|
StatutTeza a fost susţinută pe 1 septembrie 2006 în CSSşi aprobată de CNAA pe 26 octombrie 2006 Autoreferat– 0.98 Mb / în românăTezaCZU 539.3
3.97 Mb /
în română |
Cu ajutorul modelului structural sunt analizate legităţile de variaţie a stărilor de tensiune/deformaţie la scară microscopică în funcţie de caracteristicile structurii şi starea de tensiune/deformaţie la scară macroscopică. Pentru materiale policristaline cu reţea cubică s-au obţinut relaţii univoce între constantele de elasticitate la scară macroscopică şi microscopică. Interacţiunile între elementele de structură în conglomerat depind de caracteristicile de elasticitate la scară microscopică. S-a demonstrat că stările de tensiune/deformaţie la scară microscopică depind de factorul de anizotropie a elementelor de structură, factorul de orientare al reţelei cristaline exprimat prin trei unghiuri ale lui Euler şi starea de tensiune/deformaţie la scară macroscopică. S-a stabilit structura funcţiilor materiale, care influenţează asupra stărilor de tensiune/deformaţie la scară microscopică.
S-a constatat că în elementele de structură cu valori extremale ale modulului deviatorului tensorului tensiune/deformaţie, forma stării de tensiune coincide cu forma stării de tensiune la scară macroscopică. S-a stabilit că valorile extremale ale modului deviatorului tensorului tensiune/deformaţie în conglomerat depind numai de modulul deviatorului tensorului tensiune/deformaţie la scară macroscopică şi factorului de anizotropie. Sunt obţinute relaţiile analitice pentru funcţii materiale în baza cărora se determină valorile extremale. S-a analizat domeniul de variaţie al formei stării de tensiune/deformaţie la scară microscopică în funcţie de forma stării de tensiune la scară macroscopică şi factorul de anizotropie. S-a făcut o analiză a modelului structural în cazul materialelor policristaline cu mai multe faze. S-a constatat că caracteristicile conglomeratului policristalin variază în funcţie de ponderea fazelor după legi nelineare. S-a constatat că elementele de structură cu simetrie materială mai joasă decît cea cubică provoacă la scară macroscopică efecte nelineare, chiar în cazul cînd fiecare element de structură în mod separat se comportă după legi liniare.