09.00.03 – Programa examenului de doctorat
Scopul principal al filosofiei româneşti, constă în a instrui, a cultiva auditorilor deprinderi şi dexterităţi de a aborda probleme, concepte şi aspecte ale filosofiei româneşti, a includerii ei organice în circuit universal.
Cursul oferă auditorilor cunoştinţe temeinice pentru manifestarea de iniţiativă creatoare în obţinerea adevărului, în însuşirea valorilor filosofice naţionale, în cunoaşterea mai profundă a problemelor realităţii sociale, a cultivării demnităţii şi conştiinţei naţionale.
Studiind cursul Istoria filosofiei cu compartimentele: Filosofia Orientului şi a Greciei antice, Filosofia Evului Mediu, Renaşterea, Filosofia modernă şi Clasică germană, Filosofia contemporană şi Filosofia naţională auditorii obţin cunoştinţe filosofice referitoare la începuturile gândirii filosofice, dezvoltarea ei, specificul în diferite perioade, problematica şi reprezentanţii de vază.
În contextul programei sunt examinate principalele şcoli, concepte şi doctrine, precum şi personalităţile marcante ale gândirii filosofice
Filosofia şi istoria filosofiei. Obiectul de studiu al istoriei filosofiei, principiile şi metodele de studiere ale ei, locul în sistemul disciplinelor filosofice. Unitatea logicului şi istoricului în cercetarea istoriei filosofiei. Geneza şi funcţiile filosofiei şi istoriei filosofiei.
Tema 2. Filosofia Orientului Antic
Apariţia şi specificul filosofiei în India Antică. Surse spirituale ale apariţiei filosofiei indiene: Vedelor şi Upanişadelor. Orientările şi şcolile filosofice (darsane): Nyaya-Vaişeşica, Samchya, Yoga, Mimamsa, Vedanta, Cearvaka-Lokayata, Buddismul, Jaianismul. Filosofia în China Antică. Etapele de dezvoltare şi problemele centrale: geneza lumii, principiile “yang”şi “in”, unitatea ordinii cosmice şi sociale. Şcolile filosofice principale: Daoismul, Confucianismul, Legismul.
Tema 3. Filosofia în Grecia şi Roma Antică
Premisele apariţiei şi perioadele de dezvoltare ale filosofiei în Grecia Antică. Filosofia greacă în perioada cosmologică (presocratică): şcoala din Milet (Thales, Anaximenes, Anaximandros); Heraclit din Efes (540-470 î.e.n); Pythagora (580-500 î.e.n.); Şcoala din Eleea (Xenofan (565-430 î.e.n.); Parmenide (540-500 î.e.n.); Zenon (490-430 î.e.n); Melissos; Pluraliştii: Anaxagora (500-428 î.e.n.) şi Empedocle (483-423 î.e.n.).: Atomiştii: Leucip (450-420 î.e.n.) şi Democrit (460-370 î.e.n.) despre esenţa şi principiul iniţial al existenţei, legităţile dezvoltării şi cunoaşterii lumii
. Filosofia greacă în perioada clasică
Sofiştii. Teza: “Omul este măsura tuturor lucrurilor” (Protagoras (485-420 î.e.n)), relativismul în cunoaştere, morală şi politică.
Socrate (469-399 î.e.n): Învăţătura despre om şi cunoaşterea de sine. Metoda socratică. Identitatea dintre raţiune şi virtute, cunoaştere şi moralitate. Eudemonismul. Şcolile socratice: megaricii: Euclides, Eubulides, Diodoros; cinicii: Antistene, Diogene; kyrenaicii: Aristip, Annikeris
Platon (427-347 î.e.n.). Dedublarea lumii şi teoria ideilor. Învăţătura despre suflet şi cunoaştere. Doctrina politică (teoria statului ideal). Concepţia etică şi estetică.
Aristotel (484-422 î.e.n.) Conceptul de filosofie. Critica teoriei ideilor. Doctrina ontologică şi gnoseologică. Clasificarea ştiinţelor. Învăţătura despre om, societate, stat. Ideile etice şi estetice.
Filosofia greacă în perioada elenistă: Epicur (342-271 î.e.n) şi şcoala sa. Fizica atomistă, logica sensualistă şi etica hedonistă a epicureismului. Ataraxia.
Scepticismul: Pyrrhon (365-275 î.e.n), Timon (320-230), Sextus Empiricus (sec.II î.e.n) despre existenţă şi cunoaştere.
Stoicismul şi etapele de dezvoltare ale sale. Stoicismul nou. Seneca (4 î.e.n. -65), Epictet (55-135), Marc Aureliu (121-180) despre om, destin, fericire.
Filosofia în Roma Antică. Lucreţius Carus (99-44 î.e.n) despre natura lucrurilor. Concepţiile lui Cicero (106-43 î.e.n.) despre om şi societate. Neoplatonismul: Plotin, Proclos, Porphirios.
Tema 4. Filosofia în Evul Mediu
Trăsăturile caracteristice şi etapele de dezvoltare ale filosofiei medievale. Apologetica şi patrostica: Tertulian (150-222), Clement (150-215), Origene (185-254), Augustin (354-430).
Filosofia scolastică, specificul şi etapele de dezvoltare. Boethius despre esenţa lucrurilor şi rolul filosofiei. Scolatica timpurie (Alcuin, Eriugena (810-877), Anselm de Canterbury (1033-1109), Roscelin (1050-1120), Abelard (1079-1142)). Scolastica matură (Albert cel Mare (1206-1280), Toma d’Aquino (1225-1274)). Scolastica târzie (I.Duns Scotus (1266-1308), W.Occam (1285-1349) şi problematica ei: raportul dintre filosofie şi teologie, raţiune şi credinţă, Dumnezeu şi lume. Dovezile existenţei lui Dumnezeu. Problema universaliilor în realism, conceptualism şi nominalism. Filosofia medievală arabă: Ibn-Sina (Avicena 980-1037) şi Ibn-Ruşd (Averroes 1126-1198): ideile ştiinţifice, învăţătura despre existenţă şi cunoaştere.
Tema 5. Filosofia în Epoca Renaşterii
Trăsăturile fundamentale ale filosofiei Epocii Renaşterii şi etapele evoluţiei ei. Omul şi condiţia umană în filosofia umanismului renascentist: Erasmus din Roterdam (1469-1536), Dante (1265-1321), Petrarca (1304-1370), Boccacio (1313-1375), Montaigne (1533-1592). Învăţătura despre natură, Dumnezeu şi om în filosofia neoplatonică: N.Cuzanus (1401-1464), Ficino (1433-1499), Picco della Mirandola (1462-1525). Filosofia naturii (naturfilosofia): Leonardo da Vinci (1452-1519), N.Copernic (1479-1543), G.Bruno (1548-1600), G.Galilei (1564-1642). Filosofia socială şi politică: N.Machiavelli (1463-1527) despre stat şi conducător (Principe). Esenţa machiavellismului. Teoriile utopiste ale lui T.Morus (1478-1535) şi T.Campanella (1568-1639).
Tema 6. Filosofia în Epoca Modernă
Revoluţia ştiinţifică şi specificul filosofiei moderne. Concepţiile filosofice şi ştiinţifice ale lui I.Newton (1642-1727).
Filosofia empirică: F.Bacon (1561-1626), J.Locke (1632-1704), T.Hobbes (1588-1679) şi filosofia raţionalistă: R.Descartes (1596-1716), B.Spinoza (1632-1677), G.Leibniz (1646-1716). Monismul, dualismul şi pluralismul ontologic, învăţătura despre cunoaştere, metodă şi ştiinţă. Conceptul de Dumnezeu. Ideile social-politice şi etice. Idealismul subiectiv al lui J.Berkley (1685—1753) şi scepticismul lui D.Hume (1711-1776). Filosofia istoriei lui G.Vico (1668-1744).
Iluminismul şi trăsăturile filosofiei iluministe. Iluminismul francez: F.M.Voltaire (1694-1778), J.J.Rousseau (1712-1778), Ch. L.Montesqueieu (1689-1755) despre om şi societate, moralitate şi civilizaţie. Teoria „contractului social”. Enciclopediştii francezi: J.Lamettrie (1709-1751), D.Diderot (1713-1784), P.Holbach (1723-1789), C.Helvetius (1715-1771) despre natură, om şi societate. Teoria „egoismului raţional” şi idealul social. Ideile filosofice ale iluminiştilor englezi: Toland (1670-1722), Collinz (1676-1729); germani: Lessing (1739-1781), Goethe (1749-1832), Schiller (1759-1805), Herder (1744-1803); ruşi: Lomonosov (1711-1765), Radişcev (1749-1802).
Tema 7. Filosofia germană
Premisele apariţiei şi trăsăturile specifice ale filosofiei clasice germane. I.Kant (1724-1804) – întemeietorul filosofiei clasice germane. Idei de filosofie a naturii în perioada precriticistă. Esenţa filosofiei transcendentale. Învăţătura despre cunoaşterea apriorică şi aposteriorică, aprecierea empirismului şi a raţionalismului. Antinomiile raţiunii pure. Doctrina etică. Autonomia voinţei şi moralei. Imperativul categoric şi postulatele raţiunii practice. Învăţătura despre stat, progres şi „pacea eternă”.
Concepţiile filosofice ale lui I.Fichte (1762-1841) şi F.Schelling (1775-1854). Sistemul filosofic al lui G.W.F.Hegel (1770-1831). „Ideea absolută” şi etapele de dezvoltare ale ei: logica, natura, spiritul. Esenţa metodei dialectice. Concepţiile social-politice. Materialismul antropologic al lui L.Feuerbache (1804-1872). Teoria cunnoaşterii. Interpretarea omului, istoriei, religiei şi moralei. Idealul social. Concepţiile filosofice ale lui Ar. Schopenhauer şi Fr. Nietzsche
Tema 8. Filosofia contemporană
Specificul filosofiei contemporane. Orientări şi tendinţe principale. Filosofia vieţii şi existenţialism. F.Nietzsche. Viaţa şi voinţa de putere. H.Bergson Teoria evoluţiei creative. O.Spengler. Cultură şi civilizaţie. Principalele teme în filosofia existenţei. M.Hedegger. Ontologia fundamentală. K.Jaspers. Filosofia istoriei. J-P. Sartre. Ontologia fenomenologică. A.Camus. Filosofia absurdului.
Hermeneutica secolului al XX -lea. Etapele hermeneuticii contemporane: Dilthey, Nietzsche, Marx, Freud, Heidegger, Gadamer.
Fenomenologie şi intuitivism: E.Husserl, Reducţia fenomenologică. M. Scheller, N.Hartman, Merleau-Ponty. H.Bergson. Cunoaşterea lumii şi intuiţia. Intuiţia şi fenomenologia.
Neomarxismul şi şcoala de la Frankfurt. Horkheimer, Adorno, Fromm, Habermas, Marcuze. Teoria critică a societăţii. Omul unidimensional.
Antropologia filosofică contemporană. M.Scheller, E.Cassirer. Paradigmele omului contemporan.
Pragmatismul. Principalele etape: I (Peirce); II (James, Dewey); III (Quine, Goodmann); IV (Rorty). Specificul cunoaşterii pragmatice.
Postpozitivism şi filosofia analitică. Th. Kuhn. Teoria paradigmei. K.Popper. Criteriul adevărului. Russell, Witgenstein, Carnap. Accentul semantic al cunoaşterii.
Poststructuralism şi situaţia postmodernă în filosofie. Foucault, Derrida, Lyotard, Deleuze, Baudrillard.
Tema 9. Problema începuturilor gîndirii filosofice naţionale
Aspecte teoretico-metodologice privind cercetarea istoriei filosofiei româneşti. Problema periodizării gândirii filosofice româneşti. Conceptul despre viaţă a geto-dacilor. Mitul lui Zalmoxis. Gândirea filosofică în perioada daco-romană.
Tema 10. Gândirea filosofică în epoca medievală
Valori şi sensuri filosofice în cultura tradiţională. Cultura tradiţională – sinteză a spiritualităţii poporului. Niveluri ale interpretării lumii în folclor. Tradiţia bizantină în gândirea filosofică naţională. Idei social-politice şi filosofice în cronicile vremii, în Învăţăturile lui Neagoe Basarab. Concepţii despre om în erezii
Tema 11. Umanismul în Ţările Române
Etapele civilizaţiei europene în viziunea umaniştilor români. Specificul umanismului românesc. Ideea romanităţii. Valoarea originii romane a neamului românesc – trăsătura distinctivă – cea mai importantă a umanismului românesc. Idei umaniste în operele lui Gr.Ureche, M.Costin, C.Cantacuzino-Stolnicul, N.Olahus, N.Milescu-Spătarul, Dimitrie Cantemir.
Tema 12. Gândirea filosofică românească în epoca modernă. Iluminismul
Particularităţile iluminismului în Ţările Române. Iluminismul în Transilvania. Şcoala Ardeleană: Samuil Micu, Gh.Şincai, P.Maior, I.Budai-Deleanu. Concepte iluministe în Moldova: Gh.Asachi, A.Hîjdău, C.Negruzzi, A.Russo, V.Alexandri, M.Cogălniceanu, V.Alecsandri. Concepte iluministe în Ţara Românească: Gh.Lazăr, I.Heliade Rădulescu, N.Bălcescu.
Tema 13. Specificul dezvoltării gândirii filosofice naţionale la sf. Sec. XIX, începutul sec. XX.
T.Maiorescu. Esenţa şi principiile filosofiei. Metodologia ştiinţei şi teoria cunoaşterii. Problematica ontologică. Perspectiva antropologică. Concepţia despre cultură şi estetică.
V.Conta: Teoria ondulaţiunii universale. Teoria fatalismului. Determinismul şi teoria evoluţiei. Problema cunoaşterii.
M.Eminescu: Idei şi concepte fundamentale. Perspectiva ontologică. Ordinea morală a universului. Filosofia istoriei şi filosofia politică. Filosofia culturii, artei şi limbajului.
B.P.Haşdeu: Filosofia istoriei. Oameni mari, liberul arbitru şi providenţa. Teoria culturii. Originea şi specificul naţional.
A.D.Xenopol: Esenţa filosofiei realiste. Teoria istoriei. Istoria – ştiinţă a succesiunii. Concepţia deterministă şi seriile istorice. Filosofia culturii.
Tema 14. Filosofia româneacsă în epoca contemporană
C.Rădulescu-Motru. Conceptul de metafizică. Filosofie, scientism, pozitivism. Concepţia culturii. Filosofie şi psihologie. Personalismul energetic şi manifestările lui. Făurirea personalităţii energetice. Teoria şi valoarea ştiinţei. Personalitatea poporului şi a individului. Teoria şi valoarea ştiinţei (epistemologică). Timp şi destin. Concepte social-politice.
Lucian Blaga. Filosofia existenţei sau ontologia misterului. Misterul şi Marele Anonim. Filosofia cunoaşterii (cunoaşterea paradisiacă şi cunoaşterea luceferică) Filosofia culturii. Cultura ca mod existenţial specific uman. Filosofia artei. Preliminări metafizice. Filosofia miticului şi filosofia religiei. Esenţa religiei. L.Blaga concepte filosofice şi interpretări practice.
Mircea Eliade. Concepţia filosofică a lumii. Omul şi religia. Filosofia religiei. Morfologia şi istoria universală a creaţiilor mistico-religioase. Mitul eternei reîntoarceri. Spiritul uman şi simbolismul. Cunoaştere şi gândire. Concepte etice.
Nae Ionescu. Teoria cunoaşterii metafizice. Cunoaşterea imediată. Cunoaşterea mediată. Prelegeri de filosofie a religiei. Justificarea existenţei metafizice. Tipologia misticilor. Metoda iraţională.
Concepţia trăiristă: esenţa, adepţii şi criticii ei:
Mircea Florian. Teoria cunoaşterii şi istoria. Idealism şi iraţionalism. Concepţia realismului ontologic ca o filosofie a datului. Cunoaştere şi existenţă. Monism epistemologic.
Dumitru Roşca. Ontologia. Filosofia culturii şi filosofia omului. Existenţa tragică. Sensul tragic-optimist al existenţei umane şi mitul raţionalităţii integrate. Caracterul contadictoriu al existenţei umane.
Constantin Noica. Filosof al culturii. Istoria filosofiei. Ontologia şi logica. Conştiinţa filosofică. Cugetarea filosofică. Filosofia ştiinţei. Raţiunea fiinţei. Dvenirea întru fiinţă. Limbajele simbolice
Emil Cioran. Concepte social-politice. Culmile disperării. Pasiunea „absurdului” Raţionalism şi iraţionalism. Conştiinţa umană. Omul fără destin. Despre sfârşitul istoriei. Esenţa morţii.