|
StatutTeza a fost susţinută pe 7 octombrie 2005 în CSSşi aprobată de CNAA pe 22 decembrie 2005 Autoreferat![]() |
În practica cotidiană a chirurgiei de urgentă sunt destul de frecvente dificultăţile de diagnosticare ale patologiilor acute din ZHPB. Lucrarea în cauză este dedicată stabilirii rolului ecografiei în îmbunătăţirea performanţelor de diagnosticare şi tratament şi a locului ecografiei în complexul diagnostic al investigaţiilor paraclinice ale patologiilor acute din ZHPB. Au fost luaţi în studiu şi examinaţi ecografic 500 de pacienţi cu afecţiuni acute din ZHPB şi complicaţii postoperatorii din aceeaşi zonă. Aceştia au fost împărţiţi în 4 grupuri: 1-Colecistită acută, 2-Icter mecanic, 3-Pancreatită acută, 4-Complicaţii ale afecţiunilor acute şi postoperatorii ale organelor din ZHPB. În studiu s-a demonstrat prioritatea ecografiei în algoritmurile de diagnosticare şi tratament ale afecţiunilor studiate. S-a demonstrat că performanţele ecografiei, reprezentate de precizie, specificitate şi sensibilitate sunt suficient de mari (80 – 98%), pentru ca această metodă să poată fi considerată, în unele cazuri, definitivă şi suficientă pentru a indica de una singură necesitatea intervenţiei chirurgicale sau amănării acesteia. Totodată s-a arătat, că utilizarea altor metode performante (RMN, CT, diagnosticul radiologic cu contrastarea artificială indirectă şi laparoscopia), dar mai nocive şi costisitoare, trebuie folosite doar atunci când rezultatele ecografiei pot fi neconcludente (meteorism, afecţiuni în porţiunea distală a coledocului, unele faze incipiente ale pancreatitei acute etc.), deşi combinarea ecografiei cu aceste metode asigură creşterea performanţei de diagnosticare până la 100%. Din lucrare se desprind mai multe concluzii cu valoare practică, care pot fi cu succes aplicate în clinicile de profil chirurgical în scopul îmbunătăţirii diagnosticului şi tratamentului pacienţilor cu afecţiuni abdominale urgente.