|
StatutTeza a fost susţinută pe 30 iunie 2004 în CSSşi aprobată de CNAA pe 14 octombrie 2004 Autoreferat– 0.35 Mb / în română |
Studiul a fost axat pe analiza comparativă a rezultatelor tratamentului pacienţilor cu PC nespecifică, cărora li s – a aplicat tratament medicamentos complex şi LMT sau tratament medicamentos complex şi FT.
Analiza rezultatelor şi factorilor de influenţă a eficacităţii tratamentului a fost efectuată atât în baza investigaţiilor clinice şi paraclinice aprobate în practica clinică, cât şi în baza rezultatelor investigaţiilor biochimice a SP cu determinarea următorilor parametri biochimici: pH, PT, FAT, FATD, FATI, FA, IF, E, ArAB, ArC, Lz, β-G, CG, NAD , T şi α1AT.
Scopul lucrării a fost evaluarea efectului LMT în tratamentul complex al PC nespecifice şi studierea perspectivei de a folosi determinarea parametrilor biochimici în SP pentru diagnosticul inflamaţiei prostatei şi controlul eficacităţii tratamentului aplicat.
Sub observaţie s – au aflat 258 indivizi, cu limitele de vârstă fiind între 18 – 55 ani şi media 33,7 ani, iar durata procesului inflamator din prostată a fost de la primar depistată până la o vechime de 15 ani, în medie – 3 ani. Majoritatea pacienţilor (78,3%) au fost de vârstă tânără – 20 – 40 ani şi cu durata patologiei – de 1 – 3 ani (36,8%).
Analiză integrală a evoluţiei semnelor clinice şi paraclinice a constatat că, eficacitatea tratamentului a fost statistic mai înaltă la pacienţii cărora li s – a aplicat laseromagnetoterapie (χ2=15,1; p<0,002), această diferenţă este evidentă în gradele înalte de eficacitate; efect moderat şi satisfăcător s – a observat la 79,2% (87) pacienţi din lotul I şi la 59,3% (35) pacienţi din lotul II. În special tratamentul combinat cu laseromagnetoterapie a acţionat pozitiv asupra sindromului dolor, ca urmare regresia sindromului dolor a fost cu 33,7% mai înaltă în lotul I, comparativ cu lotul II (χ2=21,0; p<0,001). De asemenea,.s – a constatat o eficacitate mai înaltă în restabilirea funcţiei sexuale la pacienţii din lotul I. Pe de altă parte nu s – a fixat diferenţă statistic semnificativă dintre lotui în involuţia semnelor clinice a uretritei (χ 2=2,6; p<0,6) şi dereglărilor de micţie (χ 2=3,2; p<0,5). Totodată, în baza studiului efectuat, s – au stabilit factorii ce influenţează rezultatele tratamentului PC nespecifice: vârsta pacientului, androgenizarea şi schimbarile patomorfologice iniţiale a prostatei. Aceşti factor acţionează similar în ambele loturi în modul următor: androgenizarea înaltă a prostatei şi vârsta tânără (X2=18,8; p<0,02) cresc eficacitatea tratamentului, iar modificările patomorfologice din prostată (X2=8,2; p<0,005) reduc eficacitatea tratamentului.
De asemenea, investigaţiile biochimice a SP au constatat modificări statistic semnificative
sub acţiunea procesului inflamator din prostată a valorilor următorilor parametri biochimici: pH,
FAT, FATD, FATI, FA, IF, E, ArAB şi Lz. Determinarea modificărilor aceştor indici s – a
dovedit a fi utili atât pentru diagnosticul inflamaţiei din prostată, cât şi pentru stabilirea gradului de
alterare a funcţiei secretorie a prostatei şi controlul eficacităţii tratamentului.