|
StatutTeza a fost susţinută pe 27 noiembrie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 26 februarie 2009 Autoreferat![]() TezaCZU 811.131.1’ 374(043.3)
|
Lucrarea de faţă îşi propune să studieze interferenţa semantică şi formală a polisemiei şi omonimiei în plan sincronic. E bine cunoscut faptul că schimbările semantice în limbă sunt multiple şi variate. În unele cazuri, în procesul de evoluţie a limbii are loc îmbogăţirea, extinderea structurii semice a cuvîntului, iar în alte cazuri se observă pierderea unor seme. Semnificaţiile noi pot fi generate de semnificaţia primară prin radiaţie sau să se dezvolte prin înlănţuire. Uneori neutralizarea semelor nivelului hiposemic duce la dezagregarea unităţii lexicale polisemantice în două sau mai multe omonime.
Obiectivul principal al studiului constă în analiza modificării componenţei semice a semnificaţiei cu scopul determinării modelelor productive care au drept urmare scindarea lexemelor polisememice din limba italiană.
Studiul semantic este axat pe analiza componenţială a variantelor lexico-semantice ale cuvîntului (analiza semantemică) şi confruntarea acestora pentru a releva prezenţa sau absenţa semelor comune. În cazul neutralizării semului comun, care a stat la baza dezvoltării semnificaţiei noi, unitatea lexicală scindează în două sau mai multe omonime.
Analiza materialului factologic excerptat din dicţionarele explicative ale limbii italiene a demonstrat că la dezintegrarea lexemelor polisemantice în limba italiană contribuie, în primul rînd, unele modele de derivare metaforică şi metonimică (metafora terminologică şi metonimia terminologică). Omonimizarea semnificaţiilor lexemelor polisememice are loc de asemenea prin elipsarea şi ulterior convergenţa părţilor de vorbire, prin calchierea semantică şi prin lexicalizarea substantivelor diminutivale.