Inofensivitatea şi aspectele farmacologice ale preparatului entomologic IMUPURIN
|
StatutTeza a fost susţinută pe 28 iulie 2009 în CSSşi aprobată de CNAA pe 1 octombrie 2009 Autoreferat – 0.29 Mb / în română |
Cuvinte Cheie
imupurin, imunomodulator, imunotrop, toxicitate, imunodeficienţe, fagocitoză, hepatoprotector, rezistenţă nespecifică, LepidopteraAdnotare
Lucrarea este consacrată studiului inofensivităţii şi proprietăţii farmacologice ale imupurinului, preparat de origine entomologică obţinut din pupe de Lepidoptera. În cadrul cercetărilor toxicităţii acute s-a constatat că imupurinul nu posedă toxicitate sistemică la administrarea enterală, iar la cea parenterală doza letală medie (DL50) se află într-un diapazon mare (160+16,3 mg/kg). Utilizarea de durată a preparatului entomologic (30 zile) s-a dovedit inofensivă, cu o dinamică pozitivă a masei corporale şi îmbunătăţirea funcţiilor ficatului (creşterea indicelui masă ficat/masă corp, nivelului proteinelor totale şi micşorarea activităţii transaminazelor). În aceste condiţii s-a constatat o redistribuire în formula leucocitară, cu creşterea numărului limfocitelor.
Studiile experimentale au demonstrat că imupurinul manifestă proprietăţi imunotrope importante. Astfel, experimental, preparatul în doze de 100 şi 1000 mcg pentru un şoricel creşte semnificativ rezistenţa nespecifică a animalelor – 70–80 % din şoriceii infectaţi cu o doză letală de stafilococ auriu supravieţuiesc.
În acelaşi timp, imupurinul intensifică semnificativ procesele de fagocitoză, relevate prin majorarea numărului neutrofilelor şi macrofagelor fagocitante, ceea ce confirmă intensificarea activităţii funcţionale a neutrofilelor şi macrofagelor.
Preparatul entomologic exercită o influenţă semnificativă asupra imunităţii umorale şi celulare. Astfel, imupurinul a contribuit la normalizarea limfocitelor B şi T. Concomitent au loc modificări importante ale populaţiilor limfocitelor T, cu majorarea Th, responsabile de formarea interleukinelor cu activarea în continuare a limfocitelor B, cu blasttransformarea lor şi producerea de imunoglobuline.
În modelarea afecţiunilor hepatice prin paracetamol, preparatul entomologic a manifestat proprietăţi hepatoprotectoare atât la pretratare, cât şi la utilizarea cu scop de tratament. Imupurinul contribuie la reducerea sindromului de citoliză (diminuarea activităţii AlAT şi AsAT), la corecţia dereglărilor metabolice şi morfologice.
Imupurinul manifestă proprietăţi imunotrope şi hepatoprotectoare prin componenţii săi –aminoacizi esenţiali şi non–esenţiali, polipeptide, complexe lipoproteice şi antioxidanţi – care conferă preparatului un mecanism complex de imunomodulare şi protecţie a hepatocitelor.
Cuprins
- 1.1. Date actuale în imunologia umană
- 1.2. Semnificaţia proteinelor în activitatea celulelor imunocompetente
- 1.3. Rolul imunomodulării ca ramură a imunofarmacologiei
2. Materiale şi metode de cercetare
- 2.1. Metoda de determinare a toxicităţii acute a imupurinului
- 2.2. Metoda de determinare a toxicităţii cronice
- 2.3. Determinarea acţiunii preparatului asupra rezistenţei nespecifice
- 2.4. Metoda de apreciere a fagocitozei in vivo şi in vitro
- 2.5. Determinarea acţiunii imunomodulatoare a imupurinului in vitro prin reacţia de formare a rozetelor
- 2.6. Determinarea procentului de populaţii şi subpopulaţii limfocitare în sânge
- 2.7. Metode de modelare a afecţiunilor hepatice
- 2.8. Metodele de cercetare a unor parametri biochimici
- 2.9. Metoda de prelucrare statistică a rezultatelor obţinute
3. Determinarea inofensivităţii imupurinului
- 3.1. Evaluarea toxicităţii acute a preparatului
- 3.2. Evaluarea toxicităţii cronice a imupurinului
- 4.1. Acţiunea imupurinului asupra rezistenţei nespecifice a organismului
- 4.2. Influenţa imupurinului asupra fagocitozei
- 4.3. Influenţa imupurinului asupra imunităţii celulare şi umorale
5. Acţiunea imupurinului asupra dezvoltării şi evoluţiei afecţiunii hepatice experimentale
- 5.1. Influenţa imupurinului asupra activităţii enzimelor microzomale hepatice
- 5.2. Influenţa imupurinului asupra dezvoltării afecţiunii hepatice toxice experimentale induse prin paracetamol
- 5.3. Influenţa imupurinului asupra evoluţiei afecţiunii hepatice induse prin paracetamol
6. Unele aspecte ale utilizării clinice a imupurinului
- 6.1. Eficacitatea clinică a imupurinului în tratamentul hepatitelor virale cronice B şi C
- 6.2. Eficacitatea clinică a imupurinului în maladiile hepatice difuze de diverse etiologii
Referenţi Oficiali
- Veaceslav Gonciar
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" - Lucia Ţurcan
doctor, conferenţiar cercetător
Teze
Acte Normative
