română | русский | english

Autor: Melnic Anatolie Gradul: doctor în medicină Specialitatea:  14.00.30 - Epidemiologie Anul: 2009 Conducător ştiinţific: Valeriu Chicu doctor, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" Consultant ştiinţific: Victoria Bucov doctor habilitat, profesor cercetător Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 26 august 2009 în CSS şi aprobată de CNAA pe 5 noiembrie 2009 Autoreferat – 0.58 Mb / în română

Cuvinte Cheie

Adnotare

Lucrarea prezintă rezultatele unui studiu complex a situaţiei epidemiologice la difterie în Republica Moldova în anii 1991-2008. Prin studiul manifestării procesului epidemic al difteriei s-a concis că după o perioadă epidemiologică favorabilă de 20 ani (1971-1990, în medie cu 3 cazuri de difterie anual), în anii 1994-1996, pe fundalul acoperiri vaccinale relativ înalte la contingentele de copii (85 - 90%) şi 7 ani de imunizări a adulţilor, infecţia difterică a căpătat o răspîndire epidemică. În anii 1994 şi 1995 au fost înregistraţi cei mai înalţi indici de morbiditate (8,64%000 şi 9,61%000) şi incidenţă prin stare de purtător de C.diphtheriae toxigene (14,18%000 и 11,68%000), fiind afectate 82,4% din teritoriile administrative ale ţării.

În perioadă epidemică difteria s-a manifestat prin următoarele particularităţi: rată înaltă printre bolnavi a adulţilor (47,2%) cu păstrarea intensităţii mai înalte de afectare a copiilor (40,3%000), nivel apoximativ egal al morbidităţii în arii rurale şi urbane (21,3 şi 19,5 la 100 mii populaţie respectiv). Forma clinică dominantă a fost difterie faringiană – 97% cazuri. Letalitatea a constituit 5,3%.

Din totalul cazurilor înregistrate de difterie bolnavii neimunizaţi şi cu anamneza imunizărilor antidifterice necunoscută au constituit 20% (inclusiv între bolnavii de vîrsta 5-14 ani – 12,2%, cei de vîrsta 20-29 ani – 35%, peste 50 ani – 33%). Morbiditatea în mediul persoanelor neimunizate antidifteric din grupele de vîrstă 0-4 ani (54,2%000); de 5-10 ani (389,4%000), de 11-14 ani (241,6%000); de 15-17 ani (116,8%000) şi adulţi – 7,5%000, a fost respectiv de 9; 29; 16; 20 şi 3 ori mai înaltă decît morbiditatea printre cei vaccinaţi în grupele respective de vîrstă. În perioada epidemică şi primul an postepidemic (1994-1997) dominante în circulaţie au fost C.diphtheriae gravis - 78,3%, iar din cele toxigene – 95,2%. Pe parcursul epidemiei au avut loc o deriva fagică a tulpinilor difterice. La debutul epidemiei (trimestrul IV 1994 – trimestrul 1 1995) au dominat tulpinile C.diphtheriae nefagolizabile şi fagovarianta VI, iar pe parcursul trimestrelor II şi III 1995 – fagovarianta XIV. În rezultatul fagotipării a 494 tulpini C.diphtheriae, izolate în 31 din 44 teritorii administrative ale ţării, la fagovarianta VI au fost referite 26,9% tulpini, fagovarianta XIV – 25,7%, iar 47,0% ş-au dovedit a fi nefagolizabile de 55 fagi din colecţia Institutului Cantacuzino, Bucureşti, România.

Prin investigaţii molecular – genetice efectuate în Institutul Cantacuzino, România şi Institutul Pasteur, Franţa a fost constatată identitatea (ribotip C1 şi C5, profil în cîmp pulsator P1 şi test RAPD-A) tulpinilor circulante în Republica Moldova şi Federaţia Rusă, precum şi lipsa circulaţiei tulpinilor respective în România – ţară ne afectată prin epidemia de difterie. Epidemia de difterie ş-a declanşat în rezultatul reducerii păturii imune antidifterice ca urmare a scăderii nivelului de cuprindere cu imunizări (omiteri medicale neargumentate şi refuzuri de la imunizări, asigurare insuficientă cu vaccinuri), utilizării largi a vaccinurilor cu conţinut redus de anatoxină difterică pentru imunizarea primară a copiilor, eficienţei reduse a revaccinării cu o doză de Td a adulţilor, în condiţii de import masiv al surselor de infecţie din teritorii cu răspîndire epidemică a difteriei.

Realizarea campaniei de imunizări suplimentare în masă în anul 1995 a fost o măsură decisivă pentru stoparea răspîndirii epidemice a infecţiei difterice după finalizarea căreia morbiditatea s-a redus în ani 1997-2000 de 11,5 ori.

Campania de imunizări în masă şi imunizările antidifterice de rutină realizate la vîrstele de 2; 4; 6 şi 22-24 luni cu vaccinul DTP, 7 ani cu anatoxina DT, 15; 20; 25; 30; 35; 40; 50 и 60 ani cu anatoxina Td cu acoperire vaccinală de peste 95% la copii şi 80-85% la adulţi au rezultat într-un efect epidemiologic pozitiv, manifestat prin lipsa înregistrării în ţară a cazurilor de difterie şi stărilor de purtător al C.diphtheriae toxigene pe parcursul anilor 2003-2008.

În scopul păstrării situaţiei epidemiologice favorabile la difterie au fost elaborate măsuri de optimizare a supravegherii epidemiologice şi control al infecţiei difterice.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Constantin Spînu
  doctor habilitat, profesor universitar
• Gabriel Obreja
  doctor, conferenţiar universitar

 Teze

[...] Acte Normative