română | русский | english

Autor: Angela Bîtca Gradul: doctor în medicină Specialitatea:  14.00.16 - Fiziologie normală şi patologică Anul: 2007 Conducător ştiinţific: Vasile Lutan doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 6 iunie 2007 în CSS şi aprobată de CNAA pe 20 septembrie 2007 Autoreferat – 0.70 Mb / în română Teza CZU [616-005.1:616-001.36]092+577.1+611-018 1.80 Mb / în română 123 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Scopul prezentului studiu a fost elucidarea particularităţilor dereglărilor structurale ale organelor vitale (ficat, cord, rinichi, intestine), precum şi modificările sangvine ale enzimelor hepatice, cardiace şi ale marcherilor clearance-lui renal (creatinina, ureea), care le asociază pe perioada de 90 min şi 5 ore a ŞH, reprodus la 52 de iepuri. De asemenea s-a atestat efectul acidului hialuronic asupra inerenţelor histologice şi biochimice în administrare intraarterială drept premedicaţie sau ca terapie de infuzie în cadrul resuscitării.

Rezultatele obţinute indică, că cele mai elocvente afecţiuni structurale caracteristice perioadei de 90 min a ŞH sunt caracteristice pentru parenchimul hepatic, fiind în acest sens individualizate chiar evidenţe de apoptoză şi necroză celulară. Alte afectări comune, documentate, sunt reprezentate prin alterarea membranei celulare, vacuolizarea citoplasmei, distrofii, decomplexări intercelulare, edem interstiţial şi perivascular.

Examenul biochimic a identificat elevarea nivelelor circulante ale enzimelor şi ale predictorilor funcţiei renale. La sfârşitul perioadei de 5 ore a ŞH, însă, gradul enzimemiei s-a redus chiar sub valorile iniţiale, fapt ce se contrapune evidenţelor histologice de agravare şi expansiune a leziunilor tisulare. Totodată, această dinamică a enzimelor sangvine corelează concludent cu fenomenul de afectare progresivă a circulaţiei regionale: spasmul mai accentuat al vaselor, asociat de extravasarea în continuare a plasmei şi augmentarea edemului intercelular, care conceptual se anunţă a fi cauza oportună. Astfel, accentul diagnostic al probelor biochimice în ŞH este autentic în estimarea dinamicii de declin al enzimemiei, care semnifică dereglarea perfuziei regionale şi „deconectarea” ei de la circuitul magistral.

Pretratarea ŞH prin AH a condiţionat diminuarea injuriilor celulare pe perioada de 90 min a şocului, evidenţa de bază fiind absenţa apoptozei şi necrozei hepatocitelor şi prezervarea tonusului vascular. Cu toate acestea nivelele circulante ale enzimelor au fost superioare celor din lotul de referinţă, fapt de altfel ce confirmă determinismul biochimic de componenta circulatorie.

Administrarea intraarterială a AH în cadrul terapiei de infuzie a condus pe perioada de 24 de ore la ameliorarea sindromului de reperfuzie, determinând o profunzime şi o expansiune mai limitată a leziunilor tisulare, o diminuare mai considerabilă a enzimemiei şi normalizarea nivelelor creatininei şi ureei în sânge. Aşadar, acest aminoglican poate fi un suport adiţional apreciabil al resuscitării organismului în ŞH, eficienţa lui fiind bazată pe capacitatea de potenţare a sistemului antioxidant, de atenuare a răspunsului inflamator, de optimizare a reactivităţii vasculare endoteliu-dependente. Fiind o componentă importantă a matricei extracelulare, AH reduce riscul degradării celulare, activitatea proteinazelor interstiţiale, apoptoza celulară consecventă activării caspazelor şi atenuează fenomenele legate de redresarea circulaţiei sangvine, imprimis sindromul „no-reflow” şi de reperfuzie.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Valeriu Cobeţ
  doctor habilitat, profesor universitar
• Victor Vovc
  doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"

 Teze

[...] Acte Normative