Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Traumatismele abdominale în cadrul politraumatismelor: particularităţi etiopatogenetice, algoritm de diagnostic şi management medico-chirurgical


Autor: Rojnoveanu Gheorghe
Gradul:doctor habilitat în medicină
Specialitatea: 14.00.27 - Chirurgie
Anul:2009
Consultant ştiinţific: Gheorghe Ghidirim
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia: Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
CSS: DH 50-14.00.27
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"

Statut

Teza a fost susţinută pe 22 octombrie 2008 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 22 ianuarie 2009

Autoreferat

Adobe PDF document2.48 Mb / în română

Cuvinte Cheie

Politraumatisme, traumatism abdominal, diagnostic, management, modelarea leziunii hepatice, manevra Pringle, adeziv glutar-albuminic

Adnotare

Scopul prezentului studiu a fost ameliorarea rezultatelor tratamentului pacienţilor cu leziuni ale organelor intraabdominale în cadrul politraumatismelor în baza optimizării managementului diagnostico-curativ. În teză sunt sintetizate rezultatele tratamentului a 895 politraumatizaţi cu leziuni ale organelor intraabdominale.

Caracteristica generală a pacienţilor include scorurile de evaluare a severităţii leziunilor şi gravităţii politraumatizatului AIS, ISS, RTS, TRISS, APACHE II. Sunt prezentate particularităţile diagnosticului leziunilor organelor intraabdominale în cadrul politraumatismelor. S-a argumentat rolul şi importanţa serviciului multidisciplinar în acordarea asistenţei medicale optimale pacienţilor cu politraumatisme, care simultan efectuează evaluarea stării şi resuscitarea primară a politraumatizatului, stabileşte şi elaborează amploarea şi succesivitatea măsurilor diagnostice şi curative în funcţie de parametrii hemodinamici şi severitatea leziunii traumatice predominante. Pe un material clinic vast s-a demonstrat că traumatismele asociate severe sunt o formă multifactorială a leziunii traumatice, reprezintă un grup lezional neomogen, care se manifestă clinic printr-un polimorfism de sindroame, iar unificarea semnelor clinice de bază permite crearea unui program diagnostico-curativ de asistenţă chirurgicală de urgenţă în politraumatisme. S-a dovedit că primordial în diagnosticul traumatismelor abdominale la spitalizare la politraumatizaţii cu hemodinamică instabilă este determinarea leziunilor cu pericol vital şi nu precizarea leziunii organice.

S-a efectuat analiza simptomatologiei abdominale şi importanţa diferitor metode de investigare în funcţie de caracterul agentului traumatic şi a parametrilor hemodinamicii. S-au stabilit factorii care influenţează negativ simptomatologia abominală la politraumaizaţii cu leziuni intraabdominale, inclusiv leziunile a 3-4 sisteme anatomice, statusul neurologic apreciat sub 9 puncte după Glasgow, şocul sever, traumatisme închise rezultate din accidente de circulaţie şi katatraumatisme (toţi indicii sunt statistic veridici – p<0,001). Au fost evidenţiate forme particulare de evoluţie a politraumatismelor, în baza cărora a fost elaborată tactica diferenţiată optimizată în managementul leziunilor organelor intraabdominale la politraumatizaţi.

Tactica chirurgicală în traumatismele abdominale asociate cu leziuni ale altor sisteme se înfăptuieşte în funcţie de leziunea dominantă, caracterul consecinţelor traumatismelor cu pericol vital şi leziunilor concomitente ale altor regiuni anatomice şi include două direcţii de bază: un complex unic de măsuri chirurgicale cu importanţă primordială, orientate spre corecţia consecinţelor cu pericol vital, şi sarcini chirurgicale particulare, care reflectă specificul unor sau altor asocieri de leziuni anatomo-funcţionale în funcţie de severitatea acestora.

În premieră au fost studiate modificările morfopatologice şi patofiziologice în cazul sistării temporare a fluxului sangvin aferent al ficatului în traumatismele experimentale, aprecierea regimurilor optimale, precum şi eficacitatea utilizării adezivului glutar-albuminic necomercial în asigurarea bilio- şi hemostazei în condiţiile modelării leziunii hepatice, în baza cărora au fost argumentate fundamental unele manevre chirurgicale în traumatismele ficatului.

S-a demonstrat că regimul optimal de sistare temporară a fluxului sangvin arterio-portal este cel cu program intermitent (15 minute ischemie şi 10 minute reperfuzie), corelând cu parametrii optimali ai sistemului oxidativ şi de peroxidare lipidică. În studiu s-a dovedit că managementul nonoperator şi miniinvaziv al leziunilor hepatice este efectiv şi avantajos şi este însoţit de rezultate evolutive favorabile, precizându-se indicaţiile pentru tratamentul nonoperator al leziunilor hepatice în cadrul politraumatismelor: leziunile traumatice de gr.I-III, absenţa semnelor peritoneale şi pneumoperitoneului, stabilitatea hemodinamicii şi posibilitatea de supraveghere dinamică clinică şi imagistică (USG, TC).

În premieră s-a arătat oportunitatea transpoziţiei gastrice în leziunile traumatice severe ale duodenului şi în rezolvarea dehiscenţei duodenorafiei. Acest gest chirurgical este alternativă justificată metodelor de diverticulizare a duodenului prin sutură la nivelul pilorului şi drenaj gastric. În cadrul demarării studiului s-a propus un algoritm diagnostico-curativ în leziunile organelor intraabdominale în contextul politraumatismelor, în rezultatul implementării căruia s-a redus semnificativ nivelul letalităţii – de la 24,44% (aa.1998-2002) până la 16,19% (aa. 2003-2007) (p<0,01). Cuvinte-cheie: politraumatisme, traumatism abdominal, diagnostic, management, modelarea leziunii hepatice, manevra Pringle, adeziv glutar-albuminic

Cuprins


CAPITOLUL 1. Revista literaturii
  • 1.1. Politraumatismele: concepţie, evoluţie şi sisteme de evaluare
  • 1.2. Evaluarea semnelor clinice şi paraclinice în diagnosticul leziunilor intraabdominale la pacienţii cu politraumatisme
  • 1.3. Atitudini evolutive în tratamentul leziunilor organelor abdominale

CAPITOLUL 2. Caracteristica materialului clinic şi metodele de investigare
  • 2.1. Caracteristica materialului clinic
  • 2.2. Metodele de investigare
  • 2.3. Metodologia studiului experimental

CAPITOLUL 3. Particularităţile clinico-paraclinice ale leziunilor abdominale în cadrul politraumatismelor
  • 3.1. Corelaţia datelor clinice în leziunile intraabdominale la pacienţii cu politraumatisme
  • 3.2. Particularităţile stabilirii leziunilor intraabdominale la pacienţii cu poli- traumatisme în funcţie de parametrii hemodinamici şi de simptomatologia abdominală
  • 3.2.1. Caracteristica valorii informative a metodelor diagnostice în leziunile organelor intraabdominale în politraumatisme
  • 3.3. Evaluarea severităţii leziunilor şi gravităţii pacienţilor cu politraumatisme şi influenţa factorilor de risc asupra exodului traumei
  • Încheiere la capitolul 3

CAPITOLUL 4. Tactica chirurgicală optimizată în tratamentul pacienţilor cu leziuni abdominale în politraumatisme
  • 4.1. Principii generale ale managementului pacienţilor cu politraumatisme
  • 4.2. Particularităţile morfolezionale, clinice şi terapeutice ale diverselor leziuni ale organelor intraabdominale în politraumatisme
  • 4.2.1. Leziunile traumatice ale ficatului
  • 4.2.1.1. Tratamentul nonoperator şi miniinvaziv al leziunilor traumatice ale ficatului.
  • 4.3. Leziunile traumatice ale splinei
  • 4.4. Leziunile traumatice ale pancreasului
  • 4.5. Leziunile traumatice ale stomacului
  • 4.6. Leziunile traumatice ale duodenului
  • 4.7. Leziunile traumatice ale intestinului
  • 4.8. Leziunile traumatice ale diafragmei

CAPITOLUL 5. Evaluarea experimentală a utilizării hemostaticelor locale şi a sistării temporare a fluxului sangvin arterio-portal
  • 5.1. Particularităţile proceselor reparative ale ţesutului hepatic în cazul utilizării adezivului biologic tisular glutar-albuminic
  • 5.2. Modificările morfologice ale organelor interne în sistarea temporară a fluxului sangvin arterio-portal
  • 5.3. Dereglările patofiziologice comparative în sindromul de ischemie-reperfuzie în cazul sistării temporare a fluxului sangvin arterio-portal

CAPITOLUL 6. Rezultatele imediate ale tratamentului politraumatizaţilor cu leziuni intraabdominale
  • 6.1. Complicaţiile evolutive ale bolii traumatice la pacienţii cu leziuni intraabdominale în cadrul politraumatismelor
  • 6.2. Tanatogeneza traumatismelor abdominale în politraumatisme şi factorii de risc în evoluţia bolii traumatice

CAPITOLUL 7. Algoritmul optimizat al managementului politraumati-zaţilor cu leziuni intraabdominale