Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Contribuţii la evaluarea şi optimizarea imunizării împotriva hepatitei virale B


Autor: Vrânceanu-Beneş Angela
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.30 - Epidemiologie
Anul:2009
Conducător ştiinţific: Petru Iarovoi
doctor habilitat, conferenţiar cercetător, Centrul National de Sanatate Publica
Consultant ştiinţific: Constantin Spînu
doctor habilitat, profesor universitar, Centrul National de Sanatate Publica
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 25 februarie 2009 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 23 aprilie 2009

Autoreferat

Adobe PDF document0.36 Mb / în română

Teza

CZU 616.36-002-036.22-097

Adobe PDF document 0.82 Mb / în română
121 pagini


Cuvinte Cheie

Hepatita virală B, doza booster, răspuns imun, memorie imunologică, anticorpi anti-HBs, infecţie asimptomatică, penetrarea imunităţii „breakthrough infection”

Adnotare

Lucrarea dată prezintă o sinteză a rezultatelor obţinute în urma evaluării longevităţii şi intensităţi răspunsului imun postvaccinal, nivelului de răspândire a infecţiei cu virusul hepatitei B la copiii vaccinaţi primar din populaţia generală şi din unele grupuri cu risc sporit de infectare (copii născuţi din mame HIV infectate, AgHBs pozitive), a evaluării riscului de transmitere perinatală şi habituală a VHB precum şi argumentarea necesităţii optimizării schemelor de vaccinare existente.

Rezultatele au fost obţinute în baza unui studiu naţional efectuat în Republica Moldova în perioada 2004-2006 pe un eşantion reprezentativ, randomizat, stratificat, din 620 copii de 6-11 ani din populaţia generală şi 114 gravide şi mame HIV infectate si copiii lor (70).

Studierea nivelului de anticorpi anti-HBs peste 6-11 ani de la iniţierea imunizării contra HVB a elucidat că doar 33% din copiii vaccinaţi cu un curs complet din trei doze de vaccin Hep B pe parcursul primului an de viaţă după schema 0, 1, 6 luni, au avut un nivel protector (³ 10 UI/L) de anticorpi anti-HBs, fără diferenţe statistice semnificative pe grupe de vârstă şi arii geografice.

Depistarea marcherilor specifici infecţiei cu virusul hepatitei B (AgHBs, anti-HBc, anti-HBc IgM) a scos în evidenţă penetrarea imunităţii (brekthrough infection) (AgHBs pozitiv) la 1% şi suportarea infecţiei asimptomatice (anti-HBc pozitiv) la 2% copii din populaţia generală, aparent sănătoşi, vaccinaţi cu un curs complet din trei doze de vaccin Hep B până la vârsta de un an.

La 91% copii a fost confirmată prezenţa memoriei imunologice, apreciată prin sporirea titrului de anticorpi anti-HBs ³ 10 UI/L după administrarea unei doze booster. Copiii care aveau un nivel neprotector pre-booster, au răspuns în proporţie de 87% cu un nivel de anticorpi anti-HBs ³ 10 UI/L după aplicarea dozei booster. Titre înalte, durabile de anticorpi anti-HBs ³ 250 UI/L după aplicarea dozei booster au dezvoltat 95% dintre copiii cu un nivel iniţial de anticorpi anti-HBs de la 10 UI/L la 250 UI/L şi 57% dintre copiii cu un nivel iniţial neprotector de anti-HBs (<10 UI/L).

Prevalenţa înaltă a AgHBs printre gravidele şi mamele HIV infectate (16%) şi printre mamele neinfectate HIV (10%) denotă că riscul de transmitere perinatală şi habituală a infecţiei cu VHB continuă să persiste. Cercetarea cazurilor de HVB acută simptomatică înregistrate printre copii vaccinaţi a demonstrat că, majoritatea copiilor care au făcut boala (11 din 14), au fost născuţi din mame AgHBs pozitive, ceilalţi fiind expuşi altor factori de risc cum ar fi: intervenţii chirurgicale, stomatologice, transfuzii de plasmă proaspăt congelată, masă eritrocitară. Expunerea la factorii de risc menţionaţi s-a asociat cu neaplicarea schemei de vaccinare 0, 1, 2 luni şi stabilirea unor contraindicaţii nejustificate la vaccinare.

Copiii născuţi din mame HIV pozitive în proporţie de 25% au demonstrat lipsa unui nivel protector de anticorpi anti-HBs peste 2-6 luni de la finisarea cursului complet (din trei doze de vaccin) de imunizare contra HVB. Aceste rezultate au demonstrat importanţa determinării nivelului de anticorpi anti-HBs postvaccinali către vârsta de 8-12 luni la copii expuşi unui risc sporit de infectare în scopul depistării lipsei seroconversiei cu anti-HBs după cursul primar de vaccinare şi deciderii unor imunizări suplimentare.

Determinarea marcherilor asociaţi infecţiei cu virusul hepatitei B (AgHBs, anti-HBc, anti-HBc IgM) în rândul copiilor născuţi din mame HIV pozitive a demonstrat că nici unul dintre copii nu a fost infectat cu VHB.

Depistarea la copii, pe parcursul primului an de viaţă, a prezenţei anticorpilor anti-HBc, în lipsa anti-HBc IgM şi AgHBs şi dispariţia lor la copil către vârsta de 12 luni, a permis de a stabili transmiterea pasivă a anticorpilor anti-HBc de la mamă la făt, în cazul când mama este purtătoarea anticorpilor respectivi. Pentru a facilita diagnosticul diferenţiat dintre infecţia cu virusul hepatitei B şi transmiterea pasivă a anticorpilor anti-HBc la copii cu vârsta până la un an a fost propus şi implementat un algoritm de diagnostic.

În scopul optimizării imunizării împotriva hepatitei virale B a fost propusă vaccinarea copiilor născuţi din mame AgHBs pozitive după schema de vaccinare 0, 1, 2, 12 luni, aplicarea dozei booster copiilor vaccinaţi cu 6-11 ani în urmă sau introducerea dozei a patra în schema de vaccinare primară contra HVB, evaluarea la copii născuţi din mame AgHBs pozitive şi la cei născuţi din mame HIV pozitive a nivelului de anticorpi protectori anti-HBs postvaccinali după cursul primar de imunizare contra HVB şi instituirea unui sistem de monitorizare a gravidelor AgHBs pozitive.

Cuprins


CAPITOLUL I. Particularităţi epidemiologice şi imunologice a hepatitei virale b (revista literaturii)
  • 1 Aspecte de etiologie, imunologie şi diagnostic a hepatitei virale B
  • 1.1. Imunitatea
  • 1.2. Evoluţia naturală şi aspecte clinice ale hepatitei virale B
  • 1.3. Principii de diagnostic etiologic al hepatitei virale B
  • 2. Profilaxia specifică a hepatitei virale B
  • 3. Eficacitatea vaccinării anti VHB în plan global

CAPITOLUL II. Materiale şi metode de cercetare
  • 1. Materiale de studiu
  • 2. Metode de cercetare
  • 2.1. Metodologia de selectare şi desfăşurare a studiului de seroprevalenţă în rândul copiilor vaccinaţi contra hepatitei virale B din populaţia generală
  • 2.2. Metodologia de selectare şi desfăşurare a studiului de seroprevalenţă în rândul gravidelor, mamelor HIV pozitive şi copiilor lor
  • 2.3. Metode imunologice
  • 2.4. Metode epidemiologice

CAPITOLUL III. Caracteristica morbidităţii prin hepatite virale b în Republica Moldova
  • 3.1 Istoricul imunizării copiilor contra hepatitei virale B în Republica Moldova
  • 3.2. Dinamica incidenţei prin HVB acută în Republica Moldova
  • 3.3. Cazurile de hepatită virală B acută înregistrate la copiii vaccinaţi
  • 3.4. Morbiditatea prin hepatite cronice şi ciroze hepatice de origine virală B

CAPITOLUL IV. Imunitatea postvaccinală şi prevalenţa infecţiei subclinice la copiii vaccinaţi contra hepatitei virale B
  • 4.1. Seroprevalenţă anticorpilor anti-HBs peste 6-11 ani de la vaccinarea primară contra hepatitei virale B
  • 4.2. Prevalenţa markerilor specifici infecţiei cu virusul hepatitei B în rândul copiilor vaccinaţi
  • 4.3. Seroprevalenţa anticorpilor anti-HBs după administrarea unei doze booster de vaccin Hep B

CAPITOLUL V. Prevalenţa infecţiei cu virusul hepatitei b în grupul cu risc sporit de infectare: gravide şi mame HIV pozitive şi copiii acestora
  • 5.1. Nivelul infectării cu virusul hepatitei B a gravidelor şi mamelor HIV pozitive
  • 5.2. Nivelul răspunsului imun post-vaccinal şi prevalenţa infecţiei subclinice la copiii născuţi din mame HIV pozitive