Formula specialităţii
Urologia - (de la cuvântul grecesc uron - urină; logos - ştiinţă) este ştiinţa despre etiologia, patogenia, diagnosticul şi tratamentul bolilor sistemului urinar, ale organelor genitale masculine, maladiilor suprarenalelor şi diverselor procese patologice ale cavităţii retroperitoneale.
Direcţii de cercetare
Delimitările de specialităţile adiacente
Soluţionarea obiectivelor trasate în investigaţiile ştiinţifice la specialitatea 14.00.40 necesită utilizarea metodelor specifice unor discipline adiacente: anatomia patologică, fiziologie normală şi patologică, imagistică medicală, chimioterapia şi antibiotice, balneologie şi fizioterapie, diagnostic de laborator; imunologie şi alergologie, farmacologie, farmacologie clinică, precum şi celor complementare biofizică, biologie moleculară, biochimie, fiziologia omului şi animalelor. Totuşi pentru urologie nu sunt atât de importante metodele unor discipline enumerate, cât eficienţa utilizării lor, caracteristica manifestărilor clinice ale maladiilor urologice în paralel cu utilizarea metodelor disciplinelor menţionate şi, de asemenea, necesitatea lor în verificarea diagnosticului patologiei sistemului reno-urinar.
Aşa discipline ca nefrologia, transplantologia şi organe artificiale sunt în relaţii strînse cu urologia, de oarce sunt preocupate de patologia unui şi acelaş organ – rinichiului.
Tratamentul terapeutic conservator al maladiilor renale se referă la specialitatea „Nefrologie”.
Utilizarea metodelor contemporane de substituţe a insuficienţei renale cronice (hemodializa, dializa peritoneală, transplantul renal) se referă atît la specialitatea „Transplantologie şi organe artificiale”, cît şi la „Urologie” sau „Nefrologie”. Aprecierea specialităţii se va face în mod individual de către conducătorul ştiinţific şi seminar (comisia de problemă).
Tratamentul chirurgical al maladiilor genitale feminine se referă la specialitatea „Obstetrică şi ginecologie”.
Tratamentul maladiilor dermato-venrologice ale organelor genitale masculine se referă la specialitatea „Dermatologie şi venerologie”.
Tratamentul maladiilor oncologice, ce necesită utilizarea atît a metodelor chirurgicale, cît şi a celor terapeutice, se referă la specialitatea „Oncologie şi radioterapie”.
Aplicarea terapiei intensive, anesteziei, reanimaţiei asupra bolnavilor urologici se referă la specialitatea „Anesteziologie şi reanimatologie”.
Tratamentul bolnavilor cu diverse otrăviri se referă la specialitatea „Toxicologie”. În acelaş timp, folosirea preponderentă a metodelor extracorporeale de tratament în insuficienţa renală acută a pacienţilor toxicologici (hemosorbţia, hemodializa, etc.) poate fi expediată pentru suţinere pe specialitatea „Transplantologie şi organe artificiale”.
Tezele de doctorat, postulatele şi concluziile cărora sunt de orientare metodico-organizatorică se expediază pentru susţinere în consiliul specializat la specialitatea „Sănătate publică şi management”.
Tezele de doctorat elaborate la interferenţa specialităţii „Urologie” cu specialităţile adiacente enumerate mai sus, pot fi prezentate spre susţinere la două specialităţi cu condiţia includerii în componenţa consiliului specializat a specialiştilor respectivi.
Recenzent: