Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
PREGĂTIREA CADRELOR
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Tratamentul chirurgical al fracturilor oaselor bazinului în leziuni multiple şi asociate


Autor: Kusturov Vladimir
Gradul:doctor habilitat în medicină
Specialitatea: 14.00.22 - Ortopedie şi traumatologie
Anul:2009
Consultanţi ştiinţifici: Gornea Filip (decedat)
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Gheorghe Ghidirim
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 8 aprilie 2009 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 18 iunie 2009

Autoreferat

Adobe PDF document – 0.89 Mb / în română

Cuvinte Cheie

: bazin – inel pelvin – biomecanică – fracturi de tip A, B, C – leziuni multiple şi asociate – examinare – tratament – osteosinteză precoce – dispozitiv extern – corecţia fracturilor vertical instabile – mobilitate şi sprijin

Adnotare

Scopul cercetării este elaborarea şi demonstrarea eficacităţii tratamentului fracturilor bazinului la pacienţii cu traume multiple şi asociate, bazat pe utilizarea metodelor şi dispozitivelor miniinvazive care asigură mobilitatea precoce a pacientului şi evoluţia favorabilă a tratamentului.

A fost efectuată analiza prospectivă a rezultatelor investigaţiilor şi tratamentului a 233 pacienţi cu fracturi de bazin şi traume multiple şi asociate. În funcţie de cauzele traumatizării pelvisului putem grupa: accident rutier (64,37%), cădere de la înălţime (25,32%), lovitura unei forţe de mare energie (10,31%), în acelaşi timp observându-se leziuni grave ale organelor toracelui şi abdomenului. Gravitatea fracturilor a fost determinată după sistemele AIS şi ISS. A fost prezentat specificul diagnosticului traumelor şi tactica tratamentului în cazul traumelor pelvioabdominale. După clasificarea lui M.Tile, toţi pacienţi au fost repartizaţi în 3 grupe: cu fracturi ale bazinului de tip A – 96 bolnavi, de tip В – 59, de tip С – 78. Au fost determinate zonele anatomice optimale pentru introducerea elementelor de fixare şi a fost efectuată analiza comparativă a durităţii conexiunii „element fixator – os”. Indicaţiile privind efectuarea stabilizării osoase, osteosintezei precoce şi tardivă, precum şi succesiunea osteosintezei fracturilor membrelor au fost reactualizate. Osteosinteza de stabilizare a fost îndeplinită la internare şi în primele 48 de ore după traumatism la 43 pacienţi; osteosinteza precoce a pelvisului a fost efectuată în primele 3-14 zile la 157 bolnavi. Osteosinteza tardivă a fost efectuată după 3 săptămâni la 26 pacienţi. După osteosinteza bazinului cu ajutorul dispozitivului de fixare externă, hemodinamica pacienţilor s-a stabilizat la nivel sigur, volumul de tranfuzii s-a micşorat în medie pentru un bolnav la 1,2±0,2 l/24 ore, al preparatelor sangvine – 0,68±0,2 l/24 ore (p <0,05). A fost propus şi întrodus în clinică dispozitivul nou pentru repoziţia şi fixarea oaselor bazinului, care permite reglarea poziţiei fragmentelor în trei planuri reciproc perpendiculare, asigură fixarea stabilă a oaselor în diferite situaţii clinice, permite a începe mişcări în articulaţiile coxofemurale în perioada postoperatorie precoce, ce favorizează restabilirea rapidă a funcţiei organelor pelvine, a sistemului cardiovascular şi respirator. Stabilizarea bazinului cu dispozitivul de fixare externă la bolnavii cu politraumatism permite creşterea eficienţei tratamentului.

Metodele elaborate de tratament chirugical al leziunilor inelului pelvin cu folosirea dispozitivului de fixare externă, tactica conduitei terapeutice a pacienţilor cu traumatism multiplu şi asociat au asigurat rezultate pozitive în 97,4% de cazuri, ceea ce ne permite să recomandăm sistemul propus de noi pentru tratamentul acestei categorii de pacienţi cu traume grave şi complicate pentru utilizarea largă în traumatologia practică.

Cuprins


CAPITOLUL. I. Fracturile oaselor bazinului şi metodele de tratament (Revista literaturii)
  • 1.1. Fracturile de bazin, generalităţi, clasificări
  • 1.2. Evoluţia metodelor de diagnostic şi tratament al leziunilor bazinului
  • 1.3. Tratamentul contemporan al leziunilor inelului pelvin

CAPITOLUL II. Caracteristica observaţiilor clinice şi metodele de investigaţie
  • 2.1. Caracteristica clinică a persoanelor traumatizate
  • 2.2. Metodele de investigaţie
  • 2.3. Particularităţile examinării şi caracteristica fracturilor în leziuni multiple şi asociate
  • 2.3.1. Leziunile asociate ale craniului şi creierului
  • 2.3.2. Traumatismul toracic asociat
  • 2.3.3. Traumatismul asociat al organelor cavităţii abdominale
  • 2.3.4. Leziunile asociate ale sistemului urinar
  • 2.3.5. Leziunile asociate ale aparatului locomotor

CAPITOLUL III. Argumentarea clinică, biomecanică şi teoretico-experimentală privind utilizarea dispozitivului pentru repoziţia şi fixarea oaselor bazinului
  • 3.1. Particularităţile biomecanicii bazinului şi importanţa ei clinică pentru osteosinteza inelului pelvin cu ajutorul dispozitivului de fixare externă
  • 3.2. Importanţa clinică a modificărilor anatomice în ţesuturi în fracturile oaselor şi leziunile joncţiunilor inelului pelvin
  • 3.3. Cercetarea caracteristicilor de rezistenţă la osteosinteza oaselor bazinului în modelul „bazin – element fixator – dispozitiv”

CAPITOLUL IV. Dispozitivele pentru repoziţia şi fixarea oaselor bazinului. metode de utilizare
  • 4.1. Dispozitivele pentru repoziţia şi fixarea oaselor bazinului
  • 4.2. Metodici de osteosinteză a fracturilor oaselor bazinului de tip A
  • 4.3. Metodici de osteosinteză a leziunilor inelului pelvin de tip B
  • 4.4. Metodici de osteosinteză a leziunilor inelului pelvin de tip C
  • 4.5. Particularităţi de osteosinteză a leziunilor inelului pelvin şi fosei acetabulare.

CAPITOLUL V. Tactica tratamentului chirurgical al pacienţilor cu leziuni ale oaselor şi ale joncţiunilor inelului pelvin
  • 5.1. Fracturi ale oaselor bazinului de tip A
    • 5.1.1. Caracteristica clinico-radiologică a fracturilor pelvine de tip A
    • 5.1.2. Particularităţile de osteosinteză a oaselor bazinului în fracturi de tip A
  • 5.2. Fracturi ale oaselor bazinului de tip B
    • 5.2.1. Caracteristica clinico-radiologică a fracturilor pelvine de tip B
    • 5.2.2. Particularităţile de osteosinteză şi corecţie a inelului pelvin în fracturi de tip B
  • 5.3. Fracturi ale oaselor bazinului de tip C
    • 5.3.1. Caracteristica clinico-radiologică a leziunilor inelului pelvin de tip C
    • 5.3.2. Particularităţile de osteosinteză şi corecţie a inelului pelvin în fracturi de tip C
  • 5.4. Particularităţile de osteosinteză şi corecţie în fracturi ale inelului pelvin şi ale cavităţii cotiloide


CAPITOLUL VI. Particularităţile perioadei postoperatorii la pacienţii cu leziuni ale bazinului
  • 6.1. Organizarea managementului postoperator al pacienţilor
  • 6.2. Modificările funcţionale ale organelor interne la bolnavi în procesul consolidării fracturilor oaselor pelvine
  • 6.3. Dinamica radiologică a procesului reparator în consolidarea fracturilor oaselor bazinului şi ale cavităţii cotiloide
  • 6.4. Gradul de sprijin al extremităţilor inferioare după osteosinteza cu dispozitivul pentru repoziţia şi fixarea oaselor bazinului
  • 6.5. Mobilitatea pacienţilor după osteosinteza oaselor bazinului cu dispozitivul de fixare externă

CAPITOLUL VII. Rezultatele imediate şi la distanţa ale tratamentului chirurgical al pacienţilor cu fracturi ale oaselor bazinului
  • 7.1. Rezultatele imediate ale tratamentului
  • 7.2. Rezultatele la distanţă ale tratamentului
  • 7.3. Analiza erorilor şi complicaţiilor tratamentului chirurgical al leziunilor inelului pelvin cu dispozititvul pentru repoziţia şi fixarea oaselor bazinului