română | русский | english

Lingvistica generală

Metode de cercetare lingvistică. Metodologie şi procedee. Metoda descriptivă, comparativ-istorică, istorică, comparativă, structurală, stilistică etc. Metode tradiţionale şi metode moderne.

Semnul lingvistic. Situaţia de semnificare, „semioza”. Scheme de interdependenţă dintre Obiect – Concept – Nume propuse de savanţii Freghe, Claus, Piotrovschi. Aspectul bilateral al semnului.

Clasificarea limbilor. Clasificările genealogică şi morfologică (tipologică). Principalele familii şi tipuri de limbi. Deficienţele clasificării morfologice.

Limba şi gândirea. Noţiuni despre metalingvistică. Limba şi gândirea logică. Limba şi activitatea psihică a locutorului. Limba şi mecanismul de transmitere a informaţiei. Semnificaţiile linguale şi informaţia transmisă.

Lingvistica şi semiotica. Semiotica generală şi semiotica linguală. Problemele de bază ale semioticei linguale. Noţiuni despre semn şi semn lingvistic. Tipurile esenţiale de semne şi unităţile limbii. Caracteristicile nesemnificative ale unităţilor limbii.

Comunicarea. Semiologia limbii. Natura semnului lingvistic. Comunicarea în lumea animală şi limbajul uman. Categoriile gândirii şi categoriile limbii. Freid despre rolul limbii în viaţa omului.

Bibliografie

1. Cohen M. Notes de méthode pour l’histoire du français. – Moscou, 1958.
2. Gross M. Méthodes de syntaxe. – Paris, 1975.
3. Guţu-Romalo Valeria. Sintaxa, obiect şi metodă. Sintaxa limbii române. – Bucureşti, 1973.
4. Berejan S. Paralele lexicale în cadrul unor microsisteme similare romanice şi slave. Raporturi şi paralele lingvistice romano-slave. – Chişinău: Ştiinţa, 1978.
5. Гухман М. М. Историческая типология и проблема диахронических констант. – Москва: Наука, 1981.
6. Dumeniuc I., Matcaş N. Introducere în lingvistică. – Chişinău, 1987.
7. Кодухов В. И. Общее языкознание. – Москва, 1976.
8. Общее языкознание. Методы лингвистических исследований.– Москва, 1973.
9. Прицыпы описания языков мира. – Москва, 1976.
10. Селивестрова О. Н. К вопросу о задачах и методах синтактической семантики. – Научные труды МГПИИЯ им. М. Тореза, вып. 112, 1977.
11. Степанов Ю. С. Методы и прицыпы современной лингвистики.–Москва, 1975.

Psiholingvistica

Noţiunea de situaţie discursivă şi modificările ce au loc în vorbirea locutorului.

Particularităţile fiziologice şi psihologice ale locutorului şi actul de comunicare generat de acesta.

Procesul generării interioare a discursului.

Problemele interpretării discursului.

Relaţiile interpersonale în procesul de comunicare.

Bibliografie

1. Bresson Fr., Jodelet Fr., Mialerte G. Traité de psychologie expérimentale. – Paris, 1965.
2. Damourette J. et Pichon. Dès mots à la pensée. 7 v. – Paris : Ed. Essai de grammaire française, 1967.
3. Galichet G. Essai de grammaire psychologique. – Paris, 1967.
4. Guillaume G. Langage et science du langage. – Paris, 1964.
5. Hécaen H., Dubois J. La naissance de la neuropsychologie du langage. – Paris, 1969.
6. Joyaux J. Le langage, cet inconnu. – Paris, 1969.
7. Peterfalvi J.-M. Introduction à la psycholinguistique. – Paris, 1970.
8. Richaudeau Fr. Recherches de psycholinguistique. – Paris, 1971.
9. Slama-Cazacu T. Relaţiile dintre gândire şi limbaj în ontogeneză. – Bucureşti, 1957.
10. Slama-Cazacu T. Introducere în psiholingvistică. – Bucureşti, 1968.
11. Slama-Cazacu T. La psycholinguistique. Lectures.. – Bucureşti, 1972.
12. Slama-Cazacu T. The Psycholinguistic Approach in the Romanian. English Contrastive Analysis. Project.. – Bucureşti, 1975.
13. Valin R. Petite introduction à la psychologie du langage. – Paris, 1954.
14. Wygotsky L. Thought and Language. – Cambridge, 1962.
15. Zinkin N. I. Mécanisme de la parole. – La Haye, 1968.

Sociolingvistica

Situaţia extraverbală – component constitutiv al structurii semantice a discursului.

Corelaţia dintre conflictul social, limbaj, ritual şi locul instituţional al comunicării.

Particularităţile structurale şi semantice ale celor două faţete discursive: socială şi lingvistică.

Problema organizării sociale şi reflectarea ei în procesul comunicării.

Interacţiunea dintre gândire, cultură şi limbaj.

Bibliografie

1. Bertoldi V. Il languagio umana nella sua essenza universale et nella storicita del suoi aspetti. – Naples, 1949.
2. Bertoni G. Lingua et cultura. – Florence, 1939.
3. Calame-Griaule G. Ethnologie et langage. La parole chez les Dogon. – Paris, 1965.
4. Cohen M. Pour une sociologie du langage. – Paris, 1956.
5. Greimas Al.-J. Signification, langage, culture. – Paris, 1965.
6. Mattelart A., Mattelart M. Istoria teoriilor comunicării. – Iaşi: Polirom, 2001. – 176 p.
7. Motore G. L’espèce humaine. – Paris, 1962.
8. Pride J. B. The Social Meaning of Language. – London, 1971.
9. Бахтин М. М. Вопросы литературы и этики. – Москва, 1975.
10. Панфилов В. З. Язык, мышление и культура. – Москва, 1975. ВЯ, № 1.
11. Чебоксаров И. А. Народы, расы, культуры. – Москва, 1971.

Problemele filozofice ale limbii

Categoriile gândirii, categoriile filozofice şi categoriile limbii. Filozofia analitică şi limba.

Subiectivitatea în limbă şi în limbaj.

Postulatele de bază ale glosemantismului privitor la limbă (sistem abstract, ideal de relaţii pure).

Bazele filozofice ale teoriei lui N. Chomsky. Critica teoriei chomskiene privitor la caracterul stabil şi imanent al sistemului limbii.

Bibliografie

1. Bienveniste E. Problèmes de linguistique générale. – Paris, 1966.
2. Biardeau M. Théorie de la connaissance et philosophie de la parole dans le brahmanisme classique. – La Haye, 1964.
3. Glison E. Linguistique et philosophie. Essai sur les constantes philosophiques du langage. – Paris, 1969.
4. Granger G. Pensée formelle et science de l’homme. – Paris, 1960.
5. Granger G. Essai d’une philosophie du style. – Paris, 1968.
6. Lereux R. L’anthropologie comparée de Guillaume, de Humboldt. – Paris, 1958.
7. Piagès R. Le langage, textes et documents philosophiques. – Paris, 1959.
8. Schaff A. Langage et connaissance. La philosophie du langage. - ¨Paris, 1969.
9. Козлова М. С. Философия и язык. – Москваб 1972.
10. Кон И. С. Социология личности. – Москва, 1967.
11. Философские основы зарубежных направлений в языкознании. – Москва, 1977.

Logica şi limba

Metodologia şi logica cercetărilor lingvistice.

Absolutizarea şi deabsolutizarea semanticii limbii în concepţia cauzală a numelui de S. Cripche.

Postulatele semnificaţiei şi pluralitatea formelor logice.

Semnificaţia parte constituentă a sistemului conceptual.

Semantica lumilor potenţiale şi limbaj.

Coreferenţa: ieşirea în universul obiectelor reale şi potenţiale.

Forma logică a propoziţiei: analiza generativă şi referenţială a propoziţiei.

Bibliografie

1. Apostel L., Mandelbrot B. Et Morf A. Logique, langage et théorie de l’information. – Paris, 1957.
2. Blanché R. raison et discours. Défense de la logique réflexive. – Paris, 1967.
3. Buyssens E. Vérité et langage. Langue et pensée. – Bruxelles, 1960.
4. Chomsky N. Cartesion Linguistics. – New York, 1966.
5. Coseriu E. Logicismo e antologismo en la grammatica. – Montevideo, 1965.
6. Derrida J. De la grammatologie. – Paris, 1965.
7. Du Marsais C.-Ch. Logique et principes de grammaire. – Paris, 1969.
8. Kolsanskii G. V. Logique et structure de la langue. – Moscou, 1965.
9. Kotarbinski T. Éléments de la théorie de la connaissance, de la logique formelle et de la méthodologie des sciences. – Varsovie, 1929.
10. Piaget P. Logique et connaissance scientifique. – Paris, 1967.
11. Papper K. The Logic of Scientific Discovery. – London, 1965.
12. Ионицэ М. П., Потапова М. Д. Проблемы логико-синтаксической организации предложения. – Кишинэу, 1982.
13. Павиленис Р. И. Проблемы смысла. – Москва, 1983.
14. Чесноков П. В. Логическая фраза и предложение. – Ростов-на-Дону, 1961.

Lingvistica aplicată

Modelele probabile ale textului. Legea lui Tipf-Mandelbrot.

Problemele intelectului artificial.

Limba de bază şi modelarea statistică a textului.

Algoritmele automate şi informaţia. Procedeele întru determinarea noţiunii „cantitatea informaţiei sintactice”.

Identificarea automată a conţinutului textului şi a constituenţilor lui.

Principiile elaborării automate a dicţionarelor de frecvenţă.

Prelucrarea textului în sistemul „omul – maşina - omul”.

Bibliografie

1. Arcaini E. Principi di linguistica applicata. – Bologne, 1967.
2. Belevitch V. langage des machines et langage humain. – Bruxelles, 1956.
3. Bell Roger T. Teoria şi practica traducerii. – Iaşi: Polirom, 2000. – 312 p.
4. Culiolo A., Fuchs C., Pecheux M. Considérations théoriques à propos du traitement formel du langage. – Paris, 1970.
5. Delavenay E. La machine à traduire. – Paris, 1959.
6. Dewèze A. Traitement de l’information linguistique par l’homme, par la machine. – Paris, 1966.
7. Ducrot O. Qu’est-ce que le structuralisme ? – Paris, 1963.
8. Hérault D. Éléments de théorie moderne des probabilités. – Paris, 1967.
9. Lepschy G. La linguistique structurale. – Turin, 1966.
10. Manoliu-Manea M. Structuralismul lingvistic. – Bucureşti, 1973.
11. Marcus S. Gramatici şi automate finite. – Bucureşti, 1964.
12. Marcus S. Poetica matematică. – Bucureşti, 1970.
13. Muller Ch. Initiation à la statistique linguistique. – Paris, 1968.
14. Pêcheux M. Analyse automatique du discours. – Paris, 1969.
15. Trabalsa C. Traduction automatique et linguistique appliquée. – Paris, 1964.
16. Пиотровский Р. Г. Информационные измерения языка. – Ленинград, 1968.
17. Пиотровский Р. Г. Текст, машина, человек. – Ленинград, 1975.

Linvistica textului

Corelaţia dintre semantică şi pragmatică la nivelul textului.

Categoriile şi subcategoriile semantico-funcţionale ale textului.

Categoria semantico-funcţională a integrităţii semantice şi denotatul ei.

Structuralizarea textului şi particularităţile semantice şi structurale ale constituenţilor discursului.

Coeziunea şi coerenţa – noţiuni semantice, pragmatice sau structurale.

Procesul de geneză a textului şi particularităţile ei.

Rolul substituţilor şi cuvintelor deictice în cimentarea semantică a textului.

Modalitatea acţiunii actului de comunicare şi modalitatea acţiunii ce are referinţă la lumea materială şi ideală obiectivă.

Corelaţia locutor – text – colocutor şi realitatea extralingvistică. Problema presupoziţiei şi implicaţiei.

Structura pragmatică a enunţului.

Bibliografie

1. Angenot M. La parole pamphlétaire. – Paris, 1982.
2. Anscombre J.-C., Ducrot O. L’argumentation dans la langue. – Liège, 1983.
3. Austin J.-L. Quand dire c’est faire. – Paris, 1970.
4. Barthes R. Le degré zéro de l’écriture. – Paris.
5. Berrendonner A. Éléments de pragmatique linguistique. – Paris, 1981.
6. Bourdieu P. Le sens pratique. – Paris, 1980.
7. Bremond C. Logique du récit. – Paris, 1973.
8. Charaudeau P. Langage et discours. Éléments de semiolinguistique. – Paris, 1980.
9. Carteau M. de L’écriture de l’histoire. – Paris, 1975.
10. Coquet J.-C. Sémiotique. L’école de Paris. – Paris, 1980.
11. Courtès J. Introduction à la sémiotique narrative et discursive. – Paris, 1981.
12. Ducrot O. Les mots du discours. – Paris, 198.
13. Ducrot O. Le dire et le dit. – Paris, 1985
14. Foucault M. L’archéologie du savoir. – Paris, 1969.
15. Fuchs C. La paraphrase. – Paris, 1981.
16. Gardin J.-C. Les analyses du discours. – Paris, 1974.
17. Genette J. Introduction à l’architexte. – Paris, 1979.
18. Greimas A. J., Landowski E. Introduction à l’analyse du discourse en sciences socials. – Paris, 1979.
19. Kerbrat-Orecchioni C. La subjectivité dans le langage. – Lion, 1988.
20. Kerbrat-Orecchioni C. De la sémantique du mot à la sémantique du discours. – Lion.
21. Kerbrat-Orecchioni C. Les interactions verbales. – Lion.
22. Maingueneau D. Initiation aux méthodes de l’analyse du discours. – Paris, 1976.
23. Maingueneau D. Nouvelles tendances en analyse du discours. – Paris, 1987.
24. Moeschler J. Dire et contredire, pragmatique de la négation et acte de réfutation dans la conversation. – Berne, 1982.
25. Prepp W. Morphologie du conte. – Paris, 1970.
26. Slama-Cazacu T. Comunicarea în procesul muncii. – Bucureşti, 1964.
27. Slama-Cazacu T. Limbaj şi context. – Bucureşti, 1959.
28. Vasiliu E. Introducere în teoria textului. – Bucureşti, 1990.
29. Аполлонская Т. А., Глейбман Е. В., Маноли И. З. Порождающие и распознающие механизмы функциональной грамматики. – Кишинэу, 1987.
30. Гальперин И. Р. Текст как объект лингвистического исследования. – Москва, 1981.
31. Глейбман Е. В. Аспекты глагольной семантики. – Кишинэу, 1983.
32. Дридзе Т. М. Текстовая деятельность в структуре социальной комуникации. – Москва, 1984.
33. Ионицэ М. П. Глоссарий контекстуальных связей. – Кишинэу, 1981.
34. Колшанский Г. В. Комуникативная функция и структура языка. – Москва, 1984.
35. Ляпен М. З. Смысловая структура сложного предложения и текст. – Москва, 1986.
36. Мецлер А. А. Структурные связи в тексте. – Кишинэу, 1987.
37. Мецлер А. А. Прагматика комуникативных единиц. – Кишинэу, 1990.
38. Москальская О. И. Грамматика текста. – Москва, 1980.
39. Новиков А. И. Семантика текста и ее формализация. – Москва, 1983.
40. Реферовская Е. А. Лингвистические исследования текста. – Ленинград, 1984.
41. Сорокин Ю. А. Психо-лингвистические аспекты изучения текста. – Москва, 1985.
42. Чупина Л. В. Принцип деятельности и язык. – Красноярск, 1987.
43. Щерба Л. В. Языковая система и речевая деятельность. – Ленинград, 1974.

Lingvistica comparată şi lingvistica contrastivă

Metodele şi principiile studierii diacronice şi sincronice a limbilor înrudite şi neînrudite.

Problema studierii contrastiv-tipologice a sistemului gramatical al limbilor înrudite şi neînrudite.

Problema analitismului şi sintetismului în studierea contrastiv-tipologică a limbilor.

particularităţile gramaticale, semantice şi pragmatice ale părţilor de vorbire auxiliare în limbile franceză şi română.

Asemănări şi divergenţe tipologice în categoriile timpului şi ale temporalităţii în sistemul verbal al limbilor franceză şi română. Mijloacele lingvistice de realizare a lor.

Particularităţile tipologice ale categoriei diatezei. Corelaţia dintre categoria diatezei şi verbele pronominale în franceză şi română. Sinonime funcţionale ale diatezei pasive în ambele limbi.

Problema părţilor de vorbire şi a părţilor de propoziţie în franceză şi română.

Structura şi semantica părţilor principale de propoziţie în limbile franceză şi română.

Bibliografie

1. Bourcier J. Éléments de linguistique romane. – Paris, 1976.
2. Cincilei G., Junghietu M. Studiu comparativ al substantivului în franceză şi română. – Chişinău, 1980.
3. Cristea T. Contrastivité et traduction. – Bucureşti, 1982.
4. Cristea T. Éléments de grammaire contrastive. Domaine français - roumain. – Bucureşti, 1977.
5. Dauzat A. Essai de méthodologie linguistique dans le domaine des langues et des patois romans. – Paris, 1966.
6. Diez Fr. Grammaire de langues romanes. vol. I, II, III. – Paris, 1968.
7. Giliéron J, Roques M. Études de géographie linguistique. – Paris, 1967.
8. Kahn F. Le système des temps de l’indicatif chez un Parisien te chez une Bâloise. – Paris, 1954.
9. Manoliu-Manea M. Gramatica comparată a limbilor romanice. – Bucureşti, 1971.
10. Manoliu-Manea M. Tipologie şi istorie. Elemente de sintaxă romanică. – Bucureşti, 1977.
11. Malblanc A. Stylistique comparée du français et de l’allemand. – Paris, 1966.
12. Meillet A. La méthode comparative en linguistique. – Paris, 1966.
13. Meillet A. Les langues dans l’Europe nouvelle. – Paris, 1963.
14. Meillet A., Vendyès J. Traité de grammaire comparée des langues classiques. – Paris, 1966.
15. Vinay J. P., Darbelnet J. Stylistique compare du français et de l’anglais. – Paris, 1960.
16. Гак Г. В. Сопоставительная лексикология. – Москва, 1977.
17. Гак Г. В. Сравнительная типология французского и русского языков. –

Specialitatea

Programa Examenului

• Lingvistica generala

• Limba franceza si compartimentele ei