română | русский | english

Autor: Mariana Sprincean Gradul: doctor în psihologie Specialitatea:  19.00.10 - Psihologie specială Anul: 2007 Conducător ştiinţific: Nicolae Bucun doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 15 iunie 2007 în CSS şi aprobată de CNAA pe 20 septembrie 2007 Autoreferat – 0.34 Mb / în română Teza CZU 159.922.762(043.3) 0.85 Mb / în română 152 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Scopul lucrării este în strânsă corelaţie cu schimbările majore din ultima perioadă din ştiinţa psihologică, în legătură directă cu creşterea importanţei cercetărilor interdisciplinare. În contextul progresului ştiinţific din domeniul geneticii, medicinii, psihologiei şi pedagogiei, apare necesitatea aplicării practice concomitente şi armonioase a abordărilor psihologice, pedagogice şi medicale, în special, în cazul problematicii recuperării copiilor cu deficienţe mentale ereditare (DME). Aceste afecţiuni mentale sunt caracterizate prin aceea că sunt transmise pe cale ereditară, iar incidenţa lor în societatea contemporană este in continuă creştere. Resursele de ameliorare a dezvoltării copiilor afectaţi de DME reprezintă un set interdisciplinar de procedee de recuperare, aplicat de un colectiv de diverşi specialişti in cadrul instituţiilor şi în familiile copiilor afectaţi.

În primul capitol este prezentată diversitatea şi evoluţia istorică a abordărilor şi a atitudinilor specialiştilor de diferit profil, printre care sunt medici (psihiatri, geneticieni, neurologi, pediatri etc.), psiho-pedagogi, psihologi, pedagogi, sociologi, biologi, filosofi etc., faţă de problematica deficienţelor mentale ereditare. Diferite forme, tipuri, funcţii şi cauze ale DME, particularităţile de dezvoltare a copiilor afectaţi, de asemenea sunt descrise şi analizate în acest capitol.

În capitolul II se întreprinde un studiu experimental asupra copiilor afectaţi de sindromul Down şi sindromul X–fragil, care sunt două dintre cele mai frecvente maladii mentale ereditare. Studiul experimental a cuprins copii în vârstă de până la trei ani, care se aflau în medii familiale şi instituţionale. Se analizează multiaspectual procesul de dezvoltare a copiilor afectaţi, din perspectiva celor trei comportamente psihice de bază: psiho-motor, socio-afectiv şi cognitiv-verbal.

În ultimul capitol al tezei este descrisă procedura aplicării resurselor psihologice, pedagogice şi medicale de ameliorare a dezvoltării copiilor cu DME. Se accentuează importanţa diagnosticării formei DME şi aplicării cât mai timpurii a modelelor şi resurselor de corecţie şi recuperare la copii afectaţi. Rolul familiei: a părinţilor şi rudelor apropiate, este considerat ca fiind de o importanţă maximă în perspectiva atingerii unor progrese în dezvoltarea copiilor în vârstă de până la trei ani. Consilierea psihologică şi consultul medical genetic sunt cele mai eficiente oportunităţi de promovare a profilaxiei DME, prin identificarea persoanelor din grupurile de risc şi răspândirea cunoştinţelor speciale şi generale privind deficienţele mentale ereditare. Aplicarea metodică a resurselor de ameliorare a dezvoltării copiilor cu DME este mai eficienta dacă este începută de timpuriu de o echipă de diverşi specialişti în parteneriat cu rudele şi familia copilului.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Cornelia Badâr
  doctor
• Tatiana Viscovatova
  dr. hab. în psihol., prof. univ., acad, UPS “C.D. Uşinski”, Odesa, Ucraina

 Teze

În examinare [1] :

• Cоnfluеnțе psihоlоgicе și lоgоpеdicе în rеcupеrаrеа tulburărilоr fоnоlоgicе dе limbаj lа prеșcоlаri
  16 decembrie 2022

Arhiva tezelor:
Selectaţi anul2021 [1]2019 [1]2015 [3]2010 [1]2007 [2]

[...] Acte Normative