Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
PREGĂTIREA CADRELOR
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Controlul genetic al rezistenţei grâului de toamnă la patogenii care produc boli de rădăcină


Autor: Saşco Elena
Gradul:doctor în biologie
Specialitatea: 03.00.15 - Genetică
Anul:2011
Conducător ştiinţific: Galina Lupaşcu
doctor habilitat, profesor cercetător, Institutul de Genetica, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor
Instituţia: Institutul de Genetica, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor
CSS: DH 10-03.00.15-27.03.08
Institutul de Genetica, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor

Statut

Teza a fost susţinută pe 22 septembrie 2011 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 11 noiembrie 2011

Autoreferat

Adobe PDF document – 0.52 Mb / în română

Cuvinte Cheie

putregai de rădăcină, boli fungice, patogeni, rezistenţă, efecte genetice, interacţiuni

Adnotare

Teza constă din introducere, 5 capitole, concluzii, recomandări, bibliografie din 263 titluri, 9 anexe, 130 pagini conţinut de bază, 46 tabele, 40 figuri. Rezultatele obţinute au fost publicate în 39 lucrări ştiinţifice.

Domeniul de studiu: 03.00.15 – Genetică.

Scopul lucrării: stabilirea factorilor genetici implicaţi în heritabilitatea rezistenţei graului comun de toamnă la unii patogeni de bază – provocatori ai putregaiului de rădăcină şi crearea surselor de rezistenţă.

Obiectivele lucrării: stabilirea componenţei speciilor, patogenităţii izolatelor de fungi care produc putrezirea rădăcinii şi boli ale spicului; rolului genotipului de grâu în manifestarea maladiei; elucidarea influenţei interacţiunilor genotip x patogen asupra reacţiei unor caractere cantitative la grâu în condiţii in vitro şi in vivo; determinarea capacităţii imunomodulatorii a unor glicozide steroidice; stabilirea influenţei temperaturii asupra interacţiunilor genice implicate în reacţia plantulelor de grâu la patogeni; stabilirea particularităţilor de heritabilitate a rezistenţei grâului la agenţii putregaiului de rădăcină.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică: pentru prima dată a fost stabilit rolul temperaturii în manifestarea efectelor genice, implicate în heritabilitatea rezistenţei grâului la unii agenţi patogeni ai putregaiului de rădăcină.

Problema ştiinţifică soluţionată. Stabilirea factorilor genetici implicaţi în formarea caracterului de rezistenţă a grâului comun de toamnă la unii agenţi de bază ai putregaiului de rădăcină şi a influenţei interacţiunilor genotip x patogen x mediu asupra manifestării acestora.

Semnificaţia teoreticăconstă în elucidarea unor mecanisme genetice care declanşează reacţii de apărare a plantelor de grâu în condiţii biotice şi abiotice stresante, precum şi rolul imunomodulatorilor de origine steroidică.

Valoarea aplicativă a lucrării: au fost elaborate metode de identificare a izolatelor virulente de fungi Fusarium, genotipurilor de grâu rezistente la putregaiul de rădăcină; tratare a cariopselor înainte de semănat. Au fost create linii de grâu cu rezistenţă complexă la boli fungice, indici optimi de producţie şi capacitate de transmitere ereditară a rezistenţei.

Rezultatele ştiinţifice au fost implementate în laboratorul Genetică aplicată şi la Centrul de Resurse Genetice Vegetale al IGFP al AŞM.

Cuprins


1. CERCETĂRI CONTEMPORANE CU PRIVIRE LA GENETICA REZISTENŢEI GRÂULUI COMUN DE TOAMNĂ (TRITICUM AESTIVUM L.) LA BOLI FUNGICE
  • 1.1. Sensibilitatea grâului la boli fungice
  • 1.1.1. Originea şi importanţa economică a grâului
  • 1.1.2. Atacul grâului comun de toamnă de patogeni ai putregaiului de rădăcină
  • 1.1.3. Rolul toxinelor şi enzimelor Fusarium spp
  • 1.2. Variabilitatea ciupercilor fitopatogene, ca factor al pierderii rezistenţei plantelor
  • 1.3. Particularităţi şi metodologii în crearea surselor de rezistenţă la putregaiul de rădăcină
  • 1.4. Embrioculturile, ca obiecte de testare şi identificare a genotipurilor de păioase rezistente la boli
  • 1.5. Importanţa materialului iniţial pentru crearea surselor de rezistenţă
  • 1.6. Tipuri de rezistenţă şi mecanisme de interacţiune plantă x patogen
    • 1.6.1. Tipuri de rezistenţă a plantelor la patogeni
    • 1.6.2. Reacţii de răspuns al plantelor la patogeni
    • 1.6.3. Rolul interacţiunilor plantă x patogen în formarea fitopatosistemelor
  • 1.7. Aportul QTL în crearea bazei genetice a rezistenţei orizontale
  • 1.8. Heritabilitatea rezistenţei culturilor cerealiere păioase la agenţii bolilor de rădăcină
  • 1.9. Concluzii la capitolul 1

2. MATERIAL ŞI METODE DE CERCETARE
  • 2.1. Locul şi condiţiile de efectuare a experienţelor, materialul iniţial pentru cercetări
  • 2.2. Izolarea, identificarea şi stabilirea patogenităţii ciupercilor
  • 2.3. Testări în cultura embrionilor imaturi şi maturi de grâu
  • 2.4. Determinarea activităţii β-glucozidazice a fungilor Fusarium
  • 2.5. Cercetarea capacităţii imunomodulatorii a glicozidelor steroidice
  • 2.6. Testarea putregaiului de rădăcină în condiţii de câmp
  • 2.7. Analiza genetico-statistică a datelor

3. ROLUL GENOTIPURILOR DE TRITICUM AESTIVUM L. ASUPRA COMPONENŢEI SPECIILOR ŞI PATOGENITĂŢII IZOLATELOR DE FUNGI CARE PRODUC PUTREZIREA RĂDĂCINII ŞI BOLI ALE SPICULUI
  • 3.1. Putregaiul de rădăcină la grâu în condiţiile Republicii Moldova. Componenţa speciilor agenţilor cauzali. Impactul maladiei asupra unor elemente de productivitate
  • 3.2. Analiza factorială a relaţiilor genotip de grâu x agenţi cauzali ai putregaiului de rădăcină
  • 3.2.1. Interacţiuni genotip de grâu x filtrat de cultură
  • 3.2.2. Interacţiuni genotip de grâu x toxină de Fusarium
  • 3.3. Rolul genotipului de grâu comun de toamnă în manifestarea capacităţii patogene a agenţilor cauzali ai putregaiului de rădăcină
  • 3.4. Repartiţia plantelor de grâu în clase fenotipice sub influenţa patogenilor care produc putregaiul de rădăcină
  • 3.5. Activitatea β-glucozidazică a fungilor Fusarium, cu diferit grad de virulenţă
  • 3.6. Concluzii la capitolul 3

4. REACŢIA GRÂULUI COMUN LA FILTRATELE DE CULTURĂ FUSARIUM SPP. IN VITRO ŞI IMUNOMODULAREA REZISTENŢEI
  • 4.1. Reacţia embrionilor imaturi de grâu pe medii cu filtrate de cultură Fusarium spp
  • 4.2. Reacţia embrionilor maturi de grâu pe medii cu filtrate de cultură Fusarium spp
  • 4.3. Reacţia plantelor integre de grâu la acţiunea filtratelor de cultură Fusarium spp
  • 4.4. Specificitatea de interacţiune glicozidă steroidică x ciupercă Deyteromicetes
  • 4.5. Specificitatea de interacţiune glicozidă steroidică x plantă de grâu
  • 4.6. Rolul antistresant al unor glicozide steroidice
  • 4.7. Reacţia efectelor genetice a grâului la acţiunea imunomodulatoare a Moldstimului
  • 4.8. Concluzii la capitolul 4

5. HERITABILITATEA REZISTENŢEI GRÂULUI COMUN DE TOAMNĂ LA AGENŢII PUTREGAIULUI DE RĂDĂCINĂ
  • 5.1. Influenţa temperaturii asupra heritabilităţii rezistenţei grâului la F. oxyspoprum var. orthoceras
  • 5.2. Influenţa temperaturii asupra heritabilităţii rezistenţei grâului la D. sorokiniana
  • 5.3. Cercetarea indicilor genetici de bază implicaţi în heritabilitatea rezistenţei grâului la putregaiul de rădăcină şi unele boli foliare, în condiţii de câmp
  • 5.3.1. Determinarea gradului de dominaţie a rezistenţei la fuzarioza radiculară
  • 5.3.2. Influenţa factorului citoplasmatic asupra rezistenţei plantelor la hibrizii reciproci de grâu
  • 5.3.3. Interacţiunile genice implicate în heritabilitatea rezistenţei grâului la boli fungice
  • 5.4. Stabilirea capacităţii de donatori ai rezistenţei la liniile create de grâu
  • 5.5. Indicii de rezistenţă şi producţie ai unor linii perspective de grâu comun de toamnă
  • 5.6. Concluzii la capitolul 5

CONCLUZII GENERALE