|
StatutTeza a fost susţinută pe 19 noiembrie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 22 ianuarie 2009 Autoreferat![]() TezaCZU 616.831-005.1-07-08+616.89-008-08
|
În lucrare sunt prezentate datele studiului cinico-neurofiziologic al 348 de bolnavi cu accident vascular cerebral (AVC) în perioada primului an de recuperare. Cercetarea a avut scopul de a studia particularităţile clinico-neurofiziologice ale tulburărilor controlului postural (TCP) la pacienţii cu AVC, evidenţierea parametrilor stabilografici predictivi ai riscului de căderi şi evaluarea eficienţei metodei de biofeedback postural pe platforma stabilografică în tratamentul de recuperare al acestor pacienţi. Studiul a demonstrat că TCP sunt prezente la un număr semnificativ (82,2%) de bolnavi cu AVC în decursul primului an de recuperare, severitatea lor fiind în descreşterea cu majorarea intervalului post-AVC. S-a constat o semnificaţie importantă în patogenia TCP post-AVC a perceperii subiective eronate a verticalei posturale, manifestate prin înclinarea ei spre partea contralezională. S-a depistat că severitatea TCP corelează cu gradul de înclinare a verticalei posturale subiective, precum şi cu asocierea sindromului de neglijenţă hemispaţială, autotopagnoziei şi dereglărilor proprioceptive. S-a demonstrat că bolnavii cu fenomenul de „împingere” post-AVC manifestă o înclinare severă în construcţia verticalităţii subiective, ceea ce are o semnificaţie practică în elaborarea programelor speciale de recuperare a acestora. Studierea potenţialelor evocate motorii şi somatosenzoriale în funcţie de severitatea TCP la bolnavii post-AVC a evidenţiat predominarea modificărilor funcţiei de conductibilitate asupra reactivităţii sistemelor motor şi senzitiv al emisferei cerebrale afectate la pacienţii cu tulburări grave ale controlului postural. S-a evidenţiat o discordanţă funcţională între reactivitatea sistemului motor şi cel somatosenzorial al emisferei cerebrale afectate atât la pacienţii cu tulburări severe ale controlului postural, cât şi la cei cu dereglări moderate. S-a constatat că în primele 2 luni de la debutul AVC în sistemul somatosenzorial predomină dereglările conductibilităţii, iar peste 2 luni – preponderent a reactivităţii emisferei cerebrale afectate. Legităţile depistate vor permite elaborarea programelor recuperatorii diferenţiate în funcţie de severitatea tulburărilor posturale şi vechimea bolii. Cercetarea stabilografică a demonstrat că pacienţii cu hemipareză post-AVC formează diverse strategii posturale adaptive pentru asigurarea stabilităţii corporale cu influenţa diferită (pozitivă şi negativă) a controlului voluntar al posturii. Majoritatea manifestă devierea centrului de presiune (CP) spre partea nonparetică, însă există şi pacienţi care asigură stabilitatea posturală prin deplasarea CP spre partea paretică. În urma cercetării s-au evidenţiat parametrii stabilografici predictivi în estimarea riscului sporit de căderi la pacienţii post-AVC. Rezultatele studiului efectuat atestă eficienţa metodei de tratament prin biofeedback postural pe platforma stabilografică nu numai în ameliorarea tulburărilor controlului postural, ci şi în diminuarea spasticităţii în membrul paretic la pacienţii cu hemipareză post-AVC.
CAPITOLUL III Evaluarea tulburărilor controlului postural la pacienţii cu hemipareză post-AVC
CAPITOLUL V Studiul clinico-neurofiziologic al pacienţilor cu tulburări ale controlului postural post-AVC
CAPITOLUL VI Studiul stabilografic al particularităţilor tulburărilor posturale la pacienţii cu hemipareză post-AVC
CAPITOLUL VIII Biofeedback postural pe platforma stabilografică în tratamentul de recuperare a pacienţilor cu hemipareză post-AVC