Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Unele aspecte etiologice, clinico-evolutive şi de tratament antibacterian în pneumoniile comunitare


Autor: Dumitraş Tatiana
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.05 - Boli interne (cu specificare: pulmonologie, gastroenterologie, hepatologie, nefrologie, diagnostic funcţional şi endoscopie)
Anul:2009
Conducător ştiinţific: Sergiu Matcovschi
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 22 octombrie 2008 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 22 ianuarie 2009

Autoreferat

Adobe PDF document0.40 Mb / în română

Cuvinte Cheie

pneumoniile comunitare, agentul cauzal, rezistenţă, sensibilitate, penicilină, tratamentul antibacterian, eficacitatea clinică, radiologică, bacteriologică, ceftriaxon, azitromicină.

Adnotare

Studiul a inclus 250 pacienţi spitalizaţi (media de vârstă 41,9±0,8 ani) cu pneumonii comunitare, dintre care 84 cu pneumonii comunitare severe şi 166 cu pneumonii comunitare de gravitate medie. Aplicarea examenului bacteriologic şi a testelor ELISA a permis stabilirea diagnosticului etiologic în 51,5%. În structura etiologică a pneumoniilor comunitare a dominat S.pneumoniae (23,3%), urmat de M.pneumoniae (19,5%), C.pneumoniae (12,6%), S.pyogenes (10,4%), L.pneumophila (8,8%), S.aureus (5,9%), S.viridans (3,5%), M.catarrhalis (1,5%), H.influenzae (1%), K.pneumoniae (1%), P.aeruginosa (1%). Determinarea sensibilităţii la antibacteriene prin metoda difuziometrică a demonstrat rezistenţă înaltă in vitro a microorganismelor izolate la gentamicină, tetracicline, penicilină, ampicilină, cefazolină. A fost apreciată rezistenţa înaltă la penicilină a S.pneumoniae (42,6%) şi a S.pyogenes (52,4%). Răspunsul inflamator sistemic mai pronunţat, în special elevarea proteinei-C-reactive, şi infiltrate radiologice de tip alveolar au fost mai frecvent atestate în pneumoniile cauzate de S.pneumoniae şi S.pyogenes. Debutul cu tuse seacă, artralgii şi mialgii, infiltraţie pulmonară interstiţială au fost mai caracteristice pentru pneumonii comunitare prin germeni atipici (M.pneumoniae, C.pneumoniae). Analiza evoluţiei pneumoniilor pneumococice în funcţie de sensibilitate la penicilină a relevat un debut acut tipic cu febră, tuse, junghi toracic, sindrom de răspuns inflamator sistemic mai pronunţat în cazul S.pneumoniae sensibil la penicilină, iar o involuţie mai lentă a simptomelor clinice şi prezenţa complicaţiilor supurative au fost mai caracteristice pentru pneumoniile comunitare cauzate de S.pneumoniae penicilinorezistent. Cercetarea impactului penicilinorezistenţei S.pyogenes prin infectarea a 60 şoareci albi a demonstrat un grad mai înalt de afectare pulmonară (conform scorului histopatologic) în cadrul infecţiei experimentale cu S.pyogenes sensibil la penicilină. A fost demonstrată eficacitatea atât a tratamentului cu ceftriaxon, cât şi cu azitromicină la 24 şoareci albi infectaţi cu S.pyogenes rezistent la penicilină. Evoluţia nefastă a pneumoniilor, atestată în 10,4%, a fost influenţată de deficitul ponderal, etilismul, afecţiunea hepatică cronică, insuficienţa renală cronică, extinderea procesului pneumonic, hipotensiunea arterială, lipsa reacţiei febrile, conştiinţa alterată. În baza acestor factori a fost elaborată metoda de pronosticare a evoluţiei pneumoniei comunitare la pacienţi în vârstă aptă de muncă. Tratamentul pneumoniilor comunitare de gravitate medie cu ceftriaxon comparativ cu azitromicină administrată în trepte (intravenos/ peroral) a rezultat în eficacitatea clinică a ceftriaxonului în 87,8%, cu rezoluţie radiologică în termen în 94,4% şi eficacitate bacteriologică – în 80% şi a azitromicinei – în 88,5%, 91,3% şi 77,8%, respectiv.

Cuprins


CAPITOLUL 1. Revista literaturii
  • 1.1 Aspectele etiologice şi rezistenţa microbiană în pneumoniile comunitare
  • 1.1.1. Agenţii etiologici ai pneumoniilor comunitare
  • 1.1.2. Antibiorezistenţa agenţilor cauzali ai pneumoniei comunitare
  • 1.2 Aspectele clinico-evolutive ale pneumoniilor comunitare
  • 1.2.1. Aprecierea severităţii şi pronosticului pneumoniilor comunitare
  • 1.2.2. Particularităţile clinico-evolutive ale pneumoniei comunitare în funcţie de agentul patogen
  • 1.2.3. Semnificaţia clinică a rezistenţei microbiene
  • 1.3. Tratamentul antibacterian al pneumoniilor comunitare
  • 1.3.1. Beta-lactamele
  • 1.3.2. Macrolidele

CAPITOLUL 2. Material şi metode
  • 2.1. Caracteristica lotului de studiu
  • 2.2. Metodele paraclinice de investigaţie
  • 2.3. Metodele de diagnostic etiologic
  • 2.4. Partea experimentală a studiului
  • 2.5. Metodele statistice de prelucrare

CAPITOLUL 3. Particularităţile etiologice ale pneumoniilor comunitare
  • 3.1. Structura etiologică a pneumoniilor comunitare
  • 3.2. Aspecte de rezistenţă microbiană la pacienţii cu pneumonii comunitare
CAPITOLUL 4. Particularităţile clinico-evolutive ale pneumoniilor comunitare
  • 4.1. Particularităţile clinico-evolutive ale pneumoniilor comunitare în funcţie de agent patogen
  • 4.2. Particularităţile clinico-evolutive ale pneumoniilor comunitare cauzate de
  • streptococi în funcţie de sensibilitate la penicilină
  • 4.3. Particularităţile evolutive şi morfologice ale pneumoniei experimentale cauzate de Streptococcus pyogenes rezistent in vitro la penicilină
  • 4.4. Particularităţile clinico-paraclinice ale pneumoniilor comunitare la pacienţii decedaţi

CAPITOLUL 5. Evaluarea clinico-paraclinică a tratamentului antibacterian cu ceftriaxon versus azitromicină al pneumoniilor comunitare de gravitate medie
CAPITOLUL 6. Sinteza rezultatelor obţinute