Formula specialităţii
Istoria filosofiei este domeniul filosofiei care cercetează dezvoltarea cunoştinţelor filosofice a principalelor lor doctrine, concepţii şi interpretări, precum şi etapele de bază ale devenirii gândirii filosofice universale şi naţionale. Astfel istoria filosofiei cercetează domeniile ontologic şi epistemologic în evoluţie, în context nemijlocit cu orientările şi conţinutul dezvoltării societăţii respective.
Direcţii de cercetare.
Delimitări de specialităţile adiacente
Realizarea obiectivelor evidenţiate în cercetarea problemelor ştiinţifice la specialitatea 09.00.03 prevede utilizarea argumentată şi eficientă a rezultatelor obţinute în domeniul investigării disciplinelor adiacente, precum şi a metodelor acestora în circumstanţele generale de principiile complexităţii şi interdisciplinarităţii. Studiile şi interpretările istorico-filosofice vor cuprinde în arealul lor în mod nemijlocit atât bilanţul realizărilor ştiinţifice şi metodico-metodologice ale disciplinelor adiacente: Ontologie şi Epistemologie, Filosofie, Filosofia şi metodologia Ştiinţei, Filosofia socială, Filosofia culturii, Logica, Etica, Estetica, cât şi a disciplinelor complementare: Istoria ştiinţei, Etnologia, antropologia culturală şi istorică, Teoria limbii (filosofia limbajului, semiotica, teoria traducerii etc.), Teoria, metodologia instruirii, Psihologia generală, Teoria, metodologia şi istoria sociologiei, Sociologia vieţii spirituale, Teoria, metodologia şi istoria politologiei, Cultură politică şi ideologie, etnopolitologie.
În aşa mod între istoria filosofiei şi conţinutul investigaţiilor din domeniile disciplinelor adiacente şi complementare se va stabili un raport de reciprocitate pragmatică, aceasta rezultând din temeiurile metodico-metodologice generale şi specificul deducţiilor şi generalizărilor istorico-filosofice.
În acest context Ontologia devine o metateorie în contextul realităţii obiective, examinată sub toate aspectele ei existenţiale.
Epistemologia este o teorie generală a cunoaşterii ca atare, atât a cunoaşterii ştiinţifice, cât şi a celei extraştiinţifice. Problemele investigate de specialităţile complementare şi adiacente deşi posedă un caracter specific şi distinctiv, totuşi în anumite domenii şi aspecte de manifestare acestea se intersectează nemijlocit cu istoria filosofiei.
Filosofia şi Metodologia Ştiinţei studiază ştiinţa, problemele apariţiei şi dezvoltării ştiinţei, ştiinţe şi filosofia ştiinţei, logica, metodologia, metodele şi formele cunoaşterii ştiinţifice.
Etica este o ştiinţă a principiilor moralei, iar morala examinează corelaţia bine-rău în contextul acţiunii şi cunoaşterii faptelor oamenilor omului în evoluţia istorică.
Estetica este preocupată de problema conceperii valorii frumosului şi a sentimentelor generate de aceasta în conştiinţa umană concepută în dinamica socială.
Logica reprezintă o ştiinţă despre formele şi mijloacele esenţiale ale gândirii şi cunoaşterii.
Antropologia culturală şi istorică evidenţiază într-o formă specifică anumite aspecte din domeniul ontologici-sociale şi a cunoaşterii istorice.
Istoria ştiinţei cuprinde aspectul privind elaborarea, sistematizarea şi clasificarea cunoştinţelor teoretice, obiective despre realitatea în dinamica cunoaşterii ştiinţifice.
Filosofia limbajului şi Semiotica cercetează mijloacele şi mecanismele de comunicare a ideilor, precum şi a însuşirilor sistemelor de semne în contextul semnificării lor specific procesului de cunoaştere.
Psihologia generală reflectă acel domeniul ontologic al istoriei filosofiei, care se referă la stările existenţiale ale conştiinţei studiate prin metode obiective şi subiective specifice.
Teoria, metodologia şi istoria sociologiei reprezintă anumite viziuni istorico-epistemologice în context cu ontologia socială (relaţiile umane din cadrul grupurilor sociale ale societăţilor respective), acestea fiind examinate la un anumit nivel de abstractizare (inferior) şi încă cu mijloace specifice, distincte de modalităţile filosofice de abordare.
Sociologia vieţii spirituale ca domeniu specific al istoriei filosofiei, ontologiei şi epistemologiei reflectă un mod de gândire aplicat studiului societăţii cointeresat în investigarea concretă a acesteia.
Teoria, metodologia şi istoria politologiei studiază structurile şi sistemele sociale în contextul filosofiei politici şi a dinamicii istorice aplicând principiile lşi metodele specifice ale domeniului respectiv.
Tezele de doctorat elaborate la intersecţia specialităţii Istoria filosofiei cu specialităţile adiacente (expuse şi descrise în acest context) ar putea fi prezentate, iar apoi şi susţinute la două specialităţi. În asemenea cazuri componenţa consiliului specializat trebuie să includă şi specialişti din domeniile respective.