|
StatutTeza a fost susţinută pe 29 iulie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 18 septembrie 2008 Autoreferat![]() |
Cancerul tiroidian „ocult” şi incipient rămâne a fi o problemă incomplet soluţionată în patologia oncologică, în special prin faptul că cancerul “ocult” frecvent se prezintă ca un cancer “ascuns”, deseori ca metastaze fără focarul primar identificat, iar carcinoamele incipiente prezintă dificultăţi în diagnosticul diferenţial cu formaţiunile nodulare benigne. Scopul actualei lucrări a prevăzut evidenţierea caracteristicilor clinico-morfologice ale cancerului tiroidian „ocult” şi celui incipient cu elaborarea ulterioară a unui algoritm optim de diagnostic a maladiei în stadiul precoce, de asemenea a unei strategii terapeutice corespunzătoare. Au fost analizate datele clinico-morfologice a 187 bolnavi de cancer tiroidian, verificat morfologic, trataţi în clinica Institutului Oncologic din Moldova pe parcursul anilor 1995-2006, la care dimensiunea maximă a tumorii primare nu depăşea 1,5 cm.
Cu scopul evaluării semnificaţiei diagnostice a investigaţiilor instrumentale şi de laborator utilizate, s-a efectuat aprecierea sensibilităţii, specificităţii, VPP, VPN şi a ratei probabilităţii pentru examenul ecografic, citologic şi arteriografia glandei tiroide. Rezultatele obţinute poziţionează arteriografia glandei tiroide ca fiind cea mai informativă metodă în diagnosticul cancerului tiroidian „ocult”, având indicele sensibilităţii de 100%. Totodată, este înalt apreciată capacitatea citologiei în a infirma prezenţa maladiei, având indicele specificităţii de 87,1%. În concordanţă cu rata probabilităţii a procedeelor diagnostice utilizate, este elaborat algoritmul diagnostic al cancerului tiroidian „ocult” şi incipient, care poziţionează pe prima treaptă ecografia glandei tiroide, ca fiind cea mai inofensivă şi suficient de informativă metodă. (rata probabilităţii, LR+ = 3,9).
Investigaţiile histologice şi electrono-microscopice au stabilit particularităţi specifice ale carcinoamelor tiroidiene metastazante, care se deosebesc de cele nemetastazante prin prezenţa invaziei vasculare, abundenţa de celule neoplazice nepolarizate, absenţa capsulei peritumorale. Printre microcarcinoamele nemetastazante, este înregistrată o frecvenţă de 3 ori mai mică a carcinoamelor papilare comparativ cu cele foliculare, pe când în microcarcinoamele metastazante, tumorile papilare sunt de 2,5 ori mai frecvente, constituite din celule mai puţin diferenţiate, manifestă în majoritatea cazurilor o creştere infiltrativă cu absenţa incapsulării, dar sunt totuşi mai puţin angioinvazive ca formele foliculare. Totodată, alte carctere morfologice, cum sunt infiltratele limfocitare, fibroza şi calcinatele intratumorale, instalarea fenotipului oncocitar, caracterizat prin acumularea de mitocondrii alterate, nu pot fi considerate ca markeri ai agresivităţii carcinoamelor tiroidiene de dimensiuni mici.
Tratamentul chirurgical al cancerului tiroidian „ocult” şi incipient a fost axat pe principiul organomenajant, prin aplicarea intervenţiilor econome pe glandă, completate la necesitate cu intervenţii de limfodisecţie cervicală regională de diferit volum, ce a permis obţinerea unei rate frumoase de supravieţuire la 5 ani de 96,8%.