementării.
      • Evaluarea curriculum-ului educaţional. Concept. Metode şi tehnici de evaluare.
      • Dezvoltarea curriculum-ului. Proiectarea didactică. Curriculum-ul şi manualele şcolare. Planurile de învăţământ.
      • Standardele educaţionale:concepţia, structura, conţinutul, funcţii.

   IV. Teoria instruirii (didactica)

   1. Didactica - ştiinţa pedagogică. Obiectul didacticii. Contribuţii la constituirea didacticii. Principiile didacticii.

   2. Procesul de învăţământ.Conceptul de proces de învăţământ. Structura procesului de învăţământ. Analiza sistemică a procesului de învăţământ. Esenţa procesului de învăţământ.
      • Procesul de învăţământ - proces de cunoaştere;
      • Procesul de învăţământ - proces bilateral;
      • Procesul de învăţământ - proces formativ, instructiv-educativ.

   3. Conţinutul procesului de învăţământ
      

      Conceptul de conţinuturi educaţionale (discriminare în cadrul unor paraadigme educaţionale diferite). Evoluţia conceptului de conţinuturi ale educaţiei: perioaada tradiţională, perioada educaţiei noi, păerioada contemporană, perioada anilor 1980-1990.

      Perspectiva epistemologică şi axiologică a conţinuturilor educaţionale şi tipurile de educaţie (intelectuală, morală, tehnologică, estetică, fizică)Sursele conţinuturilor educaţionale.

      Caracteristicile conţinuturilor educaţionale: proprietatea, suficienţa de sine, stabilitatea relativă şi dezvoltarea continuă, mobilitatea, diversitatea, specializarea.

      Trunchiul comun al conţinuturilor educaţionale şi caracterul lor opţional. Principii de selectare şi de structurare a conţinuturilor educaţionale:

      • pe trepte de învăţământ;
      • pe discipline şcolare;
      • în cadrul dissciplinelor şcolare.
      Obiectivarea conţinuturilor educaţionale în documente şi instrumentariul educaţional: planul de învăţământ, curriculum-ul de bază, curriculum-ul şcolar disciplinar, manualele, ghidurile metodologice etc.

      Carcteristicile conţinuturilor educaţionale ale învăţământului actual din R.Moldova (cu referire în mod expres la o disciplină şcolară).

   4. Tehnologiile pedagogice

      Conceptul de tehnologii pedagogice. Discriminarea termenilor strategie, tehnologie şi metodologie. Etimologia termenuluui tehnologie. Raporturile tehnologiilor educaţionale cu teleologia (sistemul de obiective) şi conţinuturile educaţionale.

      Structura tehnologiilor/metodologiilor educaţionale: principii, strategii, metode, tehnici/procedee, mijloace educaţionale.

      Tehnologii pedagogice generale şi speciale (specifice unei discipline şcolare).

      Principii şi criterii de selectare şi structurare a tehnologiilor pedagogice pentru realizarea acţiunilor educaţionale.

      Strategiile educaţionale.

      Sistemul metodelor de învăţământ.

      Expunerea. Definiţia. Formele: povestirea, descrierea, explicaţia, prelegerea (tipurile, condiţiile şi exigen'ele prelegerii).

      Conversaţia. Definiţia. Semnificaţiile. Formele: catehetica, euristica, dezbaterea.

      Alte tipuri de conversaţie: introductive, de fixare şi consolidare a cunoştinţelor, de sistematizare şi sinteză, de aplicare.

      Condiţiile eficacităţii conversaţiei (condiţiile întrebărilor şi răspunsurilor).

      Demonstraţia. Definiţia. Semnificaţiile. Generale. Forme de demonstraţie intuitivă.

      Cerinţe pedagogice generale faţă de formele de demonstraţie.

      Demonstraţie cu ajutorul planşelor.

      Demonstraţia cu ajutorul filmelor şi TV şcolare/didactice.

      Demonstraţia cu ajutorul experieneţlor (experimentului) de laborator.

      Modelarea. Definiţia. Semnificaţiile. Tipurile.Dinamica şi cerinţele faţă de realizarea modelării.

      Algoritmizarea. Definiţia. Tipurile de algoritmi de învăţare: algoritmi de percepere, de înţelegere, de generalizare a cunoştinţelor, de repetare, de creaţie etc.

      Dinamica şi cerinţele faţă de realizarea algoritmizării.

      Problematizarea. Definiţia. Semnificaţia. Tipurile: întrebarea-problemă, problema, situaţia-problemă. Etapele şi cerinţele faţă de problematizare.

      Descoperirea (învăţarea prin descoperire sau învăţarea euristică). Definiţia. Forme de desfăşurare. Condiţii ale învăţării prin descoperire.

      Studiul de caz (metoda cazului). Definiţia. Semnificaţiile studiului de caz. Dinamica aplicării. Condiţii de realizare.

      Cooperarea. Definiţia. Condiţiile aplicării învăţării prin cooperare.

      Stimularea. Definiţia. Semnificaţiile. Condiţii de realizare.

      Asaltul de idei (brainstormingul). definiţia. etapele şi condiţiile de realizare:
      Studiul cu cartea. Conceptul. Semnificaţia. Tehnica şi cerinţele faţă de realizarea studiului cu cartea (lectura).

      Exerciţiul. Definiţia. Tipuri de exerciţii. Condiţii de realizare.

      Conceptele de tehnici/procedee şi mijloace de învăţământ. Funcţiile şi clasificarea lor.

   5. Mijloace de învăţământ. Necesitatea folosirii mijloacelor de învăţământ. Principalele mijloace de învăţământ. Valenţele psihopedagogice ale mijloacelor de învăţământ.

   6. Formele de organizare a procesului de învăţământ. Sisteme de organizare a procesului de învăţământ. Lecţia - formă de bază a organizării procesului de învăţământ. Proiectul didactic. Tipurile şi variantele de lecţii. Formele active de organizare a procesului de învăţământ.

   7. Formele de activitate didactică în învăţământul universitar. Cursul universitar. Seminarul universitar. Activităţile practice. Activitatea de cercetare ştiinţifică.

   8. Evaluarea pedagogică

   Conceptul de evaluare pedagogică: perspectiva sociologică, perspectiva psihologică; evaluarea de sistem, evaluarea de proces; oremisele teoretice pentru definirea conceptului de evaluare teoretică.

   Obiectul evaluării pedagogice: toate componentele structurale, funcţionale şi operaţionale ale activităţii de instruire:

   • Finalităţile macrostructurale (ideal educaţional, scop educaţional).
   • Finalităţile micro-structurale:
     • obiectivele generale-de referinţă-operaţionale;
     • planul de învăţământ;
     • programe analitice;
     • activităţile didactice.

   • Modele de analiză convenţionale:
     • modelul evaluării bazat pe obiective (R.W.Tyler);
     • modelul evaluării centrate asupra deciziei (modelul CIPP: intrare în sistem-proces realizat-ieşire din sistem).

   • Modele de analiză nonconvenţionale:
     • modelul de evaluare "fără obiective" (Scriven M., 1967);
     • modelul evaluării strategice (Stake R.E., 1970);
     • modelul evcaluării calitative (observarea, descrierea, interpretarea, aprecierea estimativă a fenomenului pedagogic observat-descris-interpretat).
   Demersul pluralist şi modelul de evaluare managerial (global-optin-strategic), bazat pe: coerenţa externă, coerenţa internă, consistenţa structurală, relevanţa operaţională.

   Funcţiile acţiunii de evaluare:

   A. Funcţiile sociale ale acţiunii de evaluare:

   • funcţia de validare socială a produselor sistemului de învăţământ;
   • funcţia de orientare socială, şcolară şi profesională;
   • funcţia de selecţie socială, şcolară şi profesională.

   B. Funcţiile pedagogice ale acţiunii de evaluare:

   • funcţia de informare pedagogică;
   • funcţia de diagnoză pedagogică;
   • funcţia de prognoză pedagogică.

   C. Funcţiile manageriale ale acţiunii de evaluare:

   • funcţia de informare a "actorilor" educaţiei;
   • funcţia de estimare a activităţii (instituţiei, persoanelor);
   • funcţia de ameliorare a activităţii aflate în studiu

   Structura acţiunii de evaluare pedagogică (măsurarea-aprecierea-decizia):

   • Măsurarea
   • Apreciarea:
     • criteriile aprecierii;
     • tipurile de judecăţi valorice: "cântărirea" rezultatelor consemnate, diagnosticarea rezultatelor consemnate, preognosticarea evoluţiilor.
   • Decizia. Criteriile de luare a deciziei de evaluare: a) valorificarea integrală a caracteristicilor specifice fiecărei vârste şcolare, interpretrabile la nivel general, particular, individual; b) ameliorarea permanentă a calităţii procesului de învăţământ, în general, a activităţii didactice, în mod special; c) traansformarea diagnozei în prognoză cu funcţie de aanticipare pozitivă a evoluţiei instituţiei, clasei, elevului, verificaabilă manageriaal la diferite intervale de timp.

   Etapele acţiunii de evaluare didactică:

   • precizarea obiectivelor concrete ale operaţiilor de măsurare-apreciere care urmează să fie declanşate;
   • delomitarea domeniului în care vor fi angajate operaţiile de măsurare-apreciere;
   • prezentarea informaţiilor naecesare pentru atingerea obiectivelor propuse în cadrul domeniului de referinţă delimitat anterior;
   • depistarea informaţiilor disponibile în mod direct şi imediat;
   • stabilirea tehnologiilor specifice necesare pentru obţinerea informaţiilor esenţiale în anumite intervale/grafice de timp;
   • angajarea tehnologiilor specifice în direcţia colectării informaţiilor nevesare pentru realizarea operaţiilor de apreciere şi decizie;
   • analiza informaţiei conform criteriilor pedagogice şi specifice asumate la nivel de politiccă a educaţiei;
   • elaborarea aprecierilor pe baza informaţiilor dobândite aanterior, prelucrate conform criteriilor pedagogice specifice de asumare la nivel de politiccă a educaţiei;
   • staabilirea deciziilor necesare conform aprecierilor realizate în termeni de diagnoză pedagogică;
   • orientarea deciziei la nivel de prognoză pedagogică;
   • obiectivarea deciziei într-un raport de evaluare cu funcţionalitate pedagogică rezumativă şi aanticipativă, exprimată în termeni de îndrumări metodologice explicite şi de sarcini concrete individualizate verificabile în timp.
     Tipurile de evaaluare pedagogică: evaluarea iniţială (funcţie predictivă), evaluarea sumativă (funcţie pedagogiccă cumulativă), evaluarea permanentă/continuă (funcţie pedagogică prioritar formativă).
   Taxonomii ale tipurilor de evaluare:
   • După ponderea obiectivelor pedagogice propuse: evaluarea normativă, evaluarea criterială, evaluarea punctuală.
   • După sfera de extindere a conţinutului instruirii: evaluarea programelor.
   • După sfera de reprezentare socială: evaluarea instituţiilor şcolare la nivelul comunităţii naaţionale-teritoriale-locale; evaluarea colectivului didacticc, comisiei metodice, comunităţii locale etc.; evaluarea elevilor - în colectiv, individual.
   • După scopul prioritar: evaluarea cu scop de informare; evaluarea cu scop de dezvoltare; evaluarea ci scop de proiectare.
   • După obiectul evaluării: evaluare individuală (a unei persoane, situaţii etc.); evaluare parţială ( a unui grup de persoane, a unui complex de situaţii etc.); evaluare globală (a unui coelctiv pedagogic, a unei instituţii pedagogice la nivel de sistem - de proces).

   Practica evaluării pedagogice:

   • Evaluarea rezultatelor şcolare
   • Evaluarea comportamentului elevului (sensul pedagogic şi sensul psihologic)
   • Evaluarea succesului şcolar: procesul şcolar, raportul subiect-obiect, eşecul şcolar.
   • Evaluarea calităţii procesului de învăţământ: factorii de stoc şi factorii de flux.
   • Evaluarea randamentului şcolar implicând abordarea raportului managerial între factorii angajaţi la intrarea în sistem, la realizarea activităţii didactice, la ieşirea din sistem.

   Tehnicile de evaluare:

   • Evaluarea prin chestionare
   • Evaluarea prin lucrări scrise: curente, trimestriale, de sinteză
   • Evaluarea prin lucrări practice
   • Evaluarea prin scări de apreciere Evaluarea prin teste de cunoştinţe (psihologice, sociologice, pedagogice). Validitatea testului de cunoştinţe: capacitatea de a măsura conţinuturi ale instruirii, capcităţi ale elevului, criterii de comparaţie, valori predistive. Fidelitatea testului de cunoştinţe. Obiectivitatea testului de cunoştinţe. Aplicabilitatea testului de cunoştinţe. Itemii: definire, condiţii de aplicare.
   • Evaluarea prin examene.
     Notarea. Semnificaţia pentru elevi a notelor şcolare. Sistemul convenţional de notare (prin cifre, litere, cu bile colorate, prin calificative cu diplomă de merit). Caracteristicile notării corecte (obiectivitate, validitate, fidelitate). Criterii de notare exigentă şi obiectivă. Notarea subiectivă.
     Autoevaluarea (autocontrolul şi autoapreciarea):

9. Teorii ale învăţării
   • Teorii ale asociaţionismului clasic;
   • Teorii ale condiţionării clasice;
   • Teorii behavioriste;
   • Teorii ale condiţionării operante;
   • Teorii gestaltiste;
   • Teorii funcţionalist-pragmatice;
   • Teorii structuralist-operaţionale;
   • Teorii cognitiviste;
   • Teorii integraliste şi holistice

V. Teoria educaţiei

1. Conceptul de teorie a educaţiei Conceptul de teorie. Teoria educaţiei - concept definitoriu al experienţei, teoretizării şi experimentării în educaţie, învăţământ şi cercetare; componenţă de bază a pedagogiei şi a ştiinţelor educaţiei. Teoria educaţiei ca rezultat al cercetărilor în domeniul educaţiei, învăţământului şi cercetării. Teoriile educaţionale - conceptualizantele unor domenii distincte ale educaţiei şi învăţământului.

   Conţinutul teoriei educaţiei.

   Calitatea de obiect complex al teoriei educaţiei: de teorie axiologică, teorie formală, teorie explicativă, teorie praxiologică (practică, experienţială).

2. Educaţia intelectuală

   Conceptul de educaţie intelectuală.

   Principiile educaţiei intelectuale.

   Informarea intelectuală. Formarea intelectuală. Informaţia - mijloc al realizării sarcinilor formative.

3. Educaţia morală

   Definiţia filosofică a moralei. Morala ca formă a conştiinţei sociale. Definiţia educaţiei morale.

   Componentele educaţiei morale.

   Principiile educaţiei morale.

   Taxonomia obiectivelor educaţiei morale.

   Conţinuturile educaţiei morale. Sursele de formare a conţinuturilor educaţiei morale. Principii de selectare /structurare a conţinuturilor educaţiei morale.

   Metodologia educaţiei morale. Discriminare pe perioadele de vârstă ale elevilor. Modelul strategic şi modelul instrumental al metodologiei educaţiei morale.

4. Educaţia estetică

   Conceptele de educaţie estetică şi de educaţie artistică.

   Teleologia educaţiei estetice:
   a) categoriile valorice ale educaţiei estetice: idealul estetic, simţul estetic, gustul estetic, spiritul de creaţie estetică (definirea fiecărei categorii);
   b) funcţiile educaţiei estetice: receptivă, evaluativă, creativă;
   c) taxonomia obiectivelor educaţiei estetice.
   Principiile educaţiei estetice. Principiul priorităţii receptorului de artă. Conţinuturile educaţiei estetice: sursele de constituire a conţinuturilor educaţiei estetice (arta, societatea, natura); principiile de selectare şi de structurare a conţinuturilor educaţiei estetice.

   Tehnologiile specifice a educaţiei estetice. Motivaţia filosofică pentru tehnologii specifice educaţiei estetice (raportul subiect-obiect în cunoaşterea artistică). Structura activităţii de educaţie estetică a elevilor /studenţilor: discriminare pe perioade de vârstă.

5. Educaţia religioasă

   Perenitatea şi universalitatea educaţiei religioase. Excurs istoric în educaţia religioasă.

   Conceptul modern de educaţie religioasă. Caracterul complex al educaţiei religioase.

   Particularităţile educaţiei religioase în Republica Moldova.

   Concepţia educaţiei moral-spirituale în Republica Moldova: scopul, obiectivele, principiile, multidisciplinaritatea conţinuturilor, tehnologiile specifice, particularităţile evaluării.

6. Educaţia fizică

   Conceptul şi definirea educaţiei fizice.
   Principiile educaţiei fizice.
   Obiectivele educaţiei fizice: generale şi de referinţă.
   Conţinuturile educaţiei fizice.
   Metodologia educaţiei fizice.

7. Educaţia tehnologică

   Conceptul şi definirea educaţiei tehnologice.
   Principiile educaţiei tehnologice.
   Obiectivele educaţiei tehnologice.
   Conţinuturile educaţiei tehnologice.
   Metodologia educaţiei tehnologice.
   

8. Educaţia axiologică

   Axiologia. Conceptul de valoare. Clasificarea valorilor. Tipuri de valori educaţionale. Educaţia ca valoare. Caracterul axiologic al componentelor educaţiei: al conceptelor, obiectivelor, conţinuturilor, tehnologiilor, instrumentariului etc. educaţionale.

   Conceptul şi definirea educaţiei axiologice. Perenitatea, totalitatea şi universalitatea educaţiei axiologice.

   Caracterul multidisciplinar, complex şi universal al conţinuturilor educaţiei axiologice.

   Principii de selectare şi de structurare a valorilor pe trepte de şcolaritate şi pe discipline şcolare.

9. Educaţia elevilor în cadrul colectivului şcolar

   Conceptul de colectiv şi de comunitate. Colectivul educaţional. Definiţia şi etapele devenirii colectivului de elevi. Dirijarea colectivului de elevi. Sintalitatea colectivului şi personalitatea elevilor.

   Metode şi procedee de studiu a sintalităţii colectivului.

   Obiectivele şi strategiile educaţiei elevilor pentru cooperare şi participare. Educarea disciplinei la elevi. Valoarea educaţională a disciplinei şcolare.

VI. Managementul educaţional

Conceptul de management educaţional. Componentele definitorii ale managementului educaţional: teoria managementului educaţional (raţionamentele transferabile din managementul economic, managementul sociologic, managementul politologic, managementul psihosocial); practica managementului pedagogic (valorificarea experienţelor de învăţământ); conducerea managerială a sistemului de învăţământ. Conducerea globală, conducerea optimă şi conducerea strategică al managementului educaţional.

Principiile managementului educaţional:

• Principiul conducerii globale, optime şi strategice a sistemului şi a procesului de învăţământ;
• Principiul conducerii eficiente a sistemului şi a procesului de învăţământ prin acţiuni de informare-evaluare-comunicare managerială;
• Principiul conducerii superioare a sistemului şi procesului de învăţământ;
• Principiul conducerii complexe a procesului şi sistemului de învăţământ.

Acţiunile principale ale activităţii de conducere globală -optimă -strategică a sistemului de învăţământ.

A. Informarea managerială: colectarea informaţiei, stocarea informaţiei, procesarea informaţiei, accesibilizarea informaţiei, dirijarea informaţiei.

B.Evaluarea managerială: măsurarea informaţiei, aprecierea informaţiei, decizia.

C. Comunicarea managerială: transmiterea directă a rezultatelor şi a sarcinilor, orientarea celui evaluat pe baza unui ghid /îndrumar metodologic.

Funcţiile managementului educaţional:

Funcţia de planificare-organizare a sistemului de învăţământ;

Funcţia de reglare-autoreglare a sistemului şi procesului de învăţământ, care vizează:
A. Perfecţionarea cadrelor didactice:

• acţiuni cu caracter periodic: cursuri şi seminare de specialitate; cursuri de management pedagogic; instruiri, consfătuiri metodice anuale şi trimestriale; consilii ale cadrelor didactice, consfătuiri tematice, simpozioane, stagii de pregătire specială;
• acţiuni cu caracter permanent;

B. Promovarea cercetării pedagogice:

• proiectele inovatoare angajate la nivel de sistem;
• proiectele inovatoare la nivel de proces.

Structurile managementului pedagogic:

• de planificare-organizare a activităţii în cadrul sistemului de învăţământ (corespund funcţiei de planificare-organizare a sistemului de îănvăţământ);
• de orientare metodologică a activităţii proiectate şi realizate la nivelul procesului de învăţământ;
• de reglare-autoreglare a activităţii proiectată şi realizată în cadrul procesului şi sistemului de învăţământ.

VII. Sistemul instituţional de educaţie

1. Sistemul de învăţământ

Noţiune de sistem. Definirea sistemului de învăţământ. Sistemul de învăţământ - componentă a sistemului educaţional.

Instituţiile sistemului de învăţământ (definire în sens larg):

• şcoala: grădiniţe, şcoli primare, şcoli generale, şcoli profesionale, şcoli speciale, licee, colegii universitare, universităţi, unităţi de instruire permanentă, unităţi de învăţământ conexe;
• instituţii specializate în instruirea şi educaţia nonformală:
  clasele şi cluburile elevilor /studenţilor, taberele, centrele de formare profesională, presa şcolară /universitară, radioteleviziunea şcolară /universitară, reţelele de informatizare şcolare /universitare;
  organisme instituţionale ale comunităţilor educative (locale, zonale, profesionale etc.) familia, comunitatea părinţilor, agenţii economici, politici, culturali, biserica etc.

Evoluţia sistemelor moderne de învăţământ: centre interşcolare, şcoli duale, şcoli alternative, centrele de vacanţă, reţelele şcolare /universitare de radiofuziune şi de informatizare. Tendinţe de evoluţie a sistemelor moderne de învăţământ. Democratizarea sistemelor moderne de învăţământ.

Mediile educaţionale. familia, organizaţiile de copii şi tineret, comunităţile de masă.

Sistemul de învăţământ în sens restrâns: raportul existent între sistemul social global- sistemul de educaţie-sistemul de învăţământ-procesul de învăţământ.

Principiile sistemului de învăţământ.
Structura sistemului de învăţământ: preşcolar, primar, secundar general, secundar gimnazial, secundar profesional; liceal, universitar, postuniversitar (masterat, doctorat, postdoctorat, studii de specializare) Câmpul educaţional.

2. Cadrul didactic - factorul educativ principal

Definirea funcţiei de cadru didactic. Categoriile cadrelor didactice în învăţământul preşcolar, preuniversitar şi universitar.
Modelul profesional al cadrului didactic contemporan.
Relaţiile cadrului didactic cu elevii /studenţii.

Literatura de specialitate

1. Antonescu L., (1996) Paideia. Fundamentele culturale ale educaţiei. Editura Polirom, Iaşi
2. Barna A. (1995) Autoeducaţia - probleme teoretice şi metodologice. Bucureşti.
3. Bărsănescu Ş. (1978) Educaţia, învăţământul, gândirea pedagogică din România. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
4. Bârzea C.(1995) Arta şi ştiinţa educaţiei. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,Bucureşti
5. Bontaş I.(1995) Pedagogie. Editura ALL, Bucureşti
6. Bruner J. (1970) Spre o teorie a instruirii. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
7. Bunescu V. (1995) Învăţarea deplină. Teorie şi practică. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.Bucureşti
8. Calin M.(1996) Teoria educaţiei. Fundamentarea epistemică şi metodologică a acţiunii educative. Editura ALL, Bucureşti
9. Cerghit I. (1997) Metode de învăţământ. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti
10. Cojocaru V (1995) Reforma învăţământului. Probleme de metodologia. Chişinău
11. Cosmovici A., Iacob L. (ccordonatori)(1999) Psihologia şcolară. Editura Polirom, Iaşi
12. Creţu C.(1997) Psihologia succesului. Editura Polirom, Iaşi
13. Cristea S. (2000) Dicţionar de pedagogie. Grupul editorial Litera Internaaţional, Chişinău-Bucureşti
14. Cristea S.(1996) Managementul organizaţiei şcolare. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti
15. Cristea S. (1994) Fundamentele pedagogice ale reformei învăţământului. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti
16. Crişan Al., Guţu Vl. (1996) Proiectarea curriculum-ului de bază. Ghid metodologic, Chişinău
17. Cucoş C.(1995) Pedagogie şi axiologie. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.Bucureşti
18. Cucoş C.(1996) Pedagogie. Editura Polirom, Iaşi
19. Curriculum de bază. Documente reglatoare.(1996) Chişinău
20. Dave R.H.(1991) Fundaamentele educaţiei permanente. Bucureşti
21. De Landcheere G.(1992) Dicţionare de l evalution et de la recherche en education. Presses Universitaires de France, Paris.
22. Dewey J. (1992) Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.Bucureşti
23. Dragan D.(1993) Cercetare psihopedagogică. Târgu-Mureş
24. Didactica (coord.Salade D.)(1982) Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
25. Cagne R.(1975) Condiţiile învăţării. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
26. Galperin P.I.(şi colabor.)(1975) Studii de psihologia învăţării. Editura dIdactică şi Pedagogică, bucureşti
27. Golu M.(1993) Dinamica personalităţii. Editura Geneze. Bucureşti
28. Golu P.(1985) Învăţare şi dezvoltare. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
29. Holban I. (coord.) (1978) Cunoaşterea elevului. O sinteză a metodelor. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
30. Iliescu V.(1978) Abordarea comparativă în pedagogie. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti
31. Ionescu M. (1998) Educaţia şi dinamica ei. Editura Tribuna învăţământului, Bucureşti
32. Jinga I., Istrate E.(1998) manual de pedagogie. Editura ALL, Bucureşti.
33. Jigna I., Negreţ J.(1994) Eficienţa învăţării. Editura Editis, Bucureşti
34. Guţu Vl. (1996) Învăţământul formativ : aspecte teoretice şi practice. Tipcim, Cimişlia
35. Guţu Vl. (2000) Dezvoltarea şi implementarea curricululum-ului gimnazial: cadru conceptual. Litera, Chişinău
36. Legea învăţământului. (1995). Chişinău
37. Macovei E.(1997) Pedagogie. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti
38. Matei N.C.(1995) Învăţarea eficientă în şcoală. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti
39. Mialaret G.(1981) Întroducere în pedagogie. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
40. Moraru I. (1992) Strategii creative trandisciplinare. Bucureşti

Metodologia cercetării istoria educaţiei

Preliminarii

Procesul de renovare a învăţământului la începutul secolului XXI în Republica Moldova solicită o schimbare fundamentală la nivelul finalităţilor, menite să conducă la un nou model de formare pedagogică şi ştiinţifică a doctoranzilor. Acest model trebuie să conducă la formarea la doctoranzi a competenţelor metodologice şi investigaţionale din perspectivă pedagogică şi psihologică.

Cercetarea ştiinţifică în domeniul învăţământului este dictată de cerinţele şi nevoile sociale, economice şi educaţionale din perspectiva implimentării inovaţiilor metodologice şi investigaţionale. Scopul acestei programe este de a stabili cadrul general al disciplinei “Metodologia cercetării şi istoria educaţiei”: teorii, concepte, principii, criterii, condiţii, forme, metode, tehnologii investigaţionale, evoluţii, valori, tendinţe etc.

Această abordare conturează direcţii, achiziţii valoroase, evoluţii posibile şi reflecţii temeinice ale disciplinei. În cele din urmă doctorandul se va alege cu competenţe de cercetare în domeniul ştiinţelor educaţiei având ca suport cunoştinţele din istoria educaţiei.

Partea I. Metodologia cercetării în cadrul educaţional.

1.1. Cadrul conceptual.
Formarea cercetătorilor ştiinţifici şi a cadrelor didactice pentru învăţământul superior nu poate fi eficientă în care schimbările socio-economice contextuale nu solicită un nou profil de competenţă, un nou tip de cadru didactic din perspectiva formării şi dezvoltării competenţelor de cercetare ştiinţifică în acest domeniu. Ca tip special de cercetare ştiinţifică, cercetarea pedagogică tinde spre o explicaţie şi o înţelegere normativă a activităţii de educaţie. Ea urmăreşte definirea şi argumentarea legilor şi principiilor care orientează acţiunea de proiectare şi de realizare a educaţiei la nivel de sistem şi de proces.

Din perspectiva postmodernă, cercetarea pedagogică reprezintă o activitatea de conducere managerială a sistemului şi a procesului de învăţământ proiectat şi realizat în mod special pentru reglarea – autoreglarea acţiunii educaţionale în contextul unor abordări intra – inter şi trandisciplinare, deschise în direcţia perfecţionării şi autoperfecţionării permanente a subiectului şi a obiectului educaţiei.

Promovarea cercetării ştiinţifice din perspectiva evoluţiei pedagogiei la nivel de comunitate şi la nivelul cadrelor didactice asigură reglarea – autoreglarea permanentă a sistemului şi a procesului de învăţământ prin inovaţiile proiectate şi realizate în jurul unui nucleu informaţional – decizional, bazat pe cunoştinţe ştiinţifice aplicate sau aplicabile.

Din perspectiva acestor prevederi conceptuale programa dată se bazează pe următoarele principii:

A. Nivel metodologic:

• principiul schimbării şi dezvoltării;
• principiul unităţii domeniului logic şi istoric;
• principiul obiectivităţii;
• principiul sistematic;
• principiul unităţii teoriei şi practicii;
• principiul unităţii conceptuale a cercetării.

B. Nivelul curricular:

• abordarea taxonomică a obiectivelor de învăţare;
• integrarea elementelor paradigmei curriculare;
• orientarea la învăţarea activă, productivă şi creativă;
• adecvarea curriculum-ului dat la contextul investigaţional naţional şi internaţional.

Acest document reglator este elaborat în baza teoriei curriculumului , aplicată la nivel normativ şi prescriptiv. La nivel normativ este vizată dimensiunea funcţională, structurală şi operaţională a procesului de învăţământ, care marchează cadrul epistemologic specific cercetării pedagogice. La nivel prescriptiv este vizată practica activităţii investigaţionale şi educaţionale realizabilă în cadrul comunităţilor. Pornind de la esenţa teoriei curriculumului, a “Metodologia cercetării” şi istoria educaţiei programa dată:

• este orientată spre formarea cunoştinţelor şi competenţelor investigaţionale, valorice (etice) necesare pentru a realiza activitatea de cercetare din perspectiva pedagogiei;
• este orientată spre aplicarea metodelor şi formelor moderne de cercetare;
• propune identificarea unor surse de informare şi de documentare necesare pentru activităţi investigaţionale;
• propune desfăşurarea de activităţi independente şi în grupuri;
• oferă doctoranzilor posibilitatea de a-şi asuma responsabilităţi, de a coopera, de a face observaţii critice, de a proiecta etc.

Programa este astfel concepută încât permite doctoranzilor libertate de a alege ordinea şi modul de învăţare în raport cu viziunea proprie.

1.2. Obiectivele generale.

Obiectivele generale ale disciplinei derivă din orientările pedagogice, psihologice, sociologice şi esenţa metodologiei de cercetare, care include principalele categorii de cunoştinţe, competenţe investigaţionale şi atitudini care vor conduce doctorandulla:

• valorificarea potenţialului existent al sistemului de educaţie;
• capacitatea de a parcurge un demers de cercetare complex, concretizat în elaborarea unei teze de doctorat;
• rafinamentul şi rigoarea expunerii clare, simple şi comprehensive a rezultatului unui demers de cercetare într-o lucrare individuală;
• asumarea prezentării rezultatelor într-o confruntare directă sau indirectă cu lumea specialiştilor din domeniu prin studierea disciplinei “Metodologia cercetării şi istoria educaţiei”.

Doctoranzii vor fi capabili:

• să cunoască importanţa socială şi ştiinţifică a investigaţiilor în domeniul ştiinţelor educaţiei;
• să cunoască şi să înţeleagă teoriile, conceptele investigaţiilor ştiinţifice în domeniul educaţional;
• să dezvolte, să aplice şi să integreze cunoştinţele şi competenţele investigaţionale în cadrul realizării unei cercetări în domeniul ştiinţelor educaţiei;
• să însuşească logica cercetării psihopedagogice;
• să poată utiliza eficient metodele de cercetare adecvate la intersecţia cercetărilor pedagogice;
• să elaboreze şi să aplice proiecte de cercetare ştiinţifică în pedagogie şi psihologie;
• să identifice şi să analizeze problemele care apar în cadrul cercetării pedagogice.

1.3. Obiectivele de referinţă se elaborează în baza obiectivelor generale, transdisciplinare şi exprimă în termeni de acţiune concretă, vizând integritatea cunoştinţelor, competenţelor şi atitudinilor de cercetare.

Obiectivele de referinţă	Unităţile de conţinut
I.Doctorandul va fi capabil: să identifice şi să axplice esenţa bazelor metodologice ale cercetărilor ştiinţifice; să caracterizeze teorii actuale privind cercetările ştiinţifice; să determine principiile cercetării ştiinţifice; să fundamenteze nivelurile cercetării ştiinţifice; să deosebească noţiunile „metodologie”, „metodă”, „metodică”; să deducă şi să argumenteze problemele metodologice ale cercetărilor ştiinţifice.	I. Bazele metodologice / conceptuale ale investigatiilor in domeniul invatamantului. Cercetarea ştiinţifică: delimitări conceptuale; Teorii actuale în domeniul cercetării ştiinţifice; Principiile cercetării ştiinţifice; Nivelurile cercetării ştiinţifice; Problemele metodologice ale cercetării ştiinţifice: metodologie, metodă, metodică.
II. să fundamenteze factorii construirii logicii cercetării ştiinţifice; să analizeze etapele şi structura logică a cercetării ştiinţifice; să structureze şi să explice procedurile unei cercetări ştiinţifice; să reconstruiască logica cercetării în dependenţă de modificarea obiectului şi ipotezelor cercetării; să aprecieze aplicarea unor proceduri în cadrul cercetării ştiinţifice.	II. Logica cercetării ştiinţifice în domeniul învăţământului Temeiurile construirii logicii cercetării; Etapele construirii logicii cercetării; Structura logică a cercetării: problema-ipoteza-sistemul; Categoriile constituiente în cadrul cercetării ştiinţifice; Procedurile investigaţionale.
III. să definească noţiunea de „metodă”; să deosebească metodele de cercetare şi metodele de instruire; să clasifice metodele empirice şi teoretice de cercetare ştiinţifică; să interpreteze şi să explice esenţa şi particularităţile metodelor de cercetare; să argumenteze temeiurile alegerii metodelor adecvate pentru o cercetare concretă; să fundamenteze şi să construiască o tehnologie investigaţională în cadrul învăţământului universitar.	III. Metodele şi tehnologia cercetării ştiinţifice Metodele de cercetare – metodele de instruire: definiţia, analiza comparativă; Formele gândirii logice în cadrul cercetării ştiinţifice; Metodele empirice: analiza / studierea literaturii, documentelor, rezultatelor; observarea, chestionarea, studierea experienţei, interviul, testul, experimentul; Metodele teoretice: analiza şi sinteza; modelizare teoretică, abstractizare-concretizare, deducţie-inducţie; Tehnologia realizării unei cercetări ştiinţifice în cadrul învăţământului universitar.
IV. să definească şi să explice noţiunea de „experiment pedagogic”; să fundamenteze diferite tipuri de experiment pedagogic în învăţământul preuniversitar şi universitar; să argumenteze etapele experimentului pedagogic; să elaboreze obiectivele şi ipotezele experimentului pedagogic; să proiecteze şi să realizeze un microexperiment pedagogic în cadrul învăţământului; aă aprecieze şi să generalizeze datele experimentului pedagogic.	IV.Experimentul pedagogic în cadrul învăţământului preuniversitar şi universitar Experimentul pedagogic: definirea conceptului; Tipurile experimentului pedagogic; Etapele experimentului pedagogic; Obiectivele şi ipotezele experimentului; Baza experimentală, subiecţii experimentului; Metodele suplimentare în cadrul experimentului; Organizarea şi desfăşurarea experimentului pedagogic; Analiza şi generalizarea datelor experimentului.
V. să descrie metodele de prelucrare a datelor; să stabilească interelaţii dintre obiectivele cercetării şi datele obţinute; să aplice în practica investigaţională diferite metode de prelucrare a datelor obţinute.	V.Metodele de prelucrare şi interpretare a datelor ştiinţifice Modalităţile de interpretare a datelor obţinute (calcularea mediei); Metode matematice; Construirea scalelor; Metoda lui Stiudent etc. Metode statistice de studiere a legăturii dintre gen; Verificarea ipotezelor.
VI. să explice conceptul şi esenţa unui proiect de cercetare; să elaboreze un proiect de cercetare ştiinţifică la o temă concretă; să evaluieze proiecte investigaţionale din domeniul educaţional.	VI.Proiecte de cercetare ştiinţifică Conceptul unui proiect investigaţional; Structurarea instrumentariului şi categoriilor investigaţionale: actualitatea, contradicţia, problema, obiectul, scopul, ipoteza, obiectivele, baza conceptuală, metodele, inovaţia ştiinţifică, valoarea practică, ideile principale, etapele cercetării, validarea rezultatelor, cuvinte-cheie, structura lucrării ştiinţifice.
VII. să explice funcţiile şi stilurile ştiinţifice în cadrul cercetării; să apeleze cerinţele existente în cadrul realizării tehnice a lucrării ştiinţifice; să evalueze o lucrare ştiinţifică din punctul de vedere a realizării tehnice;	VII. Limbajul şi stilistica în domeniul cercetării Realizarea tehnică a lucrării ştiinţifice; Funcţiile limbii; stilul ştiinţific; Referinţe bibliografice; Plasarea textului în pagină; Perfectarea citatelor etc.
VIII. să caracterizeze funcţiile manageriale ale instituţiilor, abilitate privind coordonarea ştiinţifică; să înţeleagă rolul conducătorului ştiinţific şi să menţină relaţiile adecvate cu aceasta; să cunoască procedura susţinerii publice a tezei de doctorat, lucrării de licenţă.	VIII. Managementul investigaţiilor ştiinţifice în domeniul învăţământului Structuri instituţionale; Comisia superioară de Atestare; Docturantura; Conducerea ştiinţifică; Susţinerea publică a tezelor ştiinţifice.
IX. să definească noţiunea de deontologie”; să înţeleagă mormele etice şi cerinţele ştiinţifice privind realizarea unei investigaţii; să deosebească „plagiatul” de „compelare”; să deosebească critica constructivă de cea distructivă; să perceapă adecvat critica constructivă.	IX.Etica cercetării ştiinţifice Deontologia, doctrina privind urmele de conduită şi etica ale unei profesiuni. Etica în cadrul cercetării ştiinţifice: cerinţele şi esenţa; Plagiatul şi compelarea. Critica şi criticizmul. Perceperea criticii.

1.4.. Conţinutul disciplinei constituie sistemul teoriilor, conceptelor, principiilor, formelor, metodelor structurate în unităţi şi / sau module.

Conţinuturile au un caracter sistematic, pertinent, trandisciplinar, coerent.

Funcţia de bază a conţinuturilor – realizarea obiectivelor generale, de referinţă şi a celor operaţionale.

Bibliografie:

1. Cristea, S., (2000), Dicţionar de pedagogie, Grupul editorial Litera, Chişinău-Bucureşti.
2. Drăgan, I., Nicola, I., (1993), Cercetarea psihopedagogică, Editura Tipomureş, Târgu-Mureş.
3. François de Singly, Alian Blanchet, Anne Gotman, Jean-Claude Kaufman, (1998), Ancheta şi metodele ei: Chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprenesiv, Polirom, Iaşi.
4. Gujuman, A., Zeţu, E., Codreancă, L., (1993), Introducere în cercetarea pedagogică, Editura Tehnica Chişinău.
5. Guţu, V., (2000), Teoria şi metodologia proiectării curriculum-ului universitar în contextul reformei învăţămîntului în Republica Moldova, Chişinău.
6. Guţu, V., (2002), Curriculum universitar (programa). Metodologia cercetării în sistemul educaţional. Chişinău.
7. Joiţa, E., (1999), Pedagogia, Editura Polirom, Iaşi.
8. Manual de pedagogie, (coord. Ioan Jinga, Elena Istrate), (1998), editura ALL, Bucureşti.
9. Metodologie psihologică şi analiza datelor, (coord. Ioan Radu), (1993), Cluj-Napoca.
10. Muster, D., (1985), Metodologia cercetării în educaţie şi învăţământ, editura Litera, Bucureşti.
11. Papuc, L., (1996), Cercetarea pedagogică, Tipografia Centrală, Chişinău.
12. Pitarin, H., (1991), Introducere în statistica psihologică şi educaţională, Cluj-Napoca.
13. Porojan, D., (1993), Statistica şi teoria sondajului, Bucureşti.
14. Scalcova, I., (1989), Metodologhia i metodî pedagoghicescogo issledovania, Pedagoghica, Moscva.
15. Stanciu, I., (1988), Cercetarea şi inovaţia în învăţământ, în vol. Curs de pedagogie, Tipografia Universităţii, Bucureşti.
16. Stănilescu, E., (1997), Teorii sociologice ale educaţiei, editura Polirom, Iaşi.

Partea II. Istoria educaţiei

2.1.Cadrul conceptual.

Istoria educaţiei constituie una dintre disciplinele fundamentale (F) în pregătirea viitorilor pedagogi şi cercetători în domeniul educaţional..

Prin această disciplină doctoranzii vor cunoaşte caracteristicile procesului educaţional în retrospectivă istorică, determinînd corelaţia dintre contextul socio-cultural şi educaţie. Istoria educaţiei le va permite să localizeze în timp şi spaţiu conturarea bazei conceptuale a procesului educaţional.

Identificăm două părţi integrante ale disciplinei "Istoria educaţiei", analiza retrospectivă a procesului educaţional şi a concepţiilor despre educaţie apreciate drept sintetizare a experienţei educaţionale.

2.2.. Obiectivele generale:

Doctorandul va fi capabil:

La nivel de cunoaştere şi înţelegere

• Să definească conceptele de proces educaţional, particularităţi social- istorice ale procesului educaţional;
• Să relateze despre diverse idei , concepţii educaţionale din diferite etape ale evoluţiei societăţii umane;
• Să identifice particularităţile procesului educaţional în diferite etape social-istorice;
• Să determine apariţia diverselor concepte , noţiuni şi idei din domeniul educaţiei;
• Să interpreteze în retrospectivă istorică procesul educaţional şi concepţiile educaţiei.

La nivel de aplicare

• Să clasifice teoriile educaţionale în dependenţă de anumite criterii.
• Să compare teoriile educaţionale şi procesele educaţionale din diverse epoci istorice.
• Să stabilească legătura dintre ideile despre educaţie şi practica educaţională
• Să aplice algoritmul de analiză a procesului educaţional şi concepţiilor despre educaţie pentru diverse etape social-istorice.
• Să generalizeze teoria şi practica educaţională din diferite etape social-istorice

La nivel de integrare

• Să aprecieze procesul educaţional şi teoriile pedagogice în contextul perioadei concret istorice.
• Să prognozeze evoluţia procesului educaţional şi a sistemului ştiinţelor educaţiei.
• Să stabilească similitudidi dintre teoria şi practica educaţională din trecut şi fenomenul educaţional în perioada contemporană
• Să investigheze / cerceteze probleme din domeniul istoriei pedagogiei şi educaţiei.

2.3. Module:

Obiectivele de referinţă	Conţinuturi
Doctorandul va fi capabil: să determine obiectul de studiu al disciplinei; să identifice metodele de cercetare în domeniu; să stabilească locul istoriei educaţiei în contextul ştiinţelor educaţiei; să explice teoriile genezei procesului educaţional; să aprecieze importanţa istoriei pedagogiei şi educaţiei în evoluţia ştiinţelor educaţiei;	Obiectul de studiu al Istoriei pedagogiei şi educaţiei. metodele de studiu a istoriei pedagogiei şi educaţiei. Geneza procesului educaţional. apariţia procesului educaţional. Interdependenţa dezvoltării societăţii şi educaţiei. delimitarea rolurilor educaţionale. apariţia instituţiilor educaţionale.
să identifice particularităţile procesului educaţional în Orientul antic să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice a perioadei concret-istoric; să determine idealul educaţional, conţinutul, tehnologia realizării procesului educaţional în Orientul Antic să clasifice teoriile educaţionale conform unor criterii acceptate; să explice esenţa doctrinelor educaţionale; să stabilească corelaţia funcţională dintre particularităţile experienţei educaţionale şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să compare experienţa şi concepţiile educaţionale din diverse regiuni/ state să aprecieze experienţa educaţională şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să aprecieze rolul personalităţii în epoca antică în promovarea ideilor despre educaţie şi realizarea procesului educaţional;	Educaţia în Orientul Antic. Educaţia în Egipt. scripturile; casele vieţii; succesele obţinute în arhitectură, medicină, geometrie. Educaţia în Mesopotamia. scrisul; matematica; tehnica. Educaţia în China Antică. caracterul filosofic al educaţiei; învăţătura lui Conficius; Educaţia în India. caracterul filosofic al învăţămîntului; organizarea şcolilor;
să identifice particularităţile procesului educaţional în Grecia şi Roma antică să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice a perioadei concret-istoric; să determine idealul educaţional, conţinutul, tehnologia realizării procesului educaţional în Grecia şi Roma antică să clasifice teoriile educaţionale conform unor criterii acceptate; să explice esenţa doctrinelor educaţionale; să stabilească corelaţia funcţională dintre particularităţile experienţei educaţionale şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să compare experienţa şi concepţiile educaţionale din diverse regiuni/ state să aprecieze experienţa educaţională şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să aprecieze rolul personalităţii în epoca antică în promovarea ideilor despre educaţie şi realizarea procesului educaţional;	Particularităţile procesului educaţional şi concepţiile despre educaţie în Grecia şi Roma Antică. Sistemul spartan de educaţie, Sistemul atenian de educaţie, Concepţiile de educaţie a lui Pitagora şi a sofiştilor, Concepţia educaţională a lui Socrate. finalitatea educaţiei; metoda dicuţiei Socratice(maientica) Concepţia educaţională a lui Platon. finalitatea educaţiei; sistemul educaţional, particularităţile procesului educaţional. Concepţia educaţională a lui Aristotel. teoria sistemului; particularităţile procesului educaţional, problema educaţiei pentru timpul liber. Educaţia în Roma Antică. perioada Regalităţii; perioada Republicii, perioada Imperiului. Concepţia educaţională a lui Quintilianus. finalitatea educaţiei; factorii educaţionali,
să identifice particularităţile doctrinei educaţionale creştine să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice a perioadei concret-istoric; să determine idealul educaţional, conţinutul, tehnologia realizării procesului educaţional conform doctrinei educaţionale creştine să explice esenţa doctrinelor educaţionale; să aprecieze experienţa educaţională şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să aprecieze rolul personalităţii/ modelului în doctrina educaţională creştină	Constituirea şi consolidarea doctrinei educaţionale creştine. esenţa concepţiei educaţionale creştine. Rolul exemplului în creştinism; principiile educaţiei creştine; concepţiile despre educaţie exprimate de doctrinarii critici (Sf.Vasile, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Ieronim, Sf. Augustin).
să identifice particularităţile procesului educaţional în evul mediu să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice a perioadei concret-istoric; să determine idealul educaţional, conţinutul, tehnologia realizării procesului educaţional în evul mediu să clasifice teoriile educaţionale conform unor criterii acceptate; să explice esenţa doctrinelor educaţionale; să stabilească corelaţia funcţională dintre particularităţile experienţei educaţionale şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să compare experienţa şi concepţiile educaţionale din diverse regiuni/ state să aprecieze experienţa educaţională şi concepţiile despre educaţie în context concret social-istoric; să aprecieze rolul personalităţii în epoca medievală în promovarea ideilor despre educaţiei şi realizarea procesului educaţional;	Particularităţile procesului educaţional din Evul Mediu. Instituţiile de învăţămînt din Bizanţ; Evoluţia şcolii în Europa Occidentală; Scolastica; Constituirea Universităţilor. Primele instituţii de învăţămînt din Moldova. apariţia şcolii mănăstireşti; constituirea / conturarea caracteristicilor învăţămîntului mănăstiresc; conţinutul învăţămîntului
să identifice particularităţile procesului educaţional în epoca Renaşterii să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice a perioadei concret-istoric; să determine idealul educaţional, conţinutul, tehnologia realizării procesului educaţional în perioada Renaşterii să clasifice teoriile educaţionale conform unor criterii acceptate; să explice esenţa doctrinelor educaţionale; să compare experienţa şi concepţiile educaţionale din diverse regiuni/ state să aprecieze experienţa educaţională şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să aprecieze rolul personalităţii în epoca Renaşterii în promovarea ideilor despre educaţiei şi realizarea procesului educaţional;	Educaţia şi ideile despre educaţie din perioada Renaşterii şi Reformei. Principiile educaţiei în perioada Renaşterii italiene, Reprezentanţii Renaşterii franceze, F.Rabelais; M.Montaingne. Influenţa Renaşterii asupra educaţiei în Ţările Europei Occidentale: E.Roterdam; J.L.Vives. Influenţa Reformei asupra constituirii sistemelor naţionale de învăţămînt Concepţii utopice despre organizarea ideală a procesului educaţional. T.Campanella, T.Morus. finalitatea educaţiei; organizarea procesului educaţional; Conţinutul educaţiei.
să identifice particularităţile procesului educaţional în elaborarea unor teorii moderne să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice a perioadei concret social-istoric; să determine idealul educaţional, conţinutul, tehnologia realizării procesului educaţional în teorii moderne în educaţie; să explice esenţa doctrinei educaţionale a lui J.A. Comenius; să stabilească corelaţia funcţională dintre particularităţile experienţei educaţionale şi concepţiile despre educaţie în context concret social-istoric; să aprecieze rolul personalităţii lui Comenius în promovarea ideilor despre educaţie şi realizarea procesului educaţional	Concepţia modernă despre educaţie. Sistemul pedagogic a lui Comenius. Premisele apariţiei concepţiei lui Comenius, finalitatea educaţiei, constituirea bazei conceptuale, organizarea procesului de învăţămînt, elaborarea literaturii didactico-metodice
să identifice particularităţile procesului educaţional în perioada Luminilor să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice a perioadei concret social-istoric; să determine idealul educaţional, conţinutul, tehnologia realizării procesului educaţional în epoca Luminilor să explice esenţa doctrinei educaţionale a lui J:J: Rousseau; să aprecieze rolul personalităţi în promovarea ideilor despre educaţiei şi realizarea procesului educaţional; să identifice particularităţile procesului educaţional în sec. XIX-lea să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice a perioadei concret-istoric; să determine idealul educaţional, conţinutul, tehnologia realizării procesului educaţional al sec. al XIX-lea să explice esenţa doctrinelor educaţionale a lui I.H. Pestalozzi şi I.Fr. Herbart; să stabilească corelaţia funcţională dintre particularităţile experienţei educaţionale şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să aprecieze experienţa educaţională şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să aprecieze rolul personalităţii în promovarea ideilor despre educaţie şi realizarea procesului educaţional;	Constituirea sistemelor naţionale de învăţămînt în perioada Luminilor. influenţa concepţiei iluministe asupra constituirii sistemelor de învăţămînt; specificul sistemelor de învăţămînt. J.J.Rousseau despre libera dezvoltare a personalităţii. principiile educaţiei rusoiste; punerea în valoare a personalităţii copilului; delimitarea etapelor de dezvoltare. Şcoala în Moldova (sec. XVII-XVIII). apariţia noilor tipuri de şcoli; organizarea procesului de învăţămînt
să identifice particularităţile procesului educaţional în sec. XIX-lea să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice a perioadei concret-istoric; să determine idealul educaţional, conţinutul, tehnologia realizării procesului educaţional al sec. al XIX-lea să explice esenţa doctrinelor educaţionale a lui I.H. Pestalozzi şi I.Fr. Herbart; să stabilească corelaţia funcţională dintre particularităţile experienţei educaţionale şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să aprecieze experienţa educaţională şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să aprecieze rolul personalităţii în promovarea ideilor despre educaţie şi realizarea procesului educaţional;	Încercări de sistematizare a ideilor despre educaţie. Concepţia pedagogică a lui I.F.Pestalozzi. caracterul social al concepţiei; teoria învăţămîntului elementar; organizarea instituţiilor de învăţămînt. Concepţia pedagogică a lui I.F.Herbart. sursele teoriei educaţionale: psihologia şi etica; elementul constitutiv al mecanismului educaţional; etapele procesului educaţional
să identifice particularităţile procesului educaţional în Moldova să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice să determine idealul educaţional, conţinutul, tehnologia realizării procesului educaţional în Moldova sec. al XIX-lea să stabilească corelaţia funcţională dintre particularităţile experienţei educaţionale şi concepţiile despre educaţie în Moldova sec. al XIX-lea să compare experienţa şi concepţiile educaţionale din Moldova cu concepţia şi sistemul educaţional din alte ţări europene să aprecieze experienţa educaţională şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să aprecieze rolul personalităţii în promovarea ideilor despre educaţiei şi realizarea procesului educaţional;	Realizări în domeniul învăţămîntului din Moldova (sec. XIX). amplificarea sistemului; organizarea şcolii naţionale; activitatea lui Gh.Asachi, O.Ghibu; ideile pedagogice ale lui I.Creangă.; Învăţămîntul în Basarabia. structura sistemului; specificul organizării procesului învăţămîntul pentru băeţi şi învăţămîntul pentru fete dezvoltarea învăţămîntului profesional
să identifice particularităţile procesului educaţional în a doua jumătate a sec. al XIX-lea să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice a perioadei concret-istoric; să determine idealul educaţional, conţinutul, tehnologia realizării procesului educaţional promovată de către opoziţie să explice esenţa doctrinelor educaţionale; să stabilească corelaţia funcţională dintre particularităţile experienţei educaţionale şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric; să compare experienţa şi concepţiile educaţionale din diverse regiuni/ state să aprecieze rolul personalităţii în promovarea ideilor despre educaţiei şi realizarea procesului educaţional;	Reacţii la pedagogia clasică. premisele apariţiei noului curent; punerea în valoare a personalităţii copilului; activitatea educaţională a E.Key, L.Tolstoi, R.Tagore, K.D.Uşinski, H.H. Spencer;
să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice a perioadei concret-istoric; să explice esenţa doctrinei educaţionale a pedagogilor experimentalişti să determine premisele constituirii pedagogiei ca ştiinţă a educaţiei să aprecieze importanţă utilizării metodei experimentului asupra evoluţiei teoriei educaţionale	Constituirea pedagogiei experimentale. premisele constituirii pedagogiei experimentale; concepţia educaţională a lui E.Meumann, W.Lay, A.Binet; tehnici moderne de cercetare în pedagogie; introducerea calculului matematic în cercetarea pedagogică.
să identifice particularităţile procesului educaţional în prima jumătate a sec. al XX-lea să determine interdependenţa dintre particularităţile procesului educaţional şi specificul evoluţiei social-economice a perioadei concret-istoric; să determine idealul educaţional, conţinutul, tehnologia realizării procesului educaţional promovată de către partizanii educaţiei noi să explice esenţa doctrinelor educaţionale ale reprezentanţilor educaţiei noi; să stabilească corelaţia funcţională dintre particularităţile experienţei educaţionale şi concepţiile despre educaţie în context concret istoric;	Educaţia nouă. esenţa concepţiei educaţiei noi; şcoala activă; impactul noului curent asupra şcolii din sec. XX.; valorificarea concepţiei rousseauste axarea procesului educaţional pe personalitatea elevului

Bibliografie:

1. Antonescu G. G., Istoria pedagogiei, Doctrinele fundamentale ale pedagogiei moderne, Bucureşti, Editura Cultura românească, 1943.
2. Aristotel, Politica, Bucureşti, Editura Antet, 1999.
3. Bărsănescu Şt., Dimitrie Cantemir şi pedagogia Revista de pedagogie, 1973, Nr. 9.
4. Bărsănescu Şt., Unitatea pedagogiei contemporane ca ştiinţă, Bucureşti, EDP, 1983.
5. Cantemir D., Divanul, Bucureşti, 1974.
6. Cousenet R., Educaţia nouă, Bucureşti, EDP, 1973.
7. Claparede Ed., Educaţia funcţională, Bucureşti, EDP, 1973.
8. Cibotaru T. T., Istoria învăţămîntului şi gîndirii pedagogice din Moldova, Chişinău, Lumina, 1991.
9. Comenius J.A., Didactica magna, Bucureşti, 1970.
10. Cucoş C., Istoria gîndirii pedagogice, Iaşi, Editura Universităţii „Al.Cuza”, 1997.
11. Dewey J., Democraţie şi educaţie, Bucureşti, EDP, 1977.
12. Джуринский А.Н. История зарубежной педагогики, Москва, Форум, 1998.
13. Drîmbă O., Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. 1-10, Bucureşti, Editura Seculum, 1989.
14. Landsheere G., Istoria universală a pedagogiei experimentale, Bucureşti, EDP, 1962.
15. Locke J., Texte pedagogice alese, Bucureşti, 1962.
16. Montaigne M., Eseuri, vol. 1, Bucureşti, Editura Minerva, 1984.
17. Montessori M., Descoperirea copilului, Bucureşti, EDP, 1977.
18. Narly C., Istoria pedagogiei, vol. 1, Cernăuţi, 1935.
19. Пискунов А.У., История педагогики, том. 2, Москва, Творческий центр, 1998.
20. Planchard E., Introducere în pedagogie, Bucureşti, 1976.
21. Stanciu I. Gh., Curs de istoria pedagogiei universale, vol. 1,2, Bucureşti, EDP, 1975.

Specialitatea

13.00.01 – Pedagogie generală