română | русский | english

Autor: Rojnoveanu Gheorghe Gradul: doctor habilitat în medicină Specialitatea:  14.00.27 - Chirurgie Anul: 2009 Consultant ştiinţific: Gheorghe Ghidirim doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 22 octombrie 2008 în CSS şi aprobată de CNAA pe 22 ianuarie 2009 Autoreferat – 2.48 Mb / în română Teza CZU 617.55-001-07-089 16.00 Mb / în română 333 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Scopul prezentului studiu a fost ameliorarea rezultatelor tratamentului pacienţilor cu leziuni ale organelor intraabdominale în cadrul politraumatismelor în baza optimizării managementului diagnostico-curativ. În teză sunt sintetizate rezultatele tratamentului a 895 politraumatizaţi cu leziuni ale organelor intraabdominale. Caracteristica generală a pacienţilor include scorurile de evaluare a severităţii leziunilor şi gravităţii politraumatizatului AIS, ISS, RTS, TRISS, APACHE II. Sunt prezentate particularităţile diagnosticului leziunilor organelor intraabdominale în cadrul politraumatismelor. S-a argumentat rolul şi importanţa serviciului multidisciplinar în acordarea asistenţei medicale optimale pacienţilor cu politraumatisme, care simultan efectuează evaluarea stării şi resuscitarea primară a politraumatizatului, stabileşte şi elaborează amploarea şi succesivitatea măsurilor diagnostice şi curative în funcţie de parametrii hemodinamici şi severitatea leziunii traumatice predominante. Pe un material clinic vast s-a demonstrat că traumatismele asociate severe sunt o formă multifactorială a leziunii traumatice, reprezintă un grup lezional neomogen, care se manifestă clinic printr-un polimorfism de sindroame, iar unificarea semnelor clinice de bază permite crearea unui program diagnostico-curativ de asistenţă chirurgicală de urgenţă în politraumatisme. S-a dovedit că primordial în diagnosticul traumatismelor abdominale la spitalizare la politraumatizaţii cu hemodinamică instabilă este determinarea leziunilor cu pericol vital şi nu precizarea leziunii organice. S-a efectuat analiza simptomatologiei abdominale şi importanţa diferitor metode de investigare în funcţie de caracterul agentului traumatic şi a parametrilor hemodinamicii. S-au stabilit factorii care influenţează negativ simptomatologia abominală la politraumaizaţii cu leziuni intraabdominale, inclusiv leziunile a 3-4 sisteme anatomice, statusul neurologic apreciat sub 9 puncte după Glasgow, şocul sever, traumatisme închise rezultate din accidente de circulaţie şi katatraumatisme (toţi indicii sunt statistic veridici – p<0,001). Au fost evidenţiate forme particulare de evoluţie a politraumatismelor, în baza cărora a fost elaborată tactica diferenţiată optimizată în managementul leziunilor organelor intraabdominale la politraumatizaţi. Tactica chirurgicală în traumatismele abdominale asociate cu leziuni ale altor sisteme se înfăptuieşte în funcţie de leziunea dominantă, caracterul consecinţelor traumatismelor cu pericol vital şi leziunilor concomitente ale altor regiuni anatomice şi include două direcţii de bază: un complex unic de măsuri chirurgicale cu importanţă primordială, orientate spre corecţia consecinţelor cu pericol vital, şi sarcini chirurgicale particulare, care reflectă specificul unor sau altor asocieri de leziuni anatomo-funcţionale în funcţie de severitatea acestora. În premieră au fost studiate modificările morfopatologice şi patofiziologice în cazul sistării temporare a fluxului sangvin aferent al ficatului în traumatismele experimentale, aprecierea regimurilor optimale, precum şi eficacitatea utilizării adezivului glutar-albuminic necomercial în asigurarea bilio- şi hemostazei în condiţiile modelării leziunii hepatice, în baza cărora au fost argumentate fundamental unele manevre chirurgicale în traumatismele ficatului. S-a demonstrat că regimul optimal de sistare temporară a fluxului sangvin arterio-portal este cel cu program intermitent (15 minute ischemie şi 10 minute reperfuzie), corelând cu parametrii optimali ai sistemului oxidativ şi de peroxidare lipidică. În studiu s-a dovedit că managementul nonoperator şi miniinvaziv al leziunilor hepatice este efectiv şi avantajos şi este însoţit de rezultate evolutive favorabile, precizându-se indicaţiile pentru tratamentul nonoperator al leziunilor hepatice în cadrul politraumatismelor: leziunile traumatice de gr.I-III, absenţa semnelor peritoneale şi pneumoperitoneului, stabilitatea hemodinamicii şi posibilitatea de supraveghere dinamică clinică şi imagistică (USG, TC). În premieră s-a arătat oportunitatea transpoziţiei gastrice în leziunile traumatice severe ale duodenului şi în rezolvarea dehiscenţei duodenorafiei. Acest gest chirurgical este alternativă justificată metodelor de diverticulizare a duodenului prin sutură la nivelul pilorului şi drenaj gastric. În cadrul demarării studiului s-a propus un algoritm diagnostico-curativ în leziunile organelor intraabdominale în contextul politraumatismelor, în rezultatul implementării căruia s-a redus semnificativ nivelul letalităţii – de la 24,44% (aa.1998-2002) până la 16,19% (aa. 2003-2007) (p<0,01). Cuvinte-cheie: politraumatisme, traumatism abdominal, diagnostic, management, modelarea leziunii hepatice, manevra Pringle, adeziv glutar-albuminic

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Constantin Ţâbârnă
  doctor habilitat, profesor universitar
• Gheorghe Ciobanu
  doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
• Târcoveanu Eugen
  Doctor în medicină, Profesor universitar, UMF „Gr.T.Popa”, Iaşi, România

 Teze

[...] Acte Normative