|
StatutTeza a fost susţinută pe 22 februarie 2006 în CSSşi aprobată de CNAA pe 27 aprilie 2006 Autoreferat![]() TezaCZU 616.36-002.2 + 002.523
|
S-a realizat un studiu complex şi de profunzime asupra a 144 pacienţi cu hepatita cronică virală C. Toţi pacienţii cu HCVC au fost cercetaţi la prezenţa infecţiei herptice I+II, care a fost confirmată prin determinarea anticorpilor antiHSV I+II IgG şi IgM, ADN HSV I+II. S-a consemnat frecvenţa majoră a cazurilor de asociere a HCVC cu HSV I+II (28.4%) În funcţie de prezenţa infecţiei herpetice pacienţii au fost divizaţi în 2 grupe: 1 - pacienţi cu HCVC (monoinfecţie) şi 2 - pacienţi cu HCVC în asociere cu HSV I+II. Paralel au fost cercetaţi 20 de pacienţi cu HSV I+II. S-au cercetat particularităţile clinico-paraclinice ale funcţiei hepatice la pacienţii cu hepatită cronică virală C (monoinfecţie), HCVC în asociere cu HSV I+II şi la pacienţii cu infecţia herpetică I+II. Astfel, s-a constatat că sindromul asteno-neurotic, dispeptic şi hepatosplenomegalia, sunt mai frecvente la pacienţii cu HCVC asociată cu HSV I+II comparativ la pacienţii cu HCVC (monoinfecţie), în care prevalează manifestările sindromului asteno-neurotic, dolor şi hepatomegalia. L apacienţii cu Hepatita cronică virală C asociată cu infecţia herpetică I+II tabloul clinic este completat de unele manifetări specifiece infecţiei herpetice. Pentru pacienţii cu infecţie herpetică I+II a fost caracteristică dominarea tabloului clinic de manifestările herpetice (arsura genitală, erupţiile veziculare). Dereglările biochimice sunt mai severe în hepatita cronică mixtă (HCVC asociată cu HSV I+II) versus hepatita cronică virală C (monoinfecţie). În HCVC asociată cu HSV I+II a fost mai expresiv sindromul citolitic, icteric şi hepatodepresiv spre deosebire de pacienţii cu HCVC, unde s-a evidenţia sindromul citolitic. La pacienţii cu infecţia herpetică I+II nu au fost evidente careva dereglări biochimice, cu excepţia sporirii activităţii AST. Statutul imun umoral şi celular a pacienţilor cu HCVC asociată cu infecţia herpetică I+II prezintă dereglări profunde, care se caracterizează prin sporirea evidentă a concentraţiei IgA, IgG, limfocitelor B precum şi reducerea valorilor absolute a limfocitelor T totale şi subpopulaţiilor (CD3, CD4, CD8, CD16), indiceluli imunoreglator. Pe când la pacienţii cu HCVC (monoinfecţie) prevalează sporirea concentraţiei IgM (faza activă) şi IgG (în faza latentă), sporirea valorii absolute a T totale, a B limfocitelor, a indicelului imunoreglator şi reducerea T CD8, CD16). La pacienţii cu infecţia herpetică dereglările imune sunt neevidente, reflectând sporirea neimportantă a IgA şi IgG, şi diminuarea IR. La pacienţii cu hepatită cronică virală C asociată cu infecţia herpetică I+II s-a stabilit că tratamentul complex cu Aciclovir şi Acidul ursodeoxicolic a exercitat un efect benefic în evoluţia sindroamelor clinice, markerilor de citoliză (reducerea activităţii ALT, AST) şi colestază (micşorarea nivelului gama-GTP, bilirubinei totale, fosfatazei alcaline,) comparativ cu pacienţii care au administrat doar Aciclovirul in monoterapie.