13.00.03 – Programa examenului de doctorat
Recomandări metodice generale
Programa examenului de doctorat la pedagogie specială reprezintă un document normativ şi reglator privind organizarea şi desfăşurarea evaluării a gradului de pregătire pedagogică a doctoranzilor care realizează cercetări ştiinţifice în domeniul pedagogiei speciale.Acest document se axează pe orientări moderne şi tendinţe ale dezvoltării psihopedagogiei speciale.
Programa structurează subiectele după cum urmează:
- Fundamentele pedagogiei speciale;
- Didactica în instituţiile pentru copii cu deficienţe în dezvoltare;
- Probleme de educaţie a persoanelor cu deficienţe în dezvoltare;
- Managementul educaţional;
Obiectivele generale ale examenului de doctorat:
- Evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi funcţionale ale doctoranzilor cu privire la domeniul pedagogiei speciale;
- Evaluarea competenţelor investigaţionale în domeniul pedagogiei speciale.
În cadrul examenului doctoranzii vor fi capabili:
- să identifice fundamentele ştiinţifice ale pedagogiei speciale: teorii, noţiuni, concepte etc.;
- să dezvolte şi să integreze cunoştinţele teoretice în domeniul pedagogiei speciale;
- să argumenteze în sistem subiectele examinate.
Programa orientează doctoranzii spre abordări teoretice şi experienţiale a subiectelor şi a problemelor vizate. Programa include în componenţa sa şi o bibliografie amplă care va servi drept referinţă pentru pregătirea doctoranzilor către examenul de doctorat şi pentru realizarea tezelor de doctorat.
Conţinutul programei
I. Fundamentele pedagogiei speciale
Pedagogia specială ca ştiinţă. Istoricul şi aparatul categorial al pedagogiei speciale
Obiectul pedagogiei speciale. Categoriile fundamentale ale pedagogiei speciale - educarea, instruirea, corectarea, compensarea, abilitarea, reabilitarea, adaptarea, integrarea, incluziunea. Copil cu cerinţe educaţionale speciale. Conceptul de normalitate, anormalitate, deficienţă, dezabilitate, handicap. Clasificarea abaterilor în dezvolatrea copiilor. Oligofrenopedagogia (surdopedagogia, tiflopedagogia etc.) ca ştiinţă pedagogică despre esenţa şi legităţile studierii, instruirii şi educării copiilor cu retard mental în vederea corectării deficienţelor dezvoltării lor (fizice şi intelectuale), copiii cu retard mental ca subiect şi obiect al studierii, educării şi instruirii. Interacţiunea pedagogiei speciale cu alte ştiinţe.
Metodele de bază de cercetare ştiinţifică în pedagogia specială.
Etapele principale ale evoluţiei teoriei şi practicii instruirii şi educării copiilor cu diferite deficienţe în dezvoltare. Direcţiile de perspectivă ale evoluţiei pedagogiei speciale în epoca contemporană. Obiectivele pedagogiei speciale.
Bazele ştiinţifice a pedagogiei speciale
L. S. Vâgotski şi pedagogia specială contemporană. Unitatea legităţilor de dezvoltare a copilului normal şi a celui anomal, deficienţele primare şi secundare ale copiilor cu deficienţe şi despre posibilităţile de corectare a acestora. Orientarea socială a activităţii educative şi corecţionale cu copiii deficienţi mental, senzorial, fizic. Teoria lui L. S. Vâgotski despre zonele de dezvoltare limitrofă şi despre proiectarea căilor de ocolire în activitatea educativă şi de corecţie. Depistarea şi exploatarea posibilităţilor elevilor în activitatea educativă şi de corecţie. Rolul decisiv al instruirii în dezvoltarea elevilor.
Teoria evoluţiei ca metodologie a pedagogiei speciale. Bazele psihologice, clinice ale pedagogiei speciale. Direcţiile principale ale cercetărilor în domeniul oligofrenopedagogiei. Problemele instruirii integrate a copiilor cu nevoi speciale.
Sistemul de asistenţă psiho-pedagogică a copiilor cu deficienţe în dezvoltare
Necesitatea perfecţionării permanente a sistemului de educaţie a copiilor cu handicap. Diferenţierea instituţiilor speciale pentru copiii cu deficienţe în dezvoltare, în funcţie de gradul de manifestare a handicapului şi de vârsta copilului. Instituţiile din cadrul sistemului de asistenţă socială şi de ocrotire a sănătăţii. Instituţiile preşcolare pentru copiii cu deficienţe în dezvoltare.
Conceptul de diagnosticare timpurie. Principiile diagnosticării abaterilor în dezvoltarea psihofizică. Specificul aplicării metodelor de diagnostic psihopedagogic. Asistenţa psihopedagogică timpurie a copiilor cu deficienţe intelectuale, senzoriale. Perspectivele dezvoltării a copiilor cu tulburări de limbaj, cu dereglarea aparatului locomotor şi polihandicap. Integrarea – proces complex de influienţă şi interacţiune a copilului cu dezabilităţi cu mediul social.
Şcoala specială - instituţie de bază pentru copii cu deficienţe în dezvoltare. Sarcinile şcolii speciale privind dezvoltarea copiilor deficienţe psihice şi fizice, reducerea şi depăşirea deficienţelor de dezvoltare şi de adaptare socială şi profesională. Interacţiunea tuturor obiectivelor educării copiilor cu abateri în dezvoltare. Nivelurile şi forme de integrare a copiilor cu dezabilităţi.
Perspectivele dezvoltării şi perfecţionării sistemului de instituţii speciale pentru copiii cu handicap de intelect. Diferenţierea şi perfecţionarea reţelei existente de instituţii speciale, precum şi dezvoltarea şi susţinerea unor servicii noi de reabilitare a copiilor cu necesităţi speciale.
Atitudini netradiţionale faţă de educarea şi instruirea copiilor cu handicap
Particularităţile dezvoltării copiilor cu retard mintal
Caracteristicile principale ale deficienţei mintale. Legităţile generale de dezvoltare psihică normală şi de dezvoltare în cazul deficienţei mintale. Corelaţia dintre factorii biologici, sociali şi anomali în dereglarea intelecruală. Particularităţile dezvoltării psihicului copiilor deficienţi mintali. Interrelaţia dintre defectul primar şi celui secundar. Posibilităţile de dezvoltare şi prognosticul optimist al educaţiei copiilor deficienţi mentali (lentă, atipică, cu multe abateri, dar ascendentă, introducând schimbări calitative în activitatea psihică şi în personalitatea copiilor). Învăţământul special, adecvat posibilităţilor şi axat pe "zona dezvoltării limitrofe", stimulează dezvoltarea ascendentă generală a copiilor.
Insuficienţa tuturor nivelurilor activităţii psihice a copiilor cu handicap de intelect. Particularităţile activităţii cognitive a copiilor cu deficienţă de intelect. Particularităţile gîndirii. Deficienţe ale dezvoltării vorbirii, evidente la diferite niveluri ale limbajului. Particularităţile personalităţii copiilor cu handicap de intelect. Dezvoltarea conştiinţei de sine la deficienţii mintali. Particularităţile sferei emoţional-volitive.
Probleme delimitării deficienţei mintale şi reţinerii în dezvoltarea psihicii (R.D.P.) a copiilor. Conceptul de R.D.P. Delasarea pedagogică şi R.D.P. Instruirea şi dezvoltarea psihică a copiilor cu R.D.P. Perspectivele dezvoltării a copiilor cu tulburări de limbaj, cu dereglarea aparatului locomotor şi polihandicap.
Particularităţile dezvoltării copiilor cu deficienţe senzoriale
Modalităţi de abordare a problemei deficienţilor vizuali în pedagogia specială. Clasificarea deficienţilor de vedere. Influienţa pierderii totale şi parţiale a văzului asupra activităţii de cunoaştere, de orientare şi comunicare. Particularităţile proceselor cognitive în condiţiile ambliopiei şi cecităţii. Definiţia orbirii totale şi parţiale. Slabvăzătorii. Orbiţii. Defectele care însoţesc orbitatea. Caracterul relaţiilor interoersonale în cazul dereglărilor profundede văz. Conceptul de adaptare şi readaptare socială a invalizilor cu probleme de văz.Etiologia patologiilor funcţionale şi organice ale audiţiei şi profilaxia lor. Surditatea şi hipoacuzia. Gradele defectului auditiv hipoacuzie. Clasificarea surdităţii după criteriul etiologic şi temporal, după momentul apariţiei, locului traumei. Surdităţi pre şi post lingvistic. Deficienţe auditive de tip transmisul, percepţie, central şi mixt. Clasificarea pedagogică a copiilor deficienţi auditiv (după nivelul dezvoltării limbajului şi gradul pierderii acuităţii auditive. Caracteristica copiilor surzi, hipoacuzici, asurziţi. Acţiunea deficienţei auditive asupra dezvoltării limbajului copiilor.
Instruirea, educarea, dezvoltarea şi corectarea -proces pedagogic unitar Structura defectului, interrelaţia dintre defectul primar şi cel secundar. Conceptul de corecţie a defectelor secundare la diferite tipuri de abateri în dezvoltare. Corecţia şi procesul de dezvoltare a copiilor. Interrelaţia dintre corecţie şi compensare în procesul de reabilitare şi integrare a persoanelor cu dereglări mintale şi senzoriale.
Procesul instructiv-educativ în şcoala specială şi exigenţele eficacităţii şi orientării corecţionale. Metodele pedagogice şi rezultatul activităţii instructiv-educative şi de corectare desfăşurate cu copii cu deficienţe mintale şi senzoriale.
Argumentarea teoretică a posibilităţii de corectare a deficienţelor copiilor cu abateri în dezvoltarea psihiho-fizică. Baza fiziologică a corectării - teoria despre caracterul plastic al funcţiilor SNC şi despre compensarea deficienţelor, teoria lui L.S. Vâgotski despre posibilităţile de dezvoltare a copilului anomal, confirmată şi dezvoltată în operele cercetătorilor (L.V. Zankov, A.. Leontiev, I.M. Soloviev etc.)
Familiarizarea cu mediul înconjurător şi dezvoltarea activităţii cognitive la copii. Procedeele de activizare a receptării, în vederea evidenţierii indicilor şi relaţiilor esenţiale. Factorii de stimulare a eficienţei activităţii analitico-sintetice, îmbinarea modelului ilustrativ, a cuvântului şi acţiunii practice în procesul de instruire.
Rolul instruirii prin muncă în procesul de educaţie, integrare şi corectare. Formarea componentelor intelectuale ale activităţii de muncă.
Corectarea individuală a deficienţelor caracteristice anumitor categorii de elevi. Studierea pedagogică a copilului din instituţia specială, importanţa, etapele şi metodele acesteia. Perfectarea examinării psiho-pedagogice a copilului.
Didactica în instituţiile pentru copii cu deficienţe în dezvoltare.
Probleme de surdo-didactică
Sistema învăţămîntului special pentru copiii deficienţi auditivi. Specificul procesului de instruire în instituţiile preşcolare şi şcolare.
Principiile surdo-didactice. Metodele surdo-didacticii (generale şi speciale). Problema formării vocabularului activ şi pasiv la copiii cu imperfecţiunea auzului. Metoda orală de demutizare şi variantele ei. Metoda scrisă.
Sistemul dactil (limbajul cu dactileme). Modalităţi de însuşire a limbajului cu dactileme. Avantaje şi limite a acestei sisteme.
Limbajul mimico-gesticular.. Raportul limbajului mimico-gesticular cu limbajul oral. Avantaje şi limite a limbajului mimico-gesticular.
Labiolectura (citirea de pe buze). Tipuri de receptare a vorbirii pe cale labiovizuală, metode de formare a labiolecturii la diferite categorii de copii cu deficienţe de auz.
Defectele de pronunţie la elevii cu auzul denaturat. Metodele şi procedeele de înlăturare a lor.
Material didactic – grafic şi instrumental folosit în practica diferitor obiecte de învăţămînt. Tehnica utilizării materialului didactic grafic şi instrumental cu scopul unei eficiente acţiuni compensatorii.
Bazele psiho-pedagogice şi fiziologice ale activităţii de muncă a surzilor şi hipoacuzicilor. Conţinutul şi etapele instruirii prin muncă în şcolile speciale pentru copii cu deficienţe de auz. Importanţa compensării prin activitatea de muncă a deficienţilor de auz. Orientarea profesională a elevilor cu dereglări de auz. Specificul integrării lor în societate. Munca ca factor de integrare activă a deficienţilor de auz în societate.
Probleme de tiflo-didactică
Învăţămîntul special pentru copii cu deficienţe vizuale. Principiile de organizare a educaţiei şi învăţămîntului pentru deficienţii vizuali. Obiectivele activităţii instructiv – edicative cu elevii deficienţi vizuali: obiective educaţionale generale, obiective recuperatorii. Educaţia vizuală (pleoptice, ortoptice, mnemoscopice, etc.)
Didactica învăţămîntului pentru deficienţi vizuali (principiile, metode de învăţare, formele de evaluare).
Specificul proceselor de instruire în instituţiile preşcolare, şcolare. Importanţa serviciilor de intervenţie precoce pentru copiii cu deficienţe vizuale. Strategii didactice în instruirea elevilor deficienşi vizuali: corelarea adecvată între activ – perceptivă şi logico – verbală. Adaptarea condiţiilor materiale ale învăţării la necesităţile deficiente vizuale. Strategii concentrării. Individualizarea şi gradarea activităţilor în raport cu ritmul fiecărui elev. Asigurarea stabilităţii achiziţiilor cognitive. Forme de structurare ale procesului de învăţămînt. Evaluarea rezultatelor şcolare.
Particularităţi ale citirii şi scrierii la deficienţi vizuali (probleme psihologice ale tiflografiei, sistema Braille). Citirea şi scrierea la elevi ambliopi: formarea deprinderilor citit – scrisului în condiţiile de deficienţă vizuală. Adaptarea grafică a textului. Condiţiile externe igienice ale organizării citit – scrisului la ambliopi. Instrumentizarea lecturii la ambliopi: conceptul de instrumentalizare. Instrumentalizarea precoce a privirii.
Material didactic folosit în practica diferitor obiective de învăţămînt special. Tehnica utilizării materialului didactic cu scopul unei eficiente acţiuni compensatorii.
Orientarea profesională, pregătirea prin muncă şi încadrarea în cîmpul de muncă a persoanelor cu deficienţe vizuale, specificul integrării socio-profesionale. Facilitatea integrării a copiilor cu deficienţe vizuale.
Didactica în oligofrenopedagogie
Argumentarea teoretica a necesităţii diferenţierii pedagogice a elevilor din şcoala auxiliară. Clasificarea clinică (M.S. Pevzner). Instruirea diferenţiată (I.G. Eriomenko). Diferenţierea pedagogică a elevilor cu handicap de intelect în funcţie de capacitatea de învăţare. Evidenţa eventualelor posibilităţi şi dificultăţi ale fiecărui elev; realizarea instruirii individuale şi diferenţiate - bază a instruirii corect organizate în vederea instruirii ascendente a elevilor.
B. Principiile didactice ale instruirii în şcoala auxiliară
Principiile didactice ale instruirii în şcoala auxiliară. Particularităţile realizării principiilor didactice în şcoala auxiliară. Orientarea educaţională şi evolutivă a instruirii. Caracterul ştiinţific şi accesibilitatea instruirii. Caracterul sistematic şi consecutiv. Legătura instruirii cu viaţa reală. Principiul corectării în procesul de instruire. Principiul caracterului ilustrativ. Metode raţionale (logice) de îmbinare a cuvântului, a modelului ilustrativ şi a activităţii practice. Conştiinciozitatea şi participarea activă a elevilor la procesul de instruire.
Atitudinea individuală şi diferenţiată faţă de elevi. Stabilitatea cunoştinţelor, abilităţilor şi deprinderilor.
C. Conţinutul instruirii în şcoala auxiliară
Definirea conţinutului instruirii în şcoala auxiliară. Necesitatea argumentării ştiinţifice de determinare a volumului conţinutului privind instruirea copiilor cu deficienţă de intelect, căutarea formelor şi metodelor specifice de instruire şi educare. Cerinţele principale faţă de conţinutul instruirii în şcoala auxiliară, în conformitate cu obiectivele şi sarcinile ei, cu particularităţile activităţii cognitive a elevilor (orientarea corecţională a instruirii, caracterul sistematic şi concentric al prezentării materialului, destinaţia practică, relaţia inter- şi intradisciplinară, diferenţierea metodelor). Interacţiunea instruirii generale şi profesionale a elevilor.
Planul de învăţământ în şcoala auxiliară. Reflectarea cerinţelor fundamentale faţă de conţinutul instruirii în şcoala auxiliară în planul de învăţământ.
Programele de studiu în şcoala auxiliară. Principiile de selectare a materialului didactic în conformitate cu conţinutul instruirii în şcoala auxiliară. Relaţia reciprocă dintre cunoştinţe, abilităţi şi deprinderi. Relaţiile interdisciplinare, principiile de prezentare a programelor de studiu.
Manualele şcolare. Criteriile de selectare şi prezentare a materialului. Suportul metodologic al manualului. Cerinţele fundamentale faţă de manuale.
D. Metodele de instruire în şcoala auxiliară
Sistemul general al metodelor de instruire. Clasificarile metodelor de instruire.
Particularităţile realizării metodelor de instruire în şcoala auxiliară. Caracterul condiţionat al alegerii metodelor de sarcina didactică, de contingentul de elevi, de particularităţile disciplinei de învăţământ.
Procedeele de interacţiune didactică între profesor şi elevi în timpul lecţiei: explicativ-ilustrative, explicativ-reproductive, practic-algoritimice, de formare treptată a acţiunilor intelectuale, problematizat, programat.
Caracteristicile de aplicare a metodelor de organizare şi realizare a activităţii instructiv-cognitive (lexicale, ilustrative, practice) în şcoala auxiliară, îmbinarea raţională a metodelor de instruire.
Metodele de stimulare a motivării pozitive a activităţii instructiv-cognitive (jocuri didactice, stimulare, convingere, crearea situaţiilor de succes etc.)
Perfecţionarea metodelor de instruire. Munca independentă a elevilor. Elementele instruirii problematizate şi programate.
E. Lecţia în şcoala auxiliară, alte forme de instruire.
Formele de organizare ale activităţii didactice în şcoala auxiliară: frontală, în grup, individuală. Lecţia - forma principală de instruire şi educare. Particularităţile lecţiei în şcoala auxiliară. Structura generală a lecţiei. Cerinţelecontemporane faţă de lecţie. Tipurile de lecţii în şcoala auxiliară.
Evidenţa capacităţii de muncă a elevilor în timpul lecţiei. Regimul pedagogic în timpul lecţiei. Modalităţile de îmbinare a activităţii frontale şi individuale în timpul lecţiei. Utilizarea mijloacelor tehnice de instruire în timpul lecţiei. Căile de activizare a activităţii cognitive a elevilor în timpul lecţiei. Modalităţile de perfecţionare a lecţiei.
Excursia ca formă de activitate didactică. Activitatea de instruire extra-şcolară. Cerinţele principale faţă de organizarea şi executarea sarcinilor de către elevii din clasele inferioare şi superioare. Activităţi speciale de corectare. Activităţi logopedice, gimnastica curativă. Importanţa activităţilor speciale de corectare pentru atenuarea deficienţelor individuale ale elevilor şi pentru pregătirea lor pentru viaţa independentă.
F. Verificarea şi aprecierea cunoştinţelor şi abilităţilor elevilor
Funcţiile verificării şi aprecierii cunoştinţelor, abilităţilor şi deprinderilor elevilor în şcoala auxiliară. Rolul corecţional şi stimulator al aprecierii în şcoala auxiliară. Particularităţile verificării prealabile, curente şi generale a cunoştinţelor, criteriile şi specificul de apreciere a cunoştinţelor, abilităţilor şi deprinderilor.
Exigenţele pedagogice faţă de organizarea verificării:caracterul individual, sistematic, diversitatea formelor, acţiunea corecţională, stimulatoare etc.
G. Instruirea prin muncă a copiilor cu deficienţă mintală
Munca - mijloc important de dezvoltare corecţională şi de adaptare social-profesională a copiilor cu retard mental. Sarcinile instruirii profesionale prin muncă în şcoala auxiliară.
Etapele instruirii prin muncă. Lecţiile de muncă manuală - etapă pregătitoare a instruirii profesionale prin muncă. Instruirea tehnică generală prin muncă în clasa a IV-a pe baza atelierelor profesionale şcolare. Pronosticarea eficienţei însuşirii în continuare a profesiei alese.
Instruirea profesională în clasele V-VII ale şcolii auxiliare. Perfecţionarea deprinderilor profesionale prin intermediul exerciţiilor.
Trecerea de la cursul general de instruire profesională la însuşirea cunoştinţelor, abilităţilor şi deprinderilor caracteristice activităţii de muncă a muncitorilor de la o anumită întreprindere.
încheierea nivelului primar al instruirii profesionale şi adaptarea elevilor la activitatea de muncă în condiţiile unui colectiv de muncă.
Particularităţile specifice ale instruirii prin muncă în şcoala auxiliară.
Aspectul psihologic al acţiunii corecţionale a instruirii prin muncă asupra copiilor cu retard mental. Formarea capacităţii de autoreglare conştientă a activităţii şi sporirea gradului de participare a elevilor la instruire - sarcină importantă a activităţii de corecţie în şcoala auxiliară.
Aspectul didactic al problemei. Formarea abilităţilor generale de muncă şi de instruire. Cultivarea abilităţilor de orientare în clădire, de planificare şi de controlare a propriei activităţi.
Soluţionarea sarcinilor de corectare generale în procesul de instruire.
Formarea spiritului activ şcolar la elevi prin aplicarea instruirii problematizate şi crearea condiţiilor pentru activitatea independentă a elevilor.
Dezvoltarea capacităţii de reglare conştientă a activităţii. Utilizarea mijloacelor tehnice speciale şi a mijloacelor ilustrative. Dezvoltarea acţiunilor de orientare, de planificare şi de verificare la elevi.
Caracteristicile metodelor principale de instruire prin muncă în şcoala auxiliară. Formele de organizare a instruirii prin muncă. Lecţia de instruire prin muncă - principala formă de organizare a procesului de instruire. Tipurile de lecţii. Munca social utilă extraşcolară: practica de producţie, activitatea în cercuri pe interese.
Instruirea de producţie - etapă finală a instruirii prin muncă a elevilor. Organizarea claselor de instruire prin muncă. Posibilitatea instruirii în grupe speciale din cadrul colegiilor profesional-tehnice de tip general, ucenicia individual şi în colectiv etc. Practica de producţie a elevilor la întreprinderea de bază.
II. Probleme de educaţie a persoanelor cu deficienţe în dezvoltare
Esenţa, scopurile, obiectivele şi principiile educării copiilor din instituţiile speciale
Teoria privind educarea copiilor şi adolescenţilor cu deficienţe în dezvoltare, principiile privind dezvoltarea complexă a copiilor şi adolescenţilor cu deficienţe în dezvoltarea - fundamentul de elaborare a modelului contemporan de educare a acestora. Interacţiunea şi colaborarea în domeniul activităţii comune a educatorului şi copilului - bază a procesului de educare a copiilor şi adolescenţilor cu deficienţe în dezvoltare.
Principiile educaţiei. Conţinutul educaţiei copilului cu deficienţe în dezvoltare: educarea unei atitudini adecvate faţă de propria persoană (faţă de propria deficienţă în dezvoltare) şi faţă de lumea înconjurătoare; educarea abilităţilor speciale şi a deprinderilor de activitate cognitivă, de comunicare cu lumea înconjurătoare; educarea calităţii de membru al unei comunităţi de tineret, de locuitor al oraşului, satului, de cetăţean, de familist (educaţia diferenţiată genurial); educarea relaţiilor de tip umanist între oameni.
Teoria educării în familie a copiilor cu dezabilităţi şi aplicarea în practică a ei.
Particularităţile educării comportamentului social-normativ
Argumentarea posibilităţii de educare a comportamentului social-normativ la copiii cu deficienţe în dezvoltare. Caracterul comun al orientării sociale a educării elevilor din şcolile speciale şi generale. Morala şi legea - cele mai importante norme de reglare a comportamentului social adecvat al personalităţii şi de adaptare socială deplină a copiilor cu deficienţe în dezvoltare.
Particularităţile copiilor cu deficienţe în dezvoltare psiho-fizică ce pun în dificultate educarea morală şi juridică a acestora: deficienţele de înţelegere a limbajului, deficienţele de dezvoltare cognitivă, imaturitatea emoţiilor, necesităţi primitive, reducerea simţului critic şi autocritic, dependenţa emoţională sporită etc.
Obiectivele educării comportamentului social-normativ la copii cu deficienţe în dezvoltare auditive, vizuale, intelectuale, motore. Necesitatea de înţelegere de către elevi a caracterului umanist şi a justeţei normelor morale ale societăţii, necesitatea existenţei şi respectării normelor juridice. Activitatea de muncă a elevilor - bază a educaţiei morale. Evidenţa particularităţilor tipologice şi individuale ale fiecărui elev şi înlăturarea trăsăturilor negative prin cultivarea calităţilor personale.
Metodele de cultivare a comportamentului social-normativ la copiii cu deficienţe în dezvoltare psiho-fizice. Metodele de formare la elevi a cunoştinţelor moral-etice, a aprecierilor şi convingerilor, de formare a experienţei relaţiilor sociale, a abilităţilor şi deprinderilor de comportament social-normativ, de acţiune asupra personalităţii, ce condiţionează comportamentul corect şi atenuează manifestarea deficienţelor sociale. Combaterea practicii de izolare socială a copiilor.
Orientarea şi adaptarea socială a copiilor în procesul educaţiei
Adaptarea socială - proces continuu de interacţiune a personalităţii şi societăţii. Adaptarea socială a copilului cu deficienţe în dezvoltare în familie:obligaţiile gospodăreşti şi cotidiene, extinderea cunoştinţelor despre gospodăria casnică şi despre viaţa înconjurătoare. Cultivarea orientării sociale a copiilor cu deficienţe în dezvoltare în cadrul lecţiilor şcolare, în procesul instruirii prin muncă, în procesul activităţii educative şi în timpul activităţii extraşcolare. Formarea la elevi a cunoştinţelor şi deprinderilor gospodăreşti şi cotidiene. Activitatea practică variată de fiecare zi a elevilor - condiţie esenţială a soluţionării cu succes a sarcinilor stabilite. Autodeservirea şi prestarea de servicii de către copii. Participarea la activitatea cercurilor şcolare. Desfăşurarea excursiilor. Munca social-utilă a copiilor.Educaţia tehnologică
Scopurile şi obiectivele educării prin muncă a copiilor cu deficienţe în dezvoltare auditive, vizuale, intelectuale, motore. Organizarea procesului de educare prin muncă. Tipurile activităţii de muncă. îmbinarea formelor individuale, individuale-de grup şi colective a activităţii elevilor. Posibilităţile de organizare ale activităţii social-utile a elevilor. Luarea în considerare a particularităţilor tipice ce favorizează manifestarea atitudinii individuale şi diferenţiate faţă de elevi în procesul educării prin muncă. Baza materială a activităţii social-utile a elevilor din şcolile speciale. Activitatea în cercuri şi importanţa ei în procesul de educare prin muncă.Formarea la elevi a abilităţilor de lucru în colectivul de muncă. Crearea asociaţiilor de muncă pentru copii (grupe şcolare de muncă, brigade, echipe), îndeplinirea sarcinilor de muncă permanente şi sezoniere. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare profesională.
Educaţia fizică
Obiectivele generale şi speciale ale educaţiei fizice a elevilor cu deficienţe în dezvoltare auditive, vizuale, intelectuale, motore din scolile speciale. Cultura fizică - un mijloc important de recuperare a deficienţelor psiho-motrice. Importanţa corecţională a exerciţiilor fizice. Posibilităţile de îmbinare a activităţii fizice cu cea intelectuală în timpul orelor de cultură fizică. Aprecierea nivelului de dezvoltare fizică a copiilor şi caracterizarea grupelor tipologice ale elevilor, în funcţie de indicii de dezvoltare fizică şi de capacităţile de activitate motrică. Aspecte specifice ale jocului la nevăzători. Aspectele specificeale educaţiei fiice la elevi ambloipi şi nevăzători. Noţiuni despre ţinuta corectă. Gradul de afectare a ţinutei la elevii din şcoala auxiliară.Lecţii de cultură fizică, etapele principale şi particularităţile desfăşurării lecţiei de cultură fizică la copii cu deficienţe auditive şi vizuale.
Organizarea şi formele educaţiei fizice a elevilor în afara şcolii. Gimnastica de dimineaţă, pauze speciale, activitatea sportivă în secţii şi activitatea sportivă de masă în şcoala auxiliară, lecţii de ritmică, gimnastica curativă.
Cerinţele igienice esenţiale faţă de spaţiile de desfăşurare a lecţiilor de cultură fizică, faţă de trenurile sportive neacoperite, faţă de inventarul sportiv.
Educaţia estetică
Esenţa, particularităţile, obiectivele generale şi speciale ale educaţiei estetice a elevilor cu deficienţe intelectuale, auditive şi vizuale. Particularităţile educaţiei estetice în şcolile speciale, condiţionate de manifestări concrete ale dezvoltării psihofizice a elevilor. Comportamentul elevilor şi relaţiile reciproce - parte componentă a esteticii.Educaţia estetică în procesul de instruire în şcolile speciale. Importanţa şi posibilităţile lecţiilor de artă plastică, de muzică, de muncă manuală, de lectură, de cultură fizică, ca mijloace de cultivare estetică a elevilor. Particularităţile ale problematicii esenţiale şi ale expresiei artilistice în creaţiile literare ale nevăzătorilor.
Educaţia estetică în cadrul activităţilor extraşcolare. Mijloacele de educare estetică: amenajarea vieţii cotidiene şi crearea condiţiilor favorabile de muncă, organizarea activităţii creatoare şi executive a elevilor, demonstrarea operelor de artă şi discutarea şi aprecierea lor ulterioară (privind utilizarea mijloacelor artistice). Activitatea în cercuri şi posibilităţile de educaţie estetică a elevil din şcolile speciale.
Activitatea extraşcolară
Conţinutul, formele şi metodele activităţii extraşcolare. Integrarea educaţională. Rolul activităţii extraşcolare în sistemul de activităţi ale şcolii speciale privind dezvolarea, integrarea şi corectarea deficienţelor psihofizice ale elevilor.Particularităţile activităţii extraşcolare în şcolile de tip internat şi în grupele cu regim prelungit. Activitatea extraşcolară de masă. Sărbătorile şcolare, zilele jubiliare, excursiile, primblările, distracţiile.
Activitatea în cercuri. Importanţa, tipurile, sarcinile, cerinţele generale şi particulare faţă de organizarea activităţii cercurilor în şcoala (pentru copii cu deficienţe intelectuale, senzoriale, motore). Activităţile extraşcolare individuale cu elevii din şcolile speciale.
Colaborarea şcolii speciale şi a familiei în educarea copilului
Actualizarea rolului familiei în procesul de educare a tinerei generaţii.
Atitudinea părinţilor şi a rudelor faţă de copilul cu deficienţe în dezvoltare. Posibilităţile şi condiţiile de antrenare a părinţilor în procesul educaţional, corecţional şi compensatoriu de formare a personalităţii copilului cu deficienţe în dezvoltarea psihică şi fizică: "acceptarea" adecvată de către părinţi a copilului cu deficienţă mentală şi fizică; recunoaşterea statutului acestuia de membru cu drepturi depline al familiei; respectarea personalităţii acestuia, încrederea în posibilităţile lui de dezvoltare.Funcţiile părinţilor în educarea, profilaxia, corectarea şi compensarea deficienţelor în dezvoltarea psihică şi fizică a copiilor. Însuşirea de către părinţi a cunoştinţelor şi abilităţilor de comunicare adecvată cu copiii. Profilaxia deprinderilor comportamentale nocive, antrenarea în activităţi de muncă adecvate, educarea respectului faţă de munca părinţilor şi a persoanelor apropiate, organizarea timpului liber al copiilor, a regimului zilei şi a activităţii motrice a copilului, cultivarea deprinderilor igienice necesare. Rolul familiei în educarea sexuală a adolescenţilor, pregătirea acestora pentru viitoarea viaţă de familie.
Particularităţile apariţiei şi depăşirii conflictelor în familiile care educă copii cu deficienţe în dezvoltare.
Studierea copilului şi a familiei lui. Formarea încrederii părinţilor în şcoală, în succesul instruirii şi educării copilului în şcoala specială. Propagarea cunoştinţelor pedagogice. Formele de organizare a activităţii în comun a familiei şi şcolii speciale. Cultivarea sentimentului de rudenie şi de respect faţă de familie la elevi.
Educaţia preşcolară a copiilor cu deficienţe în dezvoltare
Importanţa diagnosticării timpurii a deficienţelor în dezvoltarea psiho-fizică în perioada timpurie. Metode de educaţie precoce privind copiii cu cerinţe educaţionale speciale. Intervenţia precoce şi consilierea familială în cazul sugarilor şi copiilir de vîrsta timpurie cu deficienţe senzoriale şi psiho-motore. Importanţa serviciilor de ajutor precoce pentru copii cu probleme de dezvoltare. Sistemul de instituţii pentru copiii cu deficienţe intelectuale, auditive, vizuale, motore. Selectarea copiilor şi sarcinile educaţiei speciale preşcolare. Particularităţile organizării procesului corecţional-educativ în instituţiile speciale preşcolare: regimul de protecţie, examinarea sistematică a copiilor, petrecerea lecţiilor frontale şi individuale, utilizarea metodelor corecţionale speciale de instruire şi educaţie ş.a. pregătirea copiilor pentru şcolarizare. Integrarea copiilor cu disabilităţi în sistemul educaţiei preşcolare.Integrarea educaţională. Educaţia incluzivă.Educaţia copiilor cu retard mintal grav şi polihandicap
Evidenţa copiilor cu polihandicap şi asistenţă medico-socială. Deferenţierea serviciilor de sprijin, de educaţie a copiilor în dependenţă de varianta individuală a polihandicapului. Pregătirea familiei pentru participarea competentă în în educaţia propriului copil. Baza medico-socială de drept şi legislativă de ajutorare a copiilor - invalizi. Sistemul de instituţii pentru persoanele cu retard mintal grav. Selectarea elevilor în instituţii speciale de tip diferit (case-internat pentru invalizi, şcoli speciale, clase, centre etc.) scopurile, sarcinile, sistemul corecţional-educativ a muncii cu persoanele suferinde de retard mintal grav la etape de vîrstă diferită. Reabilitarea şi adaptarea social de muncă, angajarea la muncă şi deservirea persoanelor cu retard mental şi polihandicap. Educaţia în familie a copilului cu retard mintal grav. Forme alternative de organizare a reabilitării copiilor invalizi cu tulburări intelectuale grave.Integrarea în societate a copiilor cu deficienţe în dezvoltare
Principiile educaţiei integrate: principiul prevenirii deficienţilor şi handicapului, principiul egalizării şanselor de acces la toate formele şi gradele de învăţămînt, principiul adaptării educaţiei speciale la cerinţele individuale ale fiecărui copil cu deficienţă, principiul intervenţiei precoce, principiul participării largi a comunităţii locale la rezolvarea problemelor educaţiei speciale, principiul structurilor alternative.Problema instruirii integrate, aspectele ei pozitive şi probleme în realizare. Dezvoltarea modelelor de instruire integrată. Integrarea şi diferenţierea, raportul dintre instruirea diferenţiată şi integrată. Modele de instruire integrată (instruire sociativă şi separată, integrare totală, parţială şi temporală). Facilitatea integrării sociale a copilului nevăzător. Păstrarea sănătăţii şi recuperarea copilului nevăzător. Socializarea şi cîştigarea autonomiei personale a copilului nevăzător. Formarea deprinderilor de relationare cu ceilalţi în perioada preşcolară, perfecţionarea acestora în adolescenţă şi tinereţe. Program de terapie complexă şi integrată pentru elevul nevăzător.
Aspecte actuale ale instruirii integrate a copiilor cu probleme în dezvoltare în Moldova. Educaţia incluzivă.
III. Managementul educaţional
Şcoala specială - verigă a sistemului general al învăţământului public. Regulamentul privind şcoala specială de cultură generală (de tip internat) pentru copiii cu deficienţe în dezvoltare şi şcoala auxiliară, alte documente normative privind activitatea acestor instituţii.
Administraţia şcolii speciale (de tip internat). Sarcinile generale şi specifice ale administraţiei şcolii speciale. Obligaţiile directorului şcolii şi ale locţiitorilor lui.
Organizarea activităţii colectivului pedagogic în şcoala specială (de tip internat). Administrarea unică şi colegialitatea. Consiliul pedagogic în şcoala specială. Conţinutul activităţii, pregătirea şi desfăşurarea şedinţelor consiliului pedagogic. Reciclarea profesorilor şi educatorilor. Dirigenţia în şcoala specială. Planificarea activităţii şcolii de tip internat.
Controlul intraşcolar asupra procesului instructiv-educativ. Funcţiile controlului intraşcolar: de diagnosticare, de stimulare, de dezvoltare, de corectare, de educare, de orientare. Cerinţele didactice: corespunderea rigoriilor programelor, obiectivitatea, operativitatea, caracterul sistematic, multiaspectualitatea, publicitatea, caracterul constructiv, utilizarea mijloacelor tehnice.
Formele de control: preventiv, tematic, complex, frontal, personal, curent, de totalizare. Modalităţile de verificare a activităţii didactice a pedagogilor: frecventarea tematică, selectivă a lecţiilor, studierea complexă a anumitor clase sau grupe, verificarea actelor, convorbirea cu pedagogii. Analiza lecţiei, a activităţii extraşcolare - modalitate de perfecţionare a procesului instructiv-educativ.
Planificarea activităţii instituţiilor speciale de învăţământ: planul (de perspectivă) de dezvoltare a instituţiei de învăţământ, planul anual de activitate a şcolii, planificarea detaliată (pentru un an, pentru un semestru, pentru trei luni, pentru o lună), planificarea tematică (pe obiecte), planurile calendaristice, planurile curente, planurile activităţii de corectare (în grup şi individual), graficele individuale de dezvoltare a elevilor. Atitudini noi faţă de conţinutul şi planificarea activităţii didactice. Activitatea în cercuri, a studiourilor şi secţiilor. Participarea la activităţi sportive, artistice etc. extraşcolare.
Literatura recomandată:
- Andronachi N., Lichii V. (coord.)- Bazele metodologice ale psihopedagogiei speciale. Chişinău, 1997.
- Andronachi N. "Bazele psihopedagogiei reabilitare", Chişinău, 1994
- Arcan R, Ciumăgeanu D. "Copilul deficient mintal", Timişoara, 1980
- Bândilă A., Rusu C. Handicap şi readaptare. Dicţionar selectiv: Psihopedagogie specială. Defectologie medico-socială. Ed. PRO Humanitate. Bucureşti, 1999.
- Bucun N. şi colab. Concepţia învăţămîntului special. Chişinău, 1992.
- Bucun N. şi colab. Integrarea şcolară şi socială a copiilor cu cerinţe speciale. Chişinău, 1998.
- Low Vision: „Research and new developments in rehabilitation”. Edit by Ac. Kooyman, P.L. Looijestijn, S. Press Amsterdam.
- Mare V., Date cu privire la funcţia auditivă la elevi, Bucureşti, 1968.
- Martin V. Hende, Racu A. (coord.) Viziuni moderne ale psihopedagogiei.
- Olărescu V. Reţinere în dezvoltarea psihică. Program analitic al cursului, Chişinău, 1998
- Păunescu C., Muşu I., (1997) Psihopedagogie specială integrată. Handicap mintal, Bucureşti.
- Preda V. „Exploatarea vizuală. Cerecetări fundamentale şi explicative", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.
- Preda V., Exploatarea vizuală. Cercetări fundamentale şi explicative, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988
- Pufan C, Probleme de surdopsihologie, Bucureşti, 1972.
- Radu G., Introducere în psihopedagogia şcolarilor cu handicap, Bucureşti, 1999
- Roşca M. "Psihologia deficienţilor mintali", Bucureşti, 1967
- Roth W. „Tiflopsihologia. Psihologia deficienţilor vizuali", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1973.
- Rozarea A., Deficienţa de vedere, Bucureşti, 1998
- Rozorea A. şi colab., Deficienţe senzoriale, Bucureşti, editura Pro Humanitate, 1997.
- Stănică I., Popa M., Psihopedagogie specială. Deficienţe senzoriale, Bucureşti, 1997
- Stanică I., Popa M., Elemente de psihopedagogia deficientelo de auz, Bucureşti, INTEPM, 1994.
- Ştefan M. „Educaţia copiilor cu vedere slabă ambliopi", EDP,Bucureşti, 1981.
- Ştefan M. „Psihopedagogia handicapaţilor de vedere", Ed.Humanitas, 1997.
- Ştefan M., Psihopedagogia copiilor cu handicap de vedere, Bucureşti, 1999
- Străchinaru I. Psihopedagogia specială. Vol. I, Iaşi, 1994
- Tucker I., Powell C, Copilul cu deficienţe de auz şi şcoala, Bucureşti, 1993.
- Verza E. "Psihopedagogie specială", Bucureşti, 1997
- Verza E., Psihopedagogie specială, Bucureşti, 1996
- Verza E., Probleme de defectologie, Bucureşti, 1988.
- Vlasova T.A., Pevzner M.S., Despre copiii cu abatere în dezvoltare. Ed. did. şi pedagogică, Bucureşti, 1975
- Zamfirescu-Margescu F, Marin F. „Precuperarea bolnavilor oculari", voi. 2, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990.
- Актуальные проблемы диагностики ЗПР, / под ред. К.С. Лебединской, Москва, 1982
- Биурклин К. «Психология слепых», 1934.
- Боскис Р.М. Глухие и слабослышащие дети, М., АПН РСФСР, 1963.
- Власова Т.А. «Отбор детей во вспомогательную школу», Москва, 1983.
- Власова Т.А., Певзнер М.С. «О детях с отклонениями в развитии», Москва, 1973.
- Власова Т.А., Певзнер М.С. О детях с отклонениями в развитии. М.: Просвещение. 1973.
- Воспитание и обучение детей во вспомогательной школе. Под ред. В.В. Воронковой. М.: Школа-Пресс. 1994.
- Выготский Л.С. Основы дефектологии. Собр. Соч. М.: Педагогика. 1983, Т.5.
- Гейльман И.Ф.. Диактология, Л., 1981.
- «Дефектология», Москва, 1998-2001.
- Дети и ЗПР, / Под ред. Т.А. Власова, Москва, 1984
- Дети с глубокими нарушениями зрения / Под ред. Земцевой М.И., Москва, 1967.
- Дети с задержкой психического развития / Под ред. В.И. Лубовского и др., Москва, 1984.
- Дефектологический словарь. Под ред. А.А. Дьячкова. М.: Педагогика. 1970.
- Дошкольное воспитание аномальных детей. Под ред. Л.П. Носковой. М.: Просвещение. 1993.
- Дульнев Г.М. Учебно-воспитательная работа во вспомогательной школе. М.: Просвещение, 1981.
- Еременко И.Г. Олигофренопедагогика. Киев, 1985.
- Замский Х.С. Умственно отсталые дети. История их изучения, восптитания и обучения с древних времен до середины XX вв. М.: НГЩ, Образование, 1995.
- Зинкевич Т.Д.. Нисневич Л.А. Как помочь «особому» ребенку. Книга для педагогов и родителей. СПб. 1998.
- Зыков С.А., Методика обучения глухих детей языку, М., Просвещение, 1977.
- Кащенко В.П. Педагогическая коррекция. М., 1992.
- Коррекционно-педагогическая работа в школе для детей с нарушениями опорно-двигательного аппарата. Под ред. И.А. Смирновой. СПб, 2000.
- Лебединский В.В., (1985) Нарушения психического развития у детей. МГУ.
- Литвак Ф.Г. «Тифлопсихология», Москва, 1985.
- Лубовский В.И., (1990) Психологические проблемы диагностики аномального развития, Москва.
- Лубовский В.И., Общие и специфические закономерности психики аномальных детей. Дефектология, 1971, № 6.
- Маллер А.Р. Ребенок с ограниченными возможностями (книга для родителей). М.: Педагогика, 1996.
- Мастюкова Е.М. Ребенок с отклонениями в развитии. Ранняя диагностика и коррекция. М.: Просвещение, 1992.
- Никольская О.С., Диагностика детского аутизма, Москва, 1990
- Обучение детей с порблемами в развитии в разных странах. Хрестоматия, Сост. Л.М. Шипицина. СПб, 1997.
- Отбор детей во вспомогательную школу, / Под ред. Т.А. Власова, К.С. Лебединская и др., Москва, 1983
- Питерс Т. Аутизм: от теоретического понимания к педагогическому воздействию. СПб, 1999.
- Повышение качества жизни умственно отсталых молодых людей. Под ред. Л.И. Шипициной. СПб. 2000.
- Психология глухих детей / Под ред. Соловьева И.М. и др., Москва, 1971.
- РубинштейнС.Я., Психология умственно отсталого школьника. Москва. 1979
- Психология глухих детей, Под ред.: И.М. Соловьева, Ж.И. Шиф и другие, М., Педагогика, 1971.
- Психолого-педагогическое, медико-социальное сопровождение развития ребенка. Материалы научно-практической конференции (апрель, 1998). СПб, 1998.
- Речицкая Е.Г., Задания для самостоятельной работы студентов сурдоотделения по курсу «Дактильная и жестовая речь». М., 1984.
- Рубинштейн С.Я. «Психология умственно отсталого школьника», Москва, 1979.
- Синяк В.А., Нудельман М.М. «Особенности психического развития глухого ребенка», Москва, 1975.
- Соколовская Т.Р.. Развития слухового восприятия глухих учащихся, М., Просвещение, 1987.
- Учебное пособие по мимике, сост. И.А. Сапожников, Т. Филянина, У., 1971.
- Шипицина Л.М. и др. Психолого-медико-педагогичесая консультация. Методические рекомендации. СПб., 1999.
- Шипицина Л.М., Иванов Е.Р. Социально-трудовая реабилитация детей с глубокими нарушениями интеллекта. СПб, 1996.
- Шипицина Л.М., К.Ван.Рейсвейк. Навстречу друг другу: пути интеграции. СПб., 1998.
