română | русский | english

Autor: Natalia Lupaşco Gradul: doctor în medicină Specialitatea:  14.00.08 - Oftalmologie Anul: 2006 Conducător ştiinţific: Eugeniu Bendelic doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" Instituţia:

Statut Teza a fost susţinută pe 6 septembrie 2006 în CSS şi aprobată de CNAA pe 26 octombrie 2006 Autoreferat – 0.47 Mb / în română Teza CZU 617.741-004.1-021.5-08-036.82 3.10 Mb / în română 108 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Cataracta secundară (CS) prezintă una din complicaţiile tardive după extracţia extracapsulară a cataractei (EEC), ce produce deficienţe vizuale, reduce efectul funcţional al intervenţieichirurgicale şi dezadaptează pacientul din punct de vedere profesional şi social. După datele literaturii de specialitate CS apare la distanţă de la 3-4 săptămâni până la 5 ani postoperator, are o incidenţă de la 3,6% până la 87% cazuri. Manifestările clinico-morfologice ale afecţiunii sunt variabile. În pofida multitudinei măsurilor de profilaxie, singură metodă eficace de combatere a CS este tratamentul.

Studiul efectuat pe un lot de 160 de bolnavi cu CS a avut ca scop evaluarea complexă a deficienţelor vizuale la pacienţii cu CS, elaborarea tacticii tratamentului, individualizarea şi optimizarea acestuia, prognozarea ficacităţii funcţionale şi a riscului complicaţiilor, recuperarea medicală şi socială cât mai rapidă a pacienţilor.

Toţi bolnavii au fost examinaţi în complex utilizând metode tradiţionale şi tehnici speciale (autorefractokeratometria, ultrasonografia, flash-testul, perimetria cuantitativă, tonografia, ş.a.).

În urma studiului a fost constatat, că toţi bolnavii cu CS au prezentat AV redusă (0,19±0,01) comparativ cu valorile obţinute după EEC. Deficienţele vizuale au apărut mai precoce şi au fost mai importante la bolnavii cu CS de tip inflamator (capsulofibroză, membrană pupilară). În lipsă de PF tipul dominant al CS s-a manifestat prin prezenţa “perlelor” Elschnig (58,5% cazuri), în artifakie – capsulofibroză (70,1% cazuri). S-a studiat mecanismul distorsiunilor optice la pacienţii cu CS. Luînd în consideraţie originea acestora s-a întrodus noţiunea de “astigmatism capsular”.

După metoda de tratament pacienţii au fost distribuiţi în 2 loturi: Lotul I – 110 pacienţi (68,75% cazuri) – trataţi cu Nd:YAG-laser, lotul II – trataţi chirurgical (50 bolnavi – 31,25% cazuri) – a cuprins cazurile în lipsă de complianţă cu pacient, miopie forte în afakie, capsula posterioară deosebit de groasă (capsulofibroză gr. IV), indisponibilitatea echipamentului tehnic (Nd:YAG-laser).

Tratamentul (fie laser sau chirurgical) s-a efectuat în funcţie de tipul clinico-morfologic al CS:

• în capsulofibroză (92 cazuri – 57,5%) – capsulotomie posterioară cu deschiderea capsulei posterioare în modul circular, concentric, în cruce sau multifoveolar. Ultima metodă a fost propusă pentru pacienţii cu afakie cu scopul de a păstra integritatea capsulei posterioare în ansamblu.
• În prezenţa “perlelor” Elschnig (48 cazuri – 30%) s-a recurs la peeling-ul şi debridarea capsulei posterioare sau capsulotomie posterioară.
• Pentru a individuializa şi optimiza tactica tratamentului CS în studiul nostru s-a propus de a diferenţia membrana pupilară, ca o entitate clinico-morfologică a CS. În cazuri cu membrană pupilară (20 pacienţi – 12,5% cazuri) s-a efectuat discizia, excizia sau dezintegrarea acesteia.

După tratamentul CS funcţiile vizuale s-au ameliorat la toţi pacienţii incluşi în studiu.Examinarea multilaterală şi în complex a bolnavilor până şi după rezolvarea CS în termenii stabiliţi, prelucrarea statistică a datelor obţinute a permis de a prognoza eficacitatea funcţională precoce şi riscul complicaţiilor după tratament. În prezenţa patologiei oculare asociate CS efectul vizual al tratamentului CS este umbrit în 74,29% cazuri în funcţie de tipul şi severitatea maladiilor concomitente.

Tratamentul Nd: YAG-laser al CS s-a dovedit a fi eficace, mini-invaziv, modern, se poate efectua în condiţii de ambulator, contribuie la recuperarea rapidă şi precoce a pacienţilor. Astfel, la 103 1 zi după tratament AV a atins valori 0,4-1,0 la majoritatea pacienţilor (87 bolnavi – 79,1% cazuri). Pentru a minimaliza nocivitatea energiei laser s-a propus tratament complex cu preparatul antioxidant “Aevit” în perioada postlaser. În grupul bolnavilor trataţi chirurgical AV a fost 0,1-0,7 la 1 zi postoperator la 46 persoane (92% cazuri).

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Aglaia Lobcenco
  doctor
• Rodica Pop
  doctor în medicină, profesor universitar,, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” (Cluj-Napoca, România)

 Teze

[...] Acte Normative