Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2009 / martie /

Complexul dereglărilor metabolice la pacienţii hipertensivi: caracteristica clinico-genetică


Autor: Curocichin Ghenadie
Gradul:doctor habilitat în medicină
Specialitatea: 14.00.05 - Boli interne (cu specificare: pulmonologie, gastroenterologie, hepatologie, nefrologie, diagnostic funcţional şi endoscopie)
Anul:2009
Consultanţi ştiinţifici: Vlada-Tatiana Dumbrava
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Nicolae Barbacar
doctor habilitat, profesor cercetător, Institutul de Genetica, Fiziologie si Protecţie a Planteloral AŞM (IGFPP)
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 4 martie 2009 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 18 iunie 2009

Autoreferat

Adobe PDF document0.68 Mb / în română

Teza

CZU 616.12-008.331.1-008.9-056.7

Adobe PDF document 1.39 Mb / în română
206 pagini


Cuvinte Cheie

sindrom metabolic, metabolism glucidic, metabolism lipidic, obezitate, insulinorezistenţă, diabet zaharat, hipertensiune arterială, complicaţii cardiovasculare, gene candidate, polimorfism genetic

Adnotare

Afecţiunile cardiovasculare şi DZ tip 2 prezintă factori comuni de risc atât din categoria factorilor modificabili (obezitate, dislipidemie, HTA, reducerea toleranţei la glucoză, factori comportamentali), cât şi din categoria celor nemodificabili (vârstă, sex, ereditate agravată). Se presupune, că dereglările dismetabolice din componenţa sindromului metabolic influenţează morbiditatea cardiovasculară în creştere şi instalarea unui risc major de diabet zaharat tip 2.

În lucrare s-a studiat prevalenţa, conform adresabilităţii, şi particularităţile complexului dereglărilor metabolice la pacienţii hipertensivi în relaţie cu polimorfismul genelor candidate în scopul de ameliorare a diagnosticului precoce al dereglărilor metabolice în diferite etape de acordare a asistenţei medicale.

Examenul clinico-instrumental şi de laborator al 1025 pacienţi, care s-au adresat în instituţiile de asistenţa medicală primară şi analiza molecular-genetică suplimentară a 251 de pacienţi hipertensivi, atestă o prevalenţă a sindromului metabolic in definiţia IDF (2005) de 23,7%, conform datelor adresabilităţii, şi de 38,7% - în lotul pacienţilor cu HTA. Prevalenţa sindromului metabolic creşte cu vârsta, prezenţa acestuia majorând riscul relativ de diabet zaharat tip 2 de 5,57 ori, de ictus cerebral - de 2,13 ori, iar riscul relativ de infarct miocardic - de 5,55 ori. Cele mai viguroase rezultate în diagnosticul pozitiv al sindromului metabolic, indiferent de clasificaţia aplicată, s-au înregistrat pentru metoda de estimare a insulinorezistenţei prin dozarea insulinei în ser.

S-a constatat, că la purtătorii alotipului D al ECA circa de 2 ori mai frecvent sunt identificate 3 şi mai multe componente ale sindrom metabolic, aceşti pacienţi având tendinţă de a face mai des ictusuri cerebrale. Portajul genotipului CC al receptorului AGTR-1 a este legat cu gradele mai avansate de obezitate şi cu o frecvenţa înaltă de ictusuri cerebrale, iar portajul genotipului AC – cu prezenţa concomitent a mai multe componente ale sindromului metabolic şi cu dereglări mai pronunţate ale metabolismului glucidic şi lipidic. Portajul genotipului Asp/Asp al NO-sintetazei este legat pozitiv de un grad mai avansat de obezitate, valori mai înalte ale tensiunii arteriale şi cu un risc major de ictusuri cerebrale.

Prezenţa alotipului b al NOS la pacienţii hipertensivi este legată de un grad mai avansat de obezitate abdominală, dereglări mai pronunţate ale metabolismului glucidic, diabet zaharat tip 2 şi un risc major de infarct miocardic, iar portajul genotipului aa al NOS - de grade extreme ale tensiunii arteriale şi cu tendinţă de ictusuri cerebrale mai frecvente.

În cazul polimorfismului VNTR al genei insulinei, portajul alelei I în stare homozigotă I/I este legat de valorile tensionale depăşind nivelele optime şi de prezenţa dereglărilor multiple din componenţa sindromului metabolic. Portajul alelei III în stare homozigotă III/III la pacienţii hipertensivi este legat de o frecvenţă sporită a infarctelor de miocard.

Portajul alelei R al IRS-1 se asociază statistic veridic cu grade extreme de obezitate, cu hiperglicemie şi cu diabet zaharat tip 2. Portajul alelei I în stare homozigotă II statistic semnificativ se asociază cu un risc înalt de infarcte miocardice.

S-a demonstrat, că polimorfismul genei IL-6 este implicat în dezvoltarea sindromului metabolic prin mecanisme de reglare a metabolismului glucidic şi lipidic: portajul alotipului B se asociază cu grade extreme de obezitate, iar portajul alotipului A - cu dereglări multiple din componenţa sindromului metabolic, în special cu hipertrigliceridemie, hiperglicemie şi diabet zaharat tip 2.

În baza rezultatelor obţinute în lucrare au fost elaborate recomandări practice referitor la diagnosticarea clinică a sindromului metabolic în etapa primară, secundă şi terţă de acordare a asistenţei medicale în scopul ameliorării depistării acestui complex de dereglări metabolice şi prevenirii complicaţiilor.

Cuprins


CAPITOLUL I. Actualităţi în domeniul dereglărilor metabolice la hipertensivi. Revista de literatură.
  1. Date epidemiologice
  2. Riscul morbid asociat sindromului metabolic
  3. Corelaţiile clinico-patogenetice dintre componentele sindromului metabolic, diabetul zaharat şi bolile cardiovasculare
  4. Genetica sindromului metabolic

CAPITOLUL II. Material şi metode de cercetare.
  1. Estimarea dimensiunilor eşantionului necesar pentru studiu.
  2. Loturile de pacienţi incluşi în studiu.
  3. Metode de examinare.
  4. Structura studiului.
  5. Caracteristica loturilor de studiu
Capitolul III. Prevalenţa dereglărilor din componenţa sindromului metabolic, conform adresabilităţii

CAPITOLUL IV. Caracteristica insulinorezistenţei la pacienţii hipertensivi şi compararea clasificărilor OMS, ATP III şi IDF în depistarea sindromului metabolic.

  1. Evaluarea insulinorezistenţei

CAPITOLUL V. Caracteristica clinică a sindromului metabolic la pacienţii hipertensivi.

CAPITOLUL VI. Caracteristica molecular-genetică a dereglărilor metabolice la hipertensivi

  1. Frecvenţele variantelor polimorfe ale genelor analizate
  2. Relaţiile dintre portajul polimorfismului genelor din sistemul raas, componentele sindromului metabolic, diabetul zaharat şi complicaţiile cardiovasculare.
  3. Relaţiile dintre portajul polimorfismului genei nos, componentele sindromului metabolic, diabetul zaharat şi complicaţiile cardiovasculare.
  4. Relaţiile dintre portajul polimorfismului genelor insulinei şi substratului I al receptorului insulinei, componentele sindromului metabolic, diabetul zaharat şi complicaţiile cardiovasculare.
  5. Relaţiile dintre portajul polimorfismului genei il-6, componentele sindromului metabolic, diabetul zaharat şi complicaţiile cardiovasculare.

CAPITOLUL VII. Discuţia rezultatelor obţinute
  1. Prevalenţa sindromului metabolic şi a componentelor acestuia
  2. Caracteristica insulinorezistenţei la pacienţii hipertensivi şi compararea clasificărilor OMS, ATP III şi IDF în depistarea sindromului metabolic
  3. Caracteristica clinică a sindromului metabolic la pacienţii hipertensivi.
  4. Frecvenţele variantelor polimorfe ale genelor analizate în relaţie cu componentele sindromului metabolic, diabetul zaharat şi riscul cardiovascular.