Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2010 / martie /

Particularităţi de adaptare la secetă a plantelor de cultură iso- şi anisohidrice şi efectul acidului salicilic


Autor: Melenciuc Mihail
Gradul:doctor în biologie
Specialitatea: 03.00.12 - Fiziologie vegetală
Anul:2010
Conducător ştiinţific: Anastasia Ştefîrţa
doctor habilitat, profesor cercetător, Institutul de Genetica, Fiziologie si Protecţie a Planteloral AŞM (IGFPP)
Instituţia: Institutul de Genetică şi Fiziologie a Plantelor al AŞM
CSS: DH 10-03.00.12
Institutul de Genetică şi Fiziologie a Plantelor al AŞM

Statut

Teza a fost susţinută pe 18 martie 2010 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 3 iunie 2010

Autoreferat

Adobe PDF document0.50 Mb / în română

Cuvinte Cheie

plante isohidrice, anisohidrice, potenţialele apei (Ψw), osmotic (Ψπ), hidrostatic (Ψp); deficit de saturaţie, conductibilitate hidraulică, conductibilitatea stomatelor, salicilaţi, creştere, productivitate, rezistenţă.

Adnotare

Structura tezei: Introducere, 4 capitole, concluzii, recomandări practice, bibliografie - 293 de surse citate, 14 tabele, 30 figuri şi 6 anexe. Rezultatele sunt publicate în 16 lucrări ştiinţifice.

Domeniul de studiu - 03.00.12 – Fiziologie vegetală.

Scopul lucrării: Evidenţierea particularităţilor de reglare a status-ului apei plantelor cu diferite stratageme de adaptare la secetă şi relevarea mecanismelor ce condiţionează eficacitatea utilizării apei.

Metodologia cercetării ştiinţifice: abordarea complexă a proceselor antrenate în autoreglarea status-ului apei la diferite nivele de organizare ale plantelor de cultură, precum şi evidenţierea premiselor de optimizare exogenă a stării funcţionale, creşterii şi productivităţii plantelor în condiţii de secetă.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. S-au stabilit deosebiri distincte în capacitatea de autoreglare a status-ului apei plantelor isohidrice (Zea mays L.) şi anisohidrice (Sorghum bicolor (L.) Möench) în condiţii de secetă. Bazisul fiziologic a toleranţei la secetă a plantelor anisohidrice este capacitatea înaltă de homeostatare a apei, asigurată prin compensarea apei consumate la transpiraţie din contul activităţii de absorbţie a sistemului radicular, prin menţinerea conductibilităţii hidraulice şi fluxului apei spre frunze. Au fost constatate diferenţe după caracterele morfologice adaptive a plantelor iso- şi anisohidrice: reducerea suprafeţei de evaporare prin senescenţa frunzelor inferioare (la porumb) şi lăstarilor adventivi (la sorg), frunze rulante (la porumb), cutinizare şi exudatii de oxizi de siliciu (la sorg). S-a demonstrat, că acidul salicilic şi salicilaţii (NH4+, K+, Mg+2) participă în inducţia mecanismelor de toleranţă a plantelor la secetă prin modularea absorbţiei, conductibilităţii hidraulice, rezistenţei stomatelor şi intensităţii transpiraţiei. Atare modificări adaptive sunt orientate spre eficientizarea maximă a utilizării apei în procesul de producţie. Tratarea seminţelor înainte de semănat şi aparatului foliar al plantelor cu salicilaţi relevant majorează toleranţa organismului la intemperiile ulterioare, ceea ce se repercutează asupra creşterii, productivităţii şi recoltei plantelor.

Semnificaţia teoretică. Descifrarea mecanismelor de autoreglare a status-ului apei plantelor de cultură iso - şi anisohidrice completează cunoştinţele teoretice în domeniul fiziologiei stresului, adaptării şi rezistenţei organismului vegetal în mediu nefavorabil şi poate servi ca bază ştiinţifică pentru elaborarea programelor de diagnosticare, control şi dirijare exogenă a toleranţei, creşterii, dezvoltării şi productivităţii.

Valoarea aplicativă a lucrării. În baza principiilor stabilite despre efectul salicilaţilor asupra parametrilor status-ului apei plantelor în condiţii de secetă au fost elaborate 5 procedee de optimizare a rezistenţei, creşterii şi productivităţii plantelor în condiţii de deficit de umiditate (br. MD nr.nr..3391; 3438;3439; 3466; 3495).

Implimentarea rezultatelor ştiinţifice. Procedeele elaborate pot fi aplicate în agricultură, în particular în fitotehnie, cu scopul sporirii productivităţii şi rezistenţei plantelor la factorii nefavorabili.

Cuprins


1. Impactul secetei şi mecanismele asociate cu adaptarea şi rezistenţa plantelor la insuficienţă de umiditate (analiza situaţiei în domeniu)
  • 1.2 Concluzii la capitolul 1
  • 2. Condiţiile de realizare a investigaţiilor. Obiecte de studiu. Schema experienţelor şi metodele de cercetare
  • 2.1 Caracteristica succintă a condiţiilor de efectuare a investigaţiilor -
  • 2.2 Caracteristica obiectelor de studiu
  • 2.3. Principii generale de organizare a lucrării. Schema experienţelor şi metode de investigare

3. Particularităţile procesului de adaptare la secetă a plantelor isohidrice şi anisohidrice
  • 3.1. Autoreglarea status-ului apei în condiţii de insuficienţă de umiditate
  • 3.2. Caracterul modificării status-ului apei plantelor de Zea mays L. şi Sorghum bicolor (L) Möench în funcţie de diapazonul de schimbare a umidităţii şi durata secetei
  • 3.3. Conductibilitatea hidraulică a plantelor de Zea mays L. şi Sorghum bicolor (L.) Möench în condiţii de insuficienţă de umiditate
  • 3.4. Concluzii la capitolul 3

4. Evaluarea premiselor de implicare a AS şi a salicilaţilor în reglarea status-ului apei plantelor
  • 4.1. Efectul AS asupra relaţiilor status-ului apei plantelor în condiţii de secetă
  • 4.2. Antrenarea AS în reglarea conductibilităţii hidraulice a plantelor de Zea mays L. şi Sorghum bicolor (L.), Möench
  • 4.3. Concluzii la capitolul 4

5. Reglarea eficienţei utilizării apei, creşterii, productivităţii şi rezistenţei plantelor la secetă prin administrarea exogenă a salicilaţilor.
  • 5.1. Acţiunea salicilaţilor asupra caracteristicilor morfologice ale plantelor de Zea mays L. şi Sorghum bicolor (L.) Möench.
  • 5.2 Posibilităţi de eficientizare a utilizării apei de către plante în condiţii de insuficienţă de umiditate
  • 5.3. Premise de sporire a rezistenţei plantelor la intemperiile din perioada de vegetaţie prin administrarea exogenă a salicilaţilor
  • 5.4. Concluzii la capitolul 5