Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Tulburări ale controlului postural la bolnavii cu accident vascular cerebral: aspecte neurofiziologice, clinice şi de recuperare


Autor: Pascal Oleg
Gradul:doctor habilitat în medicină
Specialitatea: 14.00.13 - Neurologie
Anul:2009
Consultant ştiinţific: Diomid Gherman (decedat)
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 19 noiembrie 2008 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 22 ianuarie 2009

Autoreferat

Adobe PDF document0.74 Mb / în română

Teza

CZU 616.831-005.1-07-08+616.89-008-08

Adobe PDF document 3.35 Mb / în română
207 pagini


Cuvinte Cheie

accident vascular cerebral, hemipareză post-AVC, tulburările controlului postural, fenomenul de „împingere”, recuperare, potenţiale evocate, stabilografia computerizată, parametrii stabilografici, căderile, biofeedback stabilografic

Adnotare

În lucrare sunt prezentate datele studiului cinico-neurofiziologic al 348 de bolnavi cu accident vascular cerebral (AVC) în perioada primului an de recuperare. Cercetarea a avut scopul de a studia particularităţile clinico-neurofiziologice ale tulburărilor controlului postural (TCP) la pacienţii cu AVC, evidenţierea parametrilor stabilografici predictivi ai riscului de căderi şi evaluarea eficienţei metodei de biofeedback postural pe platforma stabilografică în tratamentul de recuperare al acestor pacienţi. Studiul a demonstrat că TCP sunt prezente la un număr semnificativ (82,2%) de bolnavi cu AVC în decursul primului an de recuperare, severitatea lor fiind în descreşterea cu majorarea intervalului post-AVC. S-a constat o semnificaţie importantă în patogenia TCP post-AVC a perceperii subiective eronate a verticalei posturale, manifestate prin înclinarea ei spre partea contralezională. S-a depistat că severitatea TCP corelează cu gradul de înclinare a verticalei posturale subiective, precum şi cu asocierea sindromului de neglijenţă hemispaţială, autotopagnoziei şi dereglărilor proprioceptive. S-a demonstrat că bolnavii cu fenomenul de „împingere” post-AVC manifestă o înclinare severă în construcţia verticalităţii subiective, ceea ce are o semnificaţie practică în elaborarea programelor speciale de recuperare a acestora. Studierea potenţialelor evocate motorii şi somatosenzoriale în funcţie de severitatea TCP la bolnavii post-AVC a evidenţiat predominarea modificărilor funcţiei de conductibilitate asupra reactivităţii sistemelor motor şi senzitiv al emisferei cerebrale afectate la pacienţii cu tulburări grave ale controlului postural. S-a evidenţiat o discordanţă funcţională între reactivitatea sistemului motor şi cel somatosenzorial al emisferei cerebrale afectate atât la pacienţii cu tulburări severe ale controlului postural, cât şi la cei cu dereglări moderate. S-a constatat că în primele 2 luni de la debutul AVC în sistemul somatosenzorial predomină dereglările conductibilităţii, iar peste 2 luni – preponderent a reactivităţii emisferei cerebrale afectate. Legităţile depistate vor permite elaborarea programelor recuperatorii diferenţiate în funcţie de severitatea tulburărilor posturale şi vechimea bolii. Cercetarea stabilografică a demonstrat că pacienţii cu hemipareză post-AVC formează diverse strategii posturale adaptive pentru asigurarea stabilităţii corporale cu influenţa diferită (pozitivă şi negativă) a controlului voluntar al posturii. Majoritatea manifestă devierea centrului de presiune (CP) spre partea nonparetică, însă există şi pacienţi care asigură stabilitatea posturală prin deplasarea CP spre partea paretică. În urma cercetării s-au evidenţiat parametrii stabilografici predictivi în estimarea riscului sporit de căderi la pacienţii post-AVC. Rezultatele studiului efectuat atestă eficienţa metodei de tratament prin biofeedback postural pe platforma stabilografică nu numai în ameliorarea tulburărilor controlului postural, ci şi în diminuarea spasticităţii în membrul paretic la pacienţii cu hemipareză post-AVC.

Cuprins


CAPITOLUL I Actualităţi în problema tulburărilor controlului postural la pacienţii cu AVC (revista literaturii)
  • 1.1. Mecanismele neurofiziologice ale controlului postural normal
  • 1.2. Tulburările controlului postural la pacienţii cu AVC
  • 1.3. Fenomenul de „împingere” la pacienţii cu AVC
  • 1.4. Evaluarea clinico-stabilografică a tulburărilor controlului postural la pacienţii cu AVC
  • 1.5. Potenţiale evocate motorii şi somatosenzoriale în examenul pacienţilor cu AVC
  • 1.6. Problema căderilor în recuperarea pacienţilor cu AVC
  • 1.7. Biofeedbackul în recuperarea maladiilor neurologice

CAPITOLUL II Material şi metodă

CAPITOLUL III Evaluarea tulburărilor controlului postural la pacienţii cu hemipareză post-AVC

  • 3.1. Evaluarea incidenţei şi interrelaţiilor tulburărilor controlului postural post-AVC cu deficite neurologice asociate
  • 3.2. Evaluarea perceperii verticalei posturale subiective la pacienţii cu tulburările controlului postural post-AVC

CAPITOLUL IV Fenomenul de „împingere” la pacienţii cu AVC

CAPITOLUL V Studiul clinico-neurofiziologic al pacienţilor cu tulburări ale controlului postural post-AVC

CAPITOLUL VI Studiul stabilografic al particularităţilor tulburărilor posturale la pacienţii cu hemipareză post-AVC

  • 6.1. Evaluarea stabilografică a particularităţilor tulburărilor posturale la bolnavii cu hemipareză post-AVC
  • 6.2. Evaluarea particularităţilor controlului voluntar al posturii la pacienţii cu hemipareză post-AVC

CAPITOLUL VII Evaluarea riscului de căderi prin examenul stabilografic la pacienţii cu hemipareză în stadiul sechelar post-AVC

CAPITOLUL VIII Biofeedback postural pe platforma stabilografică în tratamentul de recuperare a pacienţilor cu hemipareză post-AVC