Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2009 / august /

Experienţa lichidării epidemiei de difterie în Republica Moldova şi optimizarea supravegherii epidemiologice a infecţiei difterice


Autor: Melnic Anatolie
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.30 - Epidemiologie
Anul:2009
Conducător ştiinţific: Valeriu Chicu
doctor, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Consultant ştiinţific: Victoria Bucov
doctor habilitat, profesor cercetător, Centrul National de Sanatate Publica
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 26 august 2009 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 5 noiembrie 2009

Autoreferat

Adobe PDF document0.58 Mb / în română

Cuvinte Cheie

difterie, C.diphtheriae, toxigen, acoperire vaccinală, pătura imună, supraveghere epidemiologică.

Adnotare

Lucrarea prezintă rezultatele unui studiu complex a situaţiei epidemiologice la difterie în Republica Moldova în anii 1991-2008. Prin studiul manifestării procesului epidemic al difteriei s-a concis că după o perioadă epidemiologică favorabilă de 20 ani (1971-1990, în medie cu 3 cazuri de difterie anual), în anii 1994-1996, pe fundalul acoperiri vaccinale relativ înalte la contingentele de copii (85 - 90%) şi 7 ani de imunizări a adulţilor, infecţia difterică a căpătat o răspîndire epidemică. În anii 1994 şi 1995 au fost înregistraţi cei mai înalţi indici de morbiditate (8,64%000 şi 9,61%000) şi incidenţă prin stare de purtător de C.diphtheriae toxigene (14,18%000 и 11,68%000), fiind afectate 82,4% din teritoriile administrative ale ţării.

În perioadă epidemică difteria s-a manifestat prin următoarele particularităţi: rată înaltă printre bolnavi a adulţilor (47,2%) cu păstrarea intensităţii mai înalte de afectare a copiilor (40,3%000), nivel apoximativ egal al morbidităţii în arii rurale şi urbane (21,3 şi 19,5 la 100 mii populaţie respectiv). Forma clinică dominantă a fost difterie faringiană – 97% cazuri. Letalitatea a constituit 5,3%.

Din totalul cazurilor înregistrate de difterie bolnavii neimunizaţi şi cu anamneza imunizărilor antidifterice necunoscută au constituit 20% (inclusiv între bolnavii de vîrsta 5-14 ani – 12,2%, cei de vîrsta 20-29 ani – 35%, peste 50 ani – 33%). Morbiditatea în mediul persoanelor neimunizate antidifteric din grupele de vîrstă 0-4 ani (54,2%000); de 5-10 ani (389,4%000), de 11-14 ani (241,6%000); de 15-17 ani (116,8%000) şi adulţi – 7,5%000, a fost respectiv de 9; 29; 16; 20 şi 3 ori mai înaltă decît morbiditatea printre cei vaccinaţi în grupele respective de vîrstă. În perioada epidemică şi primul an postepidemic (1994-1997) dominante în circulaţie au fost C.diphtheriae gravis - 78,3%, iar din cele toxigene – 95,2%. Pe parcursul epidemiei au avut loc o deriva fagică a tulpinilor difterice. La debutul epidemiei (trimestrul IV 1994 – trimestrul 1 1995) au dominat tulpinile C.diphtheriae nefagolizabile şi fagovarianta VI, iar pe parcursul trimestrelor II şi III 1995 – fagovarianta XIV. În rezultatul fagotipării a 494 tulpini C.diphtheriae, izolate în 31 din 44 teritorii administrative ale ţării, la fagovarianta VI au fost referite 26,9% tulpini, fagovarianta XIV – 25,7%, iar 47,0% ş-au dovedit a fi nefagolizabile de 55 fagi din colecţia Institutului Cantacuzino, Bucureşti, România.

Prin investigaţii molecular – genetice efectuate în Institutul Cantacuzino, România şi Institutul Pasteur, Franţa a fost constatată identitatea (ribotip C1 şi C5, profil în cîmp pulsator P1 şi test RAPD-A) tulpinilor circulante în Republica Moldova şi Federaţia Rusă, precum şi lipsa circulaţiei tulpinilor respective în România – ţară ne afectată prin epidemia de difterie. Epidemia de difterie ş-a declanşat în rezultatul reducerii păturii imune antidifterice ca urmare a scăderii nivelului de cuprindere cu imunizări (omiteri medicale neargumentate şi refuzuri de la imunizări, asigurare insuficientă cu vaccinuri), utilizării largi a vaccinurilor cu conţinut redus de anatoxină difterică pentru imunizarea primară a copiilor, eficienţei reduse a revaccinării cu o doză de Td a adulţilor, în condiţii de import masiv al surselor de infecţie din teritorii cu răspîndire epidemică a difteriei.

Realizarea campaniei de imunizări suplimentare în masă în anul 1995 a fost o măsură decisivă pentru stoparea răspîndirii epidemice a infecţiei difterice după finalizarea căreia morbiditatea s-a redus în ani 1997-2000 de 11,5 ori.

Campania de imunizări în masă şi imunizările antidifterice de rutină realizate la vîrstele de 2; 4; 6 şi 22-24 luni cu vaccinul DTP, 7 ani cu anatoxina DT, 15; 20; 25; 30; 35; 40; 50 и 60 ani cu anatoxina Td cu acoperire vaccinală de peste 95% la copii şi 80-85% la adulţi au rezultat într-un efect epidemiologic pozitiv, manifestat prin lipsa înregistrării în ţară a cazurilor de difterie şi stărilor de purtător al C.diphtheriae toxigene pe parcursul anilor 2003-2008.

În scopul păstrării situaţiei epidemiologice favorabile la difterie au fost elaborate măsuri de optimizare a supravegherii epidemiologice şi control al infecţiei difterice.

Cuprins


CAPITOLUL I. Particularităţile epidemiologice şi supravegherea difteriei (revista literaturii)
  • 1.1. Generalităţi
  • 1.2. Caracteristica comparativă a morbidităţii prin difterie în diferite ţări
  • 1.3. Cauzele principale ale epidemiei de difterie şi măsurile de combatere
  • 1.4. Evaluarea acoperirii vaccinale şi păturii imune la difterie
  • 1.5. Măsurile de menţinere a situaţiei epidemiologice favorabile şi problema lichidării difteriei
  • 1.6. Examinări de laborator în diagnosticul difteriei

CAPOTOLUL II. Materiale şi metode de investigaţie
  • 2.1. Materiale de studiu
  • 2.2. Metode de cercetare
  • 2.3. Metode de selectare a eşantioanelor şi evaluare a rezultatelor în studiile populaţionale

CAPITOLUL III. Studiul manifestării procesului epidemic al difteriei în cadrul epidemiei şi în perioada postepidemică
  • 3.1. Caracteristica generală a evoluţiei procesului epidemic
  • 3.2. Caracteristica morbidităţii prin difterie în diferite grupe de vîrstă ale populaţiei
  • 3.3. Analiza stării de imunizare a bolnavilor de difterie
  • 3.4. Evaluarea răspîndirii teritoriale a infecţiei difterice
  • 3.5. Evaluarea sezonalităţii infecţiei difterice
  • 3.6. Caracteristica diagnosticului de laborator, formelor clinice, letalităţii şi focalităţii infecţiei difterice
  • 3.7. Factorii şi condiţiile care au favorizat răspîndirea epidemică a difteriei în anii 1994 – 1996

CAPITOLUL IV. Lichidarea epidemiei de difterie şi evaluarea eficientei acţiunilor realizate în acest scop
  • 4.1. Activităţi de fortificare a nivelului de protecţie a populaţiei faţă de difterie şi evaluarea eficienţei lor
  • 4.2. Analiza măsurilor antiepidemice în focare orientate la reducerea circulaţiei agentului cauzal al difteriei şi eficienţa lor.

CAPITOLUL V. Studiul imunităţii populaţionale antidifterice
  • 5.1. Evaluarea acoperirii vaccinale în baza rapoartelor statistice
  • 5.2. Evaluarea păturii imune antidifterice prin investigaţii serologice
  • 5.3. Evaluarea acoperiri vaccinale în cadrul studiilor populaţionale în cuiburi

CAPITOLUL VI. Studiul particularităţilor C.diphtheriae Izolate în teritoriul Republicii Moldova
  • 6.1. Monitoringul investigaţiilor de laborator la difterie în contextul supravegherii epidemiologice a infecţiei difterice
  • 6.2. Analiza răspîndirii tulpinilor C.diphtheriae de diferite biovariante şi sensibilitatea lor faţă de antibiotice
  • 6.3. Caracteristica fagovariantelor tulpinilor C.diphtheriae, izolate în Republica Moldova în perioada epidemică
  • 6.4. Analiza molecular-genetică a tulpinilor de C.diphtheriae

CAPITOLUL VII. Optimizarea sistemului de supraveghere epidemiologică a infecţiei difterice.