|
StatutTeza a fost susţinută pe 8 aprilie 2009 în CSSşi aprobată de CNAA pe 18 iunie 2009 Autoreferat![]() TezaCZU 616.36-002-036.11/.12-08+616-097
|
S-au realizat cercetări ştiintifice complexe ale particularitătilor clinice, evolutive şi imunologice în hepatitele virale B, C acute, cronice şi mixte. În studiu au fost incluşi 380 bolnavi, fiind apreciată evoluţia indicilor clinici, biochimici, virusologici, imunologici şi histomorfologici sub acţiunea tratamentului etiologic, incluzînd noi remedii cu acţiune antivirală, imunomodulatoare ăi interferonogenă. HVB cronică în evoluţia sa duce la avansarea leziunilor hepatice cuantificate după Scorul Knodell şi gradul fibrozei hepatice, însoţite de creşterea indicilor sindromului de inflamaţie mezenhimală ca proba cu timol şi nivelul γ-globulinelor. Indicii imunităţii umorale ca IL-12 şi IF- γ sunt în strânsă legătură cu durata maladiei, dimensiunile ficatului, intensitatea sindroamelor citolitic şi de inflamaţie mezenhimală, precum şi intensitatea leziunilor histomorfologice hepatice iar progresarea maladiei duce, de obicei, la diminuarea nivelului IL-12 şi apariţia în ser a IF- γ. Nivelul încărcăturii virale nu corelează cu gradul leziunilor histomorfologice hepatice şi este mai ridicat la bolnavii AgHBe-pozitivi, la care se depistează o intensitate mai mare a sindromului citolitic. Niveluri mai ridicate ale scorului Knodell şi a gradului de fibroză hepatică s-au înregistrat la bolnavii cu o durată mai mare a maladiei, care sufereau concomitent de alte maladii cronice ale tractului gastrointestinal, înregistrîndu-se o corelaţie strânsă dintre Scorul Knodell şi activitatea AST, nivelurile probei cu timol şi γ-globulinelor.
Tratamentul cu Lamivudină în HVB cronică, doza de 100 mg/zi, timp de 1 an are o acţiune benefică asupra maladiei, asigurând ameliorarea tabloului clinic, dispariţia sau diminuarea încărcăturii virale la 70% dintre bolnavi. Asocierea vaccinului anti-VHB la tratamentul cu Lamivudină nu a ameliorat rezultatele tratamentului.
Aplicarea fitopreparatului Pacovirină în tratamentul complex al HVB acute, forme medii şi uşoare, a avut o acţiune benefică asupra evoluţiei maladiei, ducând la reducerea duratei de manifestare a sindroamelor de intoxicaţie şi icteric, ameliorarea rapidă a indicilor biochimici şi eliminarea AgHBs din sânge, evitând formarea hepatitei cronice. Are loc o normalizare a indicilor imunităţii celulare, exprimate prin creşterea conţinutului de limfocite T-active şi T-inductori, precum şi a concentraţiei de limfocite T-supresoare, însoţite de o evoluţie favorabilă a indicelui imunoregulator T-helperi/supresori.
În HVC cronică faza replicativă a maladiei prezenţa ARN-VHC se înregistrază la 79,3% bolnavi dintre care la 97,8% se depistează genotipul 1b. Sub acţiunea tratamentului cu Pacovirină are loc o ameliorare a indicilor clinici, biochimici şi o normalizarea a nivelurilor TNF - şi IL - 1 crescute. În urma tratamentului cu Intron A a bolnavilor cu HVC cronică faza replicativă cu durata de 12 luni răspunsul biochimic se înregistrează la 80,5% bolnavi, iar răspunsul virusologic la 43,9%.
S-a constatat o creştere a incidenţei bolnavilor cu hepatite acute şi cronice mixte, care au alcătuit până la 57,1% din hepatitele cronice virale şi 14,9% din hepatitele virale acute la bolnavii spitalizaţi, predominând hepatita virală B+C cronică şi hepatita virală A pe fondal de HVB cronică. Hepatitele virale acute A şi B au o evoluţie mai severă a maladiei, când se dezvoltă pe fondalul unor hepatite cronice virale B sau C, în comparaţie cu monoinfecţia, înregistrându-se o intensitate şi o durată mai mare de manifestare a principalelor semne şi sindroame clinice şi biochimice. Structura etiologică a hepatitelor virale acute la consumatorii de droguri pe cale intravenoasă se caracterizează prin prevalarea hepatitelor virale cu mecanism parenteral de transmitere alcătuind 93,2%. În 40% din cazuri HV acute au fost de etiologie mixtă. HVB şi HVD acute au evoluat în 36,7% de cazuri în forme grave şi foarte grave ale maladiei, iar HVC acută la această categorie de pacienţi s-a caracterizat prin vârstă tânără, lipsind formele grave ale maladie, cu depistarea precoce a anticorpilor anti-HCV.
CAPITOLUL VI. Particularităţi clinice, evolutive, imunologice şi de tratament în hvc cronică