Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2007 / iunie /

Trauma cranio–cerebrală asociată cu fracturile oaselor tubulare la copii. Оptimizarea algoritmilor de diagnostic


Autor: Anatolii Litovcenco
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.28 - Neurochirurgie
Anul:2007
Conducător ştiinţific: Alexandr Iov
doctor habilitat în medicină, profesor universitar, Rusia, Sanct-Petersburg
Consultant ştiinţific: Eva Gudumac
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia:

Statut

Teza a fost susţinută pe 20 iunie 2007 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 20 septembrie 2007

Autoreferat

Adobe PDF document0.91 Mb / în română

Cuvinte Cheie

ultrasonografia transcraniană, ultrasonografia scheletară, algoritm de diagnostic

Adnotare

TCC asociată cu fracturile oaselor tubulare la copii se încadrează în grupul traumatismelor grave ale copilăriei. Conform datelor statisticei oficiale, ponderea traumatismelor asociate variază de la 25% la 40% din numărul total de traumatisme.

Totodată, chiar şi la ora actuală nu există o cercetare ştiinţifică unitară care să explice riscul major al complicaţiilor, în deosebi, în traumatismele cranio-cerebrală (TCC) izolate şi în asocierea lor cu alte tipuri de leziuni.

Particularităţile anatomo-fiziologice ale organismului în creştere agravează considerabil diagnosticul şi tratamentul chirurgical al leziunilor craniene şi în deosebi în asocierea lor cu alte tipuri de leziuni.

În literatura mondială s-a acumulat un material vast pe problemele de diagnosticului şi tratamentului chirurgical al TCC asociate cu fracturile oaselor tubulare la copii. Totuşi, multiple aspecte ale acestei probleme rămîn a fi nesoluţionate. Aceasta se referă, în prim plan la diagnosticul leziunii dominante, stabilirea termenilor optimali şi al volumului intervenţiei chirurgicale în cazul raportului diferit de gravitate a TCC şi leziunilor extracraniene.

Studiul dat a inclus 194 de copii, internaţi în Centrul Ştiinţifico-Practic Naţional de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu” al Institutului de Cercetări Ştiinţifice a Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului în perioada anilor 1995 – 2006. Din numărul total de pacienţi 104 copii au fost cu TCC, asociată cu fracturile oaselor tubulare, 50 – TCC izolată şi 40 – cu fracturi ale oaselor tubulare.

Ca rezultat al cercetărilor efectuate, au fost formulate criteriile tacticii optime de diagnostic al traumatismelor cranio-cerebrale asociate cu fracturile oaselor tubulare la copii, bazate pe posibilitatea aplicării în diferite condiţii medicale, suficienţă şi invazivitate minimă, operativitatea efectuării examinărilor şi discifrarea informaţiei obţinute, lipsa necesităţii de o pregătire specială a pacientului, cheltuieli minime, precum şi realizarea principiului „aparatul către pacient”

Cercetările efectuate asupra posibilităţilor ultrasunetului în diagnosticul componentelor craniene şi extracraniene ale traumei, precum şi analiza posibilităţilor comparative ale algoritmelor de diagnostic tradiţional şi propus, demonstrează că una din căile de optimizare a algoritmului de diagnostic al traumatismelor cranio-cerebrale asociate cu fracturile oaselor tubulare la copii, este bazată pe aplicarea metodelor ultrasonore.

Metodele ultrasonore au fost utilizate pentru diagnosticarea şi monitoringul schimbărilor intracraniene traumatice şi celor netraumatice ce le însoţesc, precum şi pentru determinarea achimbărilor structurale ale oaselor tubularea traumatizate. Totodată, utilizarea ultrasunetului a asigurat un monitoring intra- şi postoperator calitativ.

Implementarea algoritmului de diagnostic propus asigură posibilitatea depistării precoce şi monitoringul adecvat al schimbărilor intracerebrale şi al traumelor oaselor tubulare la copii în cazul traumeor asociate. Diagnosticul este efectuat de însăşi clinicist şi în regimul timpului real.

Utilizarea algoritmului de diagnostic bazat pe ultrasunet în cazul TCC asociată cu fracturile oaselor tubulare la copii a permis reducerea erorilor de diagnostic cu minimizarea internărilor inutile, micşorarea perioadei aflării copilului în staţionar, minimizarea utilizării TC şi a RMN cu reducerea sarcinii radiante asupra pacientului şi scăderea indicelui mortalităţii.

Imaginile ultrasonore ale diverselor schimbări traumatice intracraniene şi extracraniene, obţinute în rezultatul cercetărilor efectuate, precum şi descrierea semnelor caracteristice acestor schimbări, constituie valoarea practică a lucrării.

Cuprins



CAPITOLUL I. Particularităţile diagnosticului traumei cranio – cerebrale asociată cu fracturile oaselor tubulare la copii (revista literaturii)
  • 1.1. Caracteristica generală a traumei cranio – cerebrale asociată cu fracturile oaselor tubulare la copii
  • 1.2. Metodele tradiţionale de diagnostic
  • 1.3. Posibilităţile ultrasunetului
  • 1.4. Rezumatul

CAPITOLUL II. Materialul şi metodele de cercetare
  • 2.1. Caracteristica generală a materialului clinic
  • 2.2. Metodele de cercetare
  • 2.2.1. Metoda clinică
  • 2.2.2. Metoda radiografică
  • 2.2.3. Tomografia computerizată
  • 2.2.4. Rezonanţa magnetico – nucleară
  • 2.2.5. Neurosonografia
  • 2.2.5.1. Ultrasonografia creierului pruncului
  • 2.2.5.2. Ultrasonografia scalpului şi a craniului
  • 2.2.5.3. Ultrasonografia transcraniană
  • 2.2.5.4. Ultrasonografia intraoperatorie
  • 2.2.6. Ultrasonografia scheletară
  • 2.2.7. Alte metode
  • 2.3. Prelucrarea matematico-statistică a materialului

CAPITOLUL III. Criteriile algoritmilor optimi de diagnostic în cazul traumei cranio-cerebrale asociată cu fracturi ale oaselor tubulare la copii
  • 3.1. Criteriile algoritmilor optimali de diagnostic
  • 3.2. Problemele de bază nesoluţionate ale traumei cranio – cerebrale asociată cu fracturile oaselor tubulare la copii

CAPITOLUL IV. Posibilităţile neurosonografiei în diagnosticul traumei cranio-cerebrale la copii
  • 4.1. Posibilităţile neurosonografiei la etapa diagnosticului primar
  • 4.2. Posibilităţile ultrasonografiei intraoperatorii
  • 4.3. Posibilităţile ultrasonografiei la etapa postoperatorie
  • 4.4. Simptomele de bază ale diagnosticului diferenţial între modificările intracraniene traumatice şi netraumatice

CAPITOLUL V. Particularităţile diagnosticului ultrasonor al fracturilor oaselor tubulare la copii
  • 5.1. Particularităţile vizualizării ultrasonore în cazul fracturilor braţului şi antebraţului
  • 5.2. Particularităţile vizualizării ultrasonore în cazul fracturilor femurului şi gambei
  • 5.3. Particularităţile vizualizării ultrasonore în cazul fracturilor altor oase

CAPITOLUL VI. Perspectivele diagnosticului ultrasonor în optimizarea algoritmilor de diagnostic al traumei cranio-cerebrale asociată cu fracturile oaselor tubulare la copii