Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Alterarea componenţilor principali stromali ai biostructurilor organismului şi corijarea lor farmacologică


Autor: Vladimir Remiş
Gradul:doctor habilitat în farmacie
Specialitatea: 15.00.01 - Farmacie
Anul:2006
Consultanţi ştiinţifici: Vasile Anestiadi
doctor habilitat
Serghei Gladkih
doctor habilitat în farmacie, profesor universitar, Moscova
Instituţia: Centrul de Patologie al AŞM
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 27 ianuarie 2006 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 27 aprilie 2006

Autoreferat

Adobe PDF document0.44 Mb / în română

Teza

CZU 615/.2/.3.072

Adobe PDF document 12.74 Mb / în rusă
225 pagini


Cuvinte Cheie

homeostaza metalo-ligandică, patologia liganzilor, biofarmacie chelatică, complecşi chelaţi, Izonidez, Izoniazidă, stabilitate, farmacocinetică, structuri biostromale ale organismului, boala aderenţială, ateroscleroză, enzima angiotensin convertivă

Adnotare

Actuala teză este dedicată obiectivului eficienţei tratării biomedicinale şi biofarmaceutice a problemei elaborării preparatelor medicamentoase noi reieşind din conceptul patologiei coordinative şi a farmacologiei helatice şi luund în consideraţieactivitatea fermantului constituitiv al organismului N- acetzltransferaza (NAT2)

Cercetarea acţiunii fermentului NАТ2 la persoane cu diferite stări patologice, cauzate de afectări ale componentelor de bază a biostructurelor stromale (colagen, elastin) a confirmat disponibilitatea genetică a unor indivizi spre diferite maladii.

Sa depistat, „acetilatorii rapizi” sunt predispuşi spre patologii, cauzate de prdominarea proceselor de biosinteză a componentelor extracelulare a ţesutului conjunctiv asupra proceselor de catabolism (boala aderenţială), iar „acetilatorii lenţi” prezintă grupul de risc a altor maladii, inclusiv ateroscleroza. Patogeneza bolii aderenţiale este cauzată preponderent la organismele umane şi animale ce au o capaciate majoră de acetilare a arilamidelor.

Luînd în consideraţie, că boala aderentială este concepută de o hipercreştere a ţesutului conjunctiv în regiunea operaţiei intraabdomenale (la pacienti cu fenotipul de acetilare „rapid”), preparatul medicamentos propus în calitate de remediu de profilaxie şi tratare a boliii aderenţiale, îţi manifestă acţiunea farmacologică prin blocarea proceselor de biosinteză a colagenului – componentul extracelular al aderenţelor.

Particularităţile mecanismului de acţiune a preparatului Izonidez, ce ţin de blocarea centrului activ al fermentului intracelular liziloxidaza îi crează priorităţi esenţiale faţă de toate preparatele medicamentoase folosite în tratarea bolii aderenţiale pâna la timpul de faţă.

Realizarea efectului farmacologic local al preparatului în procesul experienţelor şi în clinică este datorat faptului, că ingridientul activ – izoniazida, iteractionează ca helator cu ionii de cupru, din centrul activ al enzimelor prolilhidroxidaza şi liziloxidaza, şi astfel dereglează sinteza intracelulară şi fibrilogeneza componentului principal al ţesutului conjunctiv.

Eficienţa terapeutică a Izonidezului depinde şi de componentului auxiliar de bază - polivinilpirolidonul (PVP). Cercetările farmacocinetice a Izonidezului au confirmat rolul de prolongator a PVP al efectului farmacologic al principiului activ izoniazida. Preparatul îşi manifestă acţiunea specifică destul de înaltă.

Consecinşe negative în urma utilizării Izonidezului atât în domeniul chirurgiei abdommenale, cât şi celei cosmetologice nu au fost observate.

Este confirmat prin date experimentale faptul, că insuficienţa alimentară a cuprului şi piridoxinei poate provoca dereglarea fibrilogenezei componentului extracelular al vaselor sanguine (aorta). Aceste dereglări sunt iniţiate de liganzi endo - şi exogeni, care formează compuşi helaţi insolubili cu cuprul din componenţa lizuiloxidazei, care la rândul său participă la fibrilogeneza colagenului şi a elastinei. Cercetărine clinice a lizinoprilei au permis de a propune o ipoteză originală al mecanismului de acţiune al blocatorilor enzimeiangiotensin - convertive (EAC) de pe pozişiile teoriei patologiei liganzilor şi a concepţiei homeostazeii metaloligande. Conform acestora actiunea blocatorilor EAC se explică prin formarea complexilor helaşi cu ionii metalelor biogene din componenţa enzimelor.

Datele obşinute prezintă noi posibilităţi de mode lare a proceselor patologice în direcţia modelării experimentale şi a cercetărilor dirijate a remediilor medicamentoase noi destinate profilaxiei şi tratării aterosclerozei şi a altor maladii cauzate de inişierea patologiilor structurelor biostromale ale organismului.