CNAA Comisia de atestare Comisia de acreditare Comisiile de experţi Dispoziţii, instrucţiuni Acte normative

PREGĂTIREA CADRELOR Nomenclator Instituţii Consilii Seminare Teze

POTENŢIALUL ŞTIINŢIFIC Conducători de doctorat Deţinători de grad Doctoranzi Postdoctoranzi

 română | русский | english

Preliminarii
Fiind prevăzut pentru doctoranzii şi competitorii facultăţii de drept, cursul de Istoria şi metodologia ştiinţelor juridice are menirea de a asigura temeiuri introductive în metodologia, logica şi practica cercetării ştiinţelor sociale în general şi a ştiinţelor juridice în special. Cursul vizează prezentarea modalităţilor alternative de producere a datelor sociale, interpretare a acestora şi integrare teoretică şi practică.

Astfel, cursul va consta din analiza principalelor orientări teoretice şi metodologice în ştiinţele sociale şi a principiilor subsumate acestora. Activitatea didactică urmăreşte transmiterea unui sistem de cunoştinţe ştiinţifice despre metodologia cercetării în general şi a metodologiei ştiinţelor juridice în special, urmărind însuşirea unui limbaj specific metodologiei precum şi familiarizarea cu demersul unei cercetări metodologice concrete. În final, se doreşte ca doctoranzii şi competitorii să fie familiarizaţi de co-existenţa diverselor orientări teoretice şi metodologice, precum şi de logicile şi proiectele de cercetare pe care aceste orientări le-au generat.
Obiectivele generale ale însuşirii acestei discipline sunt:

• asimilarea conţinuturilor conceptelor de bază ale proiectării cercetării sociale, putând opera cu ele în contexte existente precum şi în mod independent;
• distingerea specificului cercetării sociale, iar în cadrul acesteia, diferenţele dintre variatele orientări şi practici metodologice dezvoltate în drept;
• elaborarea structurii unui proiect de cercetare social-empirică, precizând elementele componente şi relaţiile dintre ele.

Programul este elaborat în conformitate cu cerinţele “Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi a postdoctoratului”, aprobată prin Hotărârea Guvernului RM din 26 august 2005. Programul este prevăzut pentru doctoranzii şi competitorii de la toate specializările de profil juridic.

Structura cursului
Programul cursului este organizat în două nivele, dintre care unul se axează pe abordarea retrospectivă, istorică a domeniului cercetat, ca în consecinţă să fie posibilă însuşirea fundamentelor teoretice ale domeniului şi aplicarea practică a cunoştinţelor obţinute.
Fiecare dintre temele cuprinse în conţinutul cursului include cele mai importante orientări metodologice din cadrul ştiinţelor sociale în general şi a celor juridice în special, făcând distincţia între două polarităţi metodologice clasice ce transgresează marea majoritate a iniţiativelor de cercetare.
În rezultatul însuşirii acestei discipline doctorandul (competitorul) va fi capabil:

La nivel de cunoaştere şi înţelegere: -

• să definească conceptele fundamentale;
• să identifice particularităţile social-istorice ale evoluţiei procesului de cercetare în diferite perioade;
• să relateze despre idei, concepţii, metode istorice ale procesului de cunoaştere a sistemului dreptului;
• să determine modul de apariţie a diverselor concepţii, idei, noţiuni în domeniul dreptului;
• să interpreteze din perspectivă istorică modalităţi de analiza a fenomenului juridic şi a sistemului dreptului.

La nivel de aplicare:

• să clasifice concepţii, teorii ale dreptului;
• să compare diverse moduri de abordare a dreptului;
• să stabilească logica evoluţiei sistemului dreptului în dependenţă de anumite concepţii existente;
• să utilizeze metodele de analiză a dreptului în cercetare problemelor domeniului;
• să aplice cunoştinţele teoretice asupra analizei realităţii sociale;
• să efectueze generalizări asupra rezultatele analizelor teoretice din domeniul dreptului.

La nivel de integrare:

• să aprecieze fenomenul dreptului în contexte istorice concrete;
• să prognezeze evoluţia anumitor procese juridice şi a sistemului juridic;
• să stabilească asemănări dintre concepţiile istorice şi cele actuale;
• să investigheze probleme actuale din domeniu.

Сonţinutul cursului

I. Teorie şi metodă în ştiinţele sociale. Repere istorice

Evoluţia şi esenţa teoriei şi metodei în ştiinţele sociale

Din istoria teoriilor sociale. Specificitatea teoriei sociale. Concepţiile lui J. Coleman, R. K. Merton, E. Durkheim. Arealul de aplicare a teoriei sociale. Construirea teoriilor. Metoda de cercetare ca parte inseparabilă a teoriei referenţiale. Clasificarea orientărilor metodologice fundamentale.
Metodologia cercetării sociale ca logică a analizei ştiinţifice a realităţii sociale. G. King, R. Keohane, S. Verba – fenomenele cercetării sociale.

Arealul epistemic al metodologiei.

Teoria socială – referinţă empirică a metodei. Teoria interacţionist simbolică a lui G. H. Mead şi principiile teoretice generale formulate de H. Blumer sau E. Goffman. Semnificaţia şi evoluţia conceptului-metodă. Metoda ca mod de producere a cunoaşterii. Metodele generale şi metodologii specifice în filosofie şi ştiinţă. Metodologia în domeniul dreptului. Contribuţii ale lui M. W, E. Durcheim şi V. Pareto la dezvoltarea fundamentelor metodologice specifice.

Metode generale de cercetare ştiinţifică.

Aristotel – fondatorul metodei realist-empirice. Metoda dialectică – Platon, Hegel, etc. Metoda inductivă şi utilizare observaţiei şi experimentului - elaborată de Frencis Bacon, aprofundată şi dezvoltată de John Stuart Mill. Metoda deductivă şi “regulile utile pentru îndrumarea minţii în cercetarea adevărului” – Rene Descartes. Demonstrarea unitate dintre inducţie şi deducţie – I. Kant, G.W. Fr. Hegel. Metoda analitică – John Locke, dezvoltată în cadrul neopozitivismului şi al empirismului logic. Metoda fenomenologică – Edmund Husserl. Metoda hermeneutică ca temei filosofico-metodologic al autonomiei ştiinţelor umaniste.
Clasificare metodelor după I. M. Bochenski, considerate de maximă generalitate (metoda fenomenologică, semiotică, axiomatică, reductivă) . Avantajele si limitele valabilităţii metodelor în cadre teoretice specifice.

Metodologii “obiective” de cercetare.

Principiile teoretice ale cercetării sociale “obiective”– Compte. Apariţia unor noi orientări în cercetarea socială: pozitivismul, operaţionalismul şi empirismul.
Pozitivismul – formularea principiilor metodologice generale. Operaţionalismul sociologic - G. Lundberg şi principiile de bază ale realităţii şi cunoaşterii. Empirismul în ştiinţele sociale. Surse ale empirismului (empirismul clasic, metodologia pozitivistă, statistica). Analiza structurală şi cea funcţională – ca tipuri de metodologie “obiectivă”.

Practici metodologice interpretative.

Sociologia interpretativă la Max Weber. Teorii ale acţiunii sociale. Tipuri de acţiune socială (acţiune instrumental raţională, acţiune valoric raţională, acţiune afectivă, acţiune tradiţională). Acţiune şi instituţii sociale. Obiectivitatea cunoaşterii ştiinţifice. Raţionalizarea şi intelectualizarea acţiunilor individuale, ca scop al ştiinţei (Max Weber).

Gnoseologie şi epistemologie.

Evoluţia istorică a cunoaşterii. Cunoaştere şi cunoaştere ştiinţifică: delimitări conceptuale. Tipuri de bază ale cunoaşterii ştiinţifice. Modele ale cunoaşterii (modelul clasic, modelul modern al cunoaşterii, raţionalism şi criticism, concepţia ştiinţifică ca dimensiune a teoriilor ştiinţifice bazate pe experienţă, holismul, modelul paradigmatic al ştiinţei, paradigma ştiinţifică contemporană). Scopul ştiinţei şi “explicaţiile satisfăcătoare” în viziunea lui K. Popper şi importanţa metodologică.

Obiectivitatea cunoaşterii sociale.

Specificitatea ştiinţelor socio-umane (Dilthey şi Simmel). Interacţionismul simbolic. Etnometodologia. Fenomenologia.
Polarităţi metodologice. Individualismul-holismul metodologic. Pozitivare sau înţelegerea datelor empirice.

II. Metodologia cercetării juridice. Teorie şi metodă în ştiinţele juridice.

Dreptul în contextul cunoaşterii ştiinţifice contemporane.

Tangenţe şi divergenţe între ştiinţele juridice, socio-umane, ale naturii, exacte. Particularităţile ştiinţelor sociale. Ştiinţă - ştiinţa juridică şi filosofia dreptului. Dimensiune filosofică a cercetării ştiinţifice în drept. Cunoaşterea ştiinţifică a dreptului. Specificitatea ştiinţelor juridice. Cerinţele de bază ale metodologiei juridice – M. Virally.

Teoria şi istoria dreptului si jurisprudenţa.

Cunoaşterea juridică şi aplicarea practică. Teoria si practica socială. Istoria dreptului şi problema progresului juridic. Definiţia dreptului şi practica consolidării ordinii juridice. Sensul şi menirea socială a dreptului. Practica juridică: între sancţiune şi stimulare a faptelor umane.

Socialitatea dreptului.

Ştiinţa juridică ca epistemologie socială. Natura socială a dreptului. Sociologia juridica şi explicaţia socială a dreptului.
Paradigme explicative a socialului. Tipologia paradigmelor: a)marxian, b)weberian, c)tocquevillian, d)mertonian, e)hiperfunctionaliste, f)hiperculturaliste, g)realism totalitar, h)determinism metodologic.

Normativul social si dreptul.

Normă şi societate. Normă, ordine şi ordine socială. Ordinea juridică - specificul ei. Particularităţile normei juridice în contextul normelor sociale. Rolul normativităţii juridice in viaţa socială.

Raţionalitate ştiinţifică a dreptului.

Statutul epistemic al dreptului. Întemeierea epistemologiei juridice pe baza identităţii dreptului şi juridicităţii: a) identitatea dreptului, b) drept, juridicitate, fenomen juridic c) sistemul ştiinţelor juridice si obiectul cercetării juridice, d) statutul epistemologiei juridice. Raţionalitatea ştiinţifică - factor de configurare a cercetării juridice.

Analiza sistemică a dreptului.

Conceptul şi caracteristica generală a sistemului. Sistemul şi elementul. Interacţiunea elementelor componente sistemului. Analiza sistemică şi metode de aplicare a acesteia în cercetarea dreptului. Sistemul în drept. Sistemul dreptului. Sistemul legislativ şi sistemul juridic. Utilitatea analizei sistemice în drept. Problemele compartimentării dreptului.

Teoria statului şi dreptului - fundamentul ştiinţific şi metodologic al ştiinţei juridice

Metodologia teoriei statului şi dreptului. Concepţii asupra statului şi dreptului. Diversitatea în definirea statului ca obiect al cunoaşterii ştiinţifice. Puterea şi raporturile de putere - categorii sociologice, politologice, juridice, etc. Cunoaşterea şi cercetarea fenomenului Statul de drept. Metodologia cercetării ştiinţifice a democraţiei si separaţiei puterilor.

Sociologia juridică şi metodologia cercetării juridice.

Metodologia cunoaşterii empirice. Acumularea informaţiei sociologice primare şi cuantificate. Metode experimentale si jurisprudenţa. Şcoala din Lyon a lui E.Lambert. Dreptul pozitiv şi factorii sociali: efectul bumerangului. Sociologia juridică şi particularităţile sale metodologice.

Metodologia proiectării cercetării ştiinţifice în drept.

„Metoda-labirint" si abordarea selectiva a regulilor metodologice. Perspective, forme şi niveluri de cunoaştere juridică. Proiectarea cercetării ştiinţifice si dimensiunea ei metodologica: cercetarea ştiinţifică şi acţiunea sociala eficienta; cercetarea ştiinţifică - cunoaşterea ştiinţifică în catiune; proiectul epistemologic tradiţional: problema ştiinţifică, de la ipoteza la teorie ştiinţifică; tipuri de abordări in cercetarea juridică (socio - juridică, juridico – filosofică). Creativitatea şi atitudinea metodologică în cercetarea juridică.

Metodologia juridică în principalele activităţi juridice.

Metodologia juridică utilizată în elaborarea actelor normative. Metode specifice utilizate în elaborarea legilor. Metodologia juridică folosită in interpretarea juridica. Interpretare şi cunoaştere. Modalităţi de aplicare a interpretării. Metodologia juridica în activitatea jurisdicţionala.

Metode aplicate la cunoaşterea si acţiunea juridică.

Metoda istorică – ca stocare de date şi dezvăluire esenţei, sensului evenimentelor trecute. Metoda logică şi acordul cunoştinţelor cu legile universale şi formale ale intelectului. Metoda sociologică şi conţinutul social al dreptului. Realitatea juridică ca realitate socială. Metoda informaţională şi potenţialul comunicaţional al dreptului. Metoda sistemică. Cercetarea dreptului ca sistem. Kelsen şi Hart ca precursori ai teoriei sistemelor în drept. Metoda comparativă ca metodă ce facilitează construcţia tipologiilor juridice, a clasificărilor şi asigură furnizarea de informaţii în legătură cu reglementările cuprinse în alte sisteme de drept. Metode cantitative. Contribuţia metodelor cantitative la perfecţionarea reglementărilor juridice, la sporirea eficienţei sociale, la îmbunătăţirea activităţii practice de realizare a dreptului.

Problemele ontologiei şi axiologiei juridice în contextul metodologic contemporan.

Noţiune de ontologie şi axiologie juridică. Esenţa valorii dreptului. Scop şi finalitate în drept. Corelaţia scop-valoare în drept. Bazele metodologice ale cercetării ştiinţifice a valorii dreptului. Legea nedreaptă şi non - dreptul legal. Etica cercetării.

Validitatea cunoaşterii juridice.

Noţiune de validitate. Logică, argumentare şi validitate în domeniul juridic. Cunoaşterea adevărată - cunoaşterea validă. Criteriile şi semnificaţiile adevărului din perspectiva validităţii demersului ştiinţific. Adevărul juridic: dimensiunea adevărului, statutul axiologic al adevărului, adevăr şi juridicitate. Pluralitatea criteriilor de validare şi demersul ştiinţific in domeniul juridic.

Literatura

1. Botez A. Ştiinţele sociale şi mutaţiile contemporane în epistemologie, în Epistemologia ştiinţelor sociale. - Bucureşti: Editura Politica, 1981;
2. Caravia P. Discipline, conexiuni, gândire creatoare. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1991
3. Caravia P. Discipline, conexiuni, gândire creatoare. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1991
4. Dumitriu N. S. Cercetarea interdisciplinară - etapa definitorie în evoluţia interacţiunii dintre praxisul neostructurant şi ştiinţele sociale. în Interdisciplinaritatea in ştiinţa contemporana. - Bucureşti: Editura Politica, 1980;
5. Gheorghiu M. Dimensiunea umana a cunoaşterii. Procese revoluţionare în ştiinţă, tehnică şi dezvoltarea societăţii. - Bucureşti: Editura Politica, 1980.
6. Ghita S. Interdisciplinaritatea în ştiinţele naturale şi ştiinţele umane //Forum, Nr.4,1987;
7. Kuhn Th. Structura revoluţiei ştiinţifice. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976;
8. Istoria generală a ştiinţei. Ştiinţa contemporana. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976
9. Mihai N. Introducere în metodologia şi filosofia ştiinţei. - Chişinău: Editura ARC,
10. Parvu I. Introducere în epistemologie. - Iaşi: Editura Polirom, 1998;
11. Sociologia contemporană. Teorie şi metodă în ştiinţele sociale . - Bucureşti: Editura Politica, 1967;
12. Sporici V. Filosofia şi metodele ştiinţifice. în Ştiinţă şi contemporaneitate. – Bacău: Editura Comitetului judeţean de cultura şi educaţie, 1991;
13. Stahl H. Teoria şi practica investigaţiilor sociale. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1974;
14. Trigg R. Intelegerea ştiinţei sociale. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1996
15. Biriş I. Valorile dreptului şi logica intenţională.- Arad: 1996
16. Dobrinescu I. Întroducere în logica juridică.- Bucureşt: 1996
17. Bunge M. Ştiinţă şi filosofie. Bucureşti: 1984
18. Topollski J. Metodologia istoriei. Bucureşti 1987
19. Marga A. Metodologie şi argumentare filosofică. Cluj 1991
20. Dima T. Metodele inductive. Bucureşti 1975
21. Botezatu P.Valoarea deducţiei. Bucureşti, 1971
22. Pârvu I. Teoria ştiinţifică. Bucureşti 1981
23. Craiovan I. Metodologie juridică. Bucureşti 2005
24. Păunescu M. Metodologia cercetării sociale, Bucureşti 2004
25. King G., Keohane R., Verba S. Fundamentele cercetării sociale, Iaşi 2000
26. Botez a. Privire filosofică asupra raţionalităţii ştiinţei. Bucureşti 1983
27. Flonta M. Perspectivă filosofică şi raţiune ştiinţifică. Bucureşti 1985
28. Husserl E. Filosofia ca ştiinţă riguroasă. Bucureşti 1994
29. Manolescu M. Teme pentru o metodologie juridică privită privită ca disciplină autonomă. Bucureşti. 1946
30. Manolescu M. Teoria şi practica dreptului. Metodologie şi sociologie juridică. Bucureşti 1946
31. Mateuţi Gh., Mihăilă A. Logica juridică. Bucureşti 1998
32. Vlăsceanu L. Metodologia cercetării sociologice. Bucureşti 1982

Literatură în limba rusă:

1. Бынков А. К воnросу о системе методологии и методов в диалектической логике в Диалектика как логика научного исследования . - Москва: Издательство Наука, 1968
2. Васильев А.М. Правовые категории. Методологические аспекты разработки системы категории в теории права. - Москва: Издательство Юридическая литература, 1976
3. Визир П. Методологический анализ общенаучного знания. -Автореферат: Кишинев, 1990;
4. Волков П.Н. Истоки и горизонты прогресса. Социологические проблемы развития науки и техники. - Москва: Издательство Наука, 1976;
5. Депенчук В. П. Некоторые особенности развития интегративного процесса в современной науке, в Единство и многообразие мира, дифференциация и интеграция научного знания - Москва: Издательство. Наукса, 1983;
6. Дисциплинарность и взаимодействие наук. - Москва: Издательство Наука, 1986;
7. Кедров Б. М. Взаимодействие наук как общенаучная проблема в Методологические проблемы взаимодействия общественных, естественных и технических наук. - Москва: Издательство Наука, 1981;
8. Керимов Д. А. Философские проблемы права. - Москва: Издательство Мысль, 1972;
9. Мамчур Е.А. Проблемы социокультурной детерминации научного знания. -'Москва: Издательство Наука, 1987;
10. Маркарян Э. С. Методологические проблемы взаимодействия общественных и естественных наук в // Философские науки N 4, 1976;
11. Мойзель И.А. Наука. Автоматизация. Общество. Научная деятельность как предмет исследования. Проблемы методологии науки и научного творчества. - Ленинград: Издательство Наука, 1977
12. Методологические nроблемы взагтлгодействия общественных, естественных и технических наук. - Москва: Издательство Наука, 1981;
13. Степин В. С. Научное nознание и ценность техногенной цивилизации ll Вопросы философии, Ns10 , 1989
14. Урсул А.Д. Методические проблемы взаимодействия естественных общественных и технических наук. в Диалектика в науках о природе человека. Единство и .многообразие мира, дифференциация и интеграция научного знания. - Москва: Издательство Наука, 1983;
15. Философские проблемы государства и права. - Ленинград: Издательство Ленинградского Университета, 1970;
16. Философские проблемы современного естествознания. - Киев: Издательство Либидь, 1990;
17. Юдин Б.Г. Методологическая характеристика процессов, взаимодействия общественных, естественных и технических наук. - Москва: Издательство Наука, 1981;

Bibliografie obligatorie:

1. 1. R. Descartes. Discurs asupra metodei. Ed.stiintifica, Bucuresti, 1957 2. E.Durkheim. Regulile metodei sociologice. Bucuresti, 1974.
2. 3. Umberto Eco. Interpretare si suprainterpretare. Ed. Pontica, Constanta, 2004. 4. A.Mucchieli. Dictionar al metodelor calitative. Ed. Polirom, Iasi, 2002.
3. 5. M.Djuvara. Precis de filosofie juridica. Bucuresti, 1941. 6. M.Djuvara. Teoria generala a dreptului. Bucuresti, 1995.
4. 7. G.del Vecchio. Lectii de filosofie juridica. Ed.Europa Nova, Bucuresti, 1993.
5. 8. G.H.Wright. Explicatie si intelegere. Bucuresti, 1995. 9. M.Virally. La pense juridique. Paris, 1960.
6. lO. Ion Craiovan. Metodologie juridica. Bucuresti, 2005
7. 11.Sofia Popescu, Dragos Iliescu. Probleme actuale ale metodologiei juridice.Bucure;ti, 1979.
8. 12. S.Popescu. Conceptii contemporane despre drept Editura Academiei, Bucuresti, 1985.
9. 13. S.Popescu. Statul de drept in dezbaterile contemporane. Ed.Academiei, Bucuresti, 1998.
10. 14. N.Culic. Valoarea - dimensiune a existentei umane. Bucuresti, 2000. 15.S.Popescu. Sociologie juridica. Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2001.
11. 16. LCraiovan. Tratat elementar de teoria generala a dreptului. Bucuresti, 2001. 17. Constantin M. Stamatis. Argumenter en droit. Une theorie critigue de 1argumentation juridique. Paris, edition Publisud, 1995.
12. 18. Limitele puterii. (antologie de A.P.Oliescu si M.R.Solcan). Bucur'esti, ALL, 1994.
13. 19. Gheorghe Avornic. Teoria generala a dreptului. Chisinau, 2004.
14. 20. B.Negru, A.Negru. Teoria generala a dreptului si statului. Chisinau, 2006. 21. Elena Arama. Istoria dreptului romanesc. Chisinau, 2003.
15. 22. Emi1 Cernea, Emil Molcut. Istoria statului si dreptului romanesc.Bucuresti, 2001.
16. 23. Rodica Roşca. Cercetarea interdisciplinară ca metodologie a ştiinţelor. (Cazul filosofiei dreptului). Iaşi 2007.

Specialitatea

12.00.01 – Teoria generală a dreptului; istoria statului şi dreptului; istoria doctrinelor politice şi de drept

Programa Examenului

• Istoria statului si dreptului

• Teoria statului si dreptului

• Istoria doctrinelor politice şi de drept

• Istoria si metodologia stinitelor juridice