|
StatutTeza a fost susţinută pe 22 octombrie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 22 ianuarie 2009 Autoreferat![]() TezaCZU 616.24-002-008.87-07+615.281
|
Studiul a inclus 250 pacienţi spitalizaţi (media de vârstă 41,9±0,8 ani) cu pneumonii comunitare, dintre care 84 cu pneumonii comunitare severe şi 166 cu pneumonii comunitare de gravitate medie. Aplicarea examenului bacteriologic şi a testelor ELISA a permis stabilirea diagnosticului etiologic în 51,5%. În structura etiologică a pneumoniilor comunitare a dominat S.pneumoniae (23,3%), urmat de M.pneumoniae (19,5%), C.pneumoniae (12,6%), S.pyogenes (10,4%), L.pneumophila (8,8%), S.aureus (5,9%), S.viridans (3,5%), M.catarrhalis (1,5%), H.influenzae (1%), K.pneumoniae (1%), P.aeruginosa (1%). Determinarea sensibilităţii la antibacteriene prin metoda difuziometrică a demonstrat rezistenţă înaltă in vitro a microorganismelor izolate la gentamicină, tetracicline, penicilină, ampicilină, cefazolină. A fost apreciată rezistenţa înaltă la penicilină a S.pneumoniae (42,6%) şi a S.pyogenes (52,4%). Răspunsul inflamator sistemic mai pronunţat, în special elevarea proteinei-C-reactive, şi infiltrate radiologice de tip alveolar au fost mai frecvent atestate în pneumoniile cauzate de S.pneumoniae şi S.pyogenes. Debutul cu tuse seacă, artralgii şi mialgii, infiltraţie pulmonară interstiţială au fost mai caracteristice pentru pneumonii comunitare prin germeni atipici (M.pneumoniae, C.pneumoniae). Analiza evoluţiei pneumoniilor pneumococice în funcţie de sensibilitate la penicilină a relevat un debut acut tipic cu febră, tuse, junghi toracic, sindrom de răspuns inflamator sistemic mai pronunţat în cazul S.pneumoniae sensibil la penicilină, iar o involuţie mai lentă a simptomelor clinice şi prezenţa complicaţiilor supurative au fost mai caracteristice pentru pneumoniile comunitare cauzate de S.pneumoniae penicilinorezistent. Cercetarea impactului penicilinorezistenţei S.pyogenes prin infectarea a 60 şoareci albi a demonstrat un grad mai înalt de afectare pulmonară (conform scorului histopatologic) în cadrul infecţiei experimentale cu S.pyogenes sensibil la penicilină. A fost demonstrată eficacitatea atât a tratamentului cu ceftriaxon, cât şi cu azitromicină la 24 şoareci albi infectaţi cu S.pyogenes rezistent la penicilină. Evoluţia nefastă a pneumoniilor, atestată în 10,4%, a fost influenţată de deficitul ponderal, etilismul, afecţiunea hepatică cronică, insuficienţa renală cronică, extinderea procesului pneumonic, hipotensiunea arterială, lipsa reacţiei febrile, conştiinţa alterată. În baza acestor factori a fost elaborată metoda de pronosticare a evoluţiei pneumoniei comunitare la pacienţi în vârstă aptă de muncă. Tratamentul pneumoniilor comunitare de gravitate medie cu ceftriaxon comparativ cu azitromicină administrată în trepte (intravenos/ peroral) a rezultat în eficacitatea clinică a ceftriaxonului în 87,8%, cu rezoluţie radiologică în termen în 94,4% şi eficacitate bacteriologică – în 80% şi a azitromicinei – în 88,5%, 91,3% şi 77,8%, respectiv.