română | русский | english

Teoria politică

Tema 1. Obiectul de studiu a politologiei
Geneza teoriei politice. Necesitatea şi importanţa studierii politologiei, (ştiinţei politice). Specificul cunoaşterii ştiinţifice a politicului şi caracterul distinct al studiului politic. Constituirea şi evoluţia politologiei ca ştiinţă de sine stătătoare: tradiţii istorice şi tendinţe actuale. Particularităţile gândirii politice şi a instituţionalizării politologiei ca ştiinţă în Moldova.

Obiectul şi structura ştiinţei politice contemporane: interpretări moderne şi postmoderne. Relaţia epistemică: ştiinţă politică – politică ştiinţifică. Arhitectonica politologiei între câmpurile empiric-pragmatic, teoretic-explicativ şi operaţional-tehnologic de investigaţie. Limbajul, aparatul categorial şi legităţile ştiinţei politice. Funcţiile politologiei: semnificaţii, dinamism şi interacţiuni.

Locul politologiei în sistemul ştiinţei contemporane. Corelaţia câmpurilor de obiect a teoriei politice şi a disciplinelor sociale în procesul complex şi multiplan de studiere a politicii. Tangenţele politologiei cu ştiinţele reale (biologia, matematica, cibernetica, informatica etc.) în analiza politică. Rolul de ştiinţă general integativă despre politică a politologiei în raport cu ştiinţele ce vizează fenomenul politic. Politologia în ambianţa intelectuală şi culturală a contemporaneităţii.

Tema 2. Politologia contemporană între metode de cercetare şi paradigme
Metodologie, metodă, tehnică şi paradigmă ştiinţifică: semnificaţii noţionale. Definirea metodologiei, metodei şi paradigmei ştiinţei politice. Cerinţe metodologice în cercetarea politologică: de la unitatea de metode la abordarea multi- şi interdisciplinară.

Elaborarea instrumentarului metodologic de analiză a fenomenelor politice. Evoluţia istorică a metodelor şi tehnicilor de cunoaştere a politicului: etape şi specificaţii. Tipurile şi nivelurile metodelor de cercetare a politicii. Criteriile de clasificare a metodelor de investigare politologică: gradul comunităţii de analiză a obiectelor studiate, parametrii lor calitativi şi cantitativi, destinaţia funcţională a instrumentelor metodologice. Analiza normativ-valorică. Analiza sociologică şi culturologică. Stilul descriptiv-istoric. Analiza antropologică. Analiza psihologică. Behaviorismul. Abordarea sistemică şi structuralistă. Analiza comparativă. Modelarea politicii. Analiza comunicativă. Metode de expertiză. Elaborarea jocurilor politice în baza principiilor matematicii, MEC şi a mijloacelor de programare.

Politologia ca ştiinţă multiparadigmatică. Criteriile de determinare a naturii paradigmelor politologice. Paradigma teologică. Substanţa şi structura paradigmei naturaliste. Paradigma geografică şi geopolitica. Paradigma biologică şi biopolitica.. Paradigma psihologizatorică. Paradigma socială şi varietăţile sale. Paradigma raţional-critică între conflict şi consens.

Şcolile contemporane ale politologiei şi rolul lor în elaborarea unor noi paradigme de dezvoltare socială la hotarul secolelor XX-XXI. Particularităţile şcolii europene de cercetare a politicii. Ştiinţa politică americană: specificul paradigmal şi tendinţele principale de dezvoltare.

Tema 3. Sistemul ştiinţelor politice
Logica ştiinţifică de cunoaştere a politicii în conexiuni sistemice de general, particular şi unic. Procesele de diferenţiere şi integrare a cunoştinţelor politice şi caracterul eterogen al structurii ştiinţei politice. Raportul ştiinţă politică – ştiinţe politice.

Manifestarea multidimensională, complexă a politicului şi conturarea procesului de dispersie a ştiinţelor politice. Desprinderea din politologie şi instituţionalizarea unor discipline politice autonome, axate pe funcţii şi mijloace specifice de cercetare a fenomenului politic.

Clasificarea ştiinţelor politice: criterii şi semnificaţii. Ştiinţele politice teoretice, aplicative şi de graniţă. Ştiinţe politice relativ tradiţionale, moderne şi postmoderne.

Interpretarea sistemică şi postsistemică a ştiinţelor politice. Conexiuni generale de câmp a subdisciplinelor politologice: interacţiuni de concepte şi paradigme, “împrumuturi” de metode, schimbul transdisciplinar de teorii şi repecursiunile descoperirilor.

Conexiuni particulare de câmp a ştiinţelor politice. Teoria politicii ca nucleu al politologiei, axat integral pe politică, corelaţia ei cu ştiinţa politică de ansamblu şi cu disciplinele politologice particulare. Raportul ştiinţei politice cu filosofia politică, sociologia politică şi culturologia politică ca discipline general metodologice şi circumstanţial-instrumentale de analiză politică. Contactul ştiinţei politice cu istoria politică, politologia aplicativă, statistica, informatica politică ca discipline centrate pe culegerea datelor şi sistematizarea faptelor despre procesele şi evenimentele politice. Relaţia ştiinţei politice cu psihologia politică, etnografia şi antropologia politică (orientate spre analiza unor aspecte sau elemente aparte a sferii politice), precum şi cu economia şi demografia politică, geografia politică (geopolitica) şi biopolitica, ştiinţe legate de mecanismele factorilor externi de nfluienţă asupra vieţii politice.

Problema autenticităţii sistemului ştiinţelor politice. Politologia (ştiinţa politică) ca parte integrantă şi totodată, ca element general coeziv al sistemului. Dimensiunea geocronometrică a rolului integrator al politologiei în sistemul ştiinţelor politice la etapa actuală.

Tema 4. Politica ca fenomen social
Politica – element indispensabil al naturii şi existenţei umane. Geneza şi evoluţia politicului: determinări şi modalităţi. Polisemia termenului de politică. Substanţa şi destinaţia socială a politicii: interpretări moderne şi postmoderne. Ipostazele structurale ale politicii: sistem politic, proces politic, spiritualitate politică. Dimensiunile reale şi reflexive ale lumii politicului: normativă, instituţională, relaţională, funcţională, geocronometrică.

Obiectul şi actorii politicii: corelaţii permanente şi temporare. Criteriile subiectivităţii politice. Câmpurile şi nivelurile politicului. Piaţa politică între cerere şi ofertă.

Funcţiile politicii: manifeste, latente, structurale, internaţionale. Corelaţia de câmp a politicului şi nonpoliticului. Raporturi deterministe şi funcţionale de tip politică – economie, politică – cultură, politică – drept, politică – morală, politică – ştiinţă, politică – religie. Caracterul universal, pe-netrant şi atributiv al sferei politice faţă de alte sfere ale vieţii sociale. Progresul social şi politica. Politica ca vocaţie şi ca profesie. Politologul şi politica.

Iraţionalul în politică: politizare, politicianism, populism, voluntarism. Aspecte politice a alienării.

Tema 5. Dinamica politică
Conceptul de dinamică politică, natura şi formele dinamismului. Exprimarea dinamismului politic prin dimensiuni de proces politic. Structura, etapele şi regimurile procesului politic. Tipologia şi nivelurile proceselor politice contemporane şi gradul lor de complexitate şi intensitate. Procesul politic şi procesul social: între mecanismele de interacţiune a dinamicii sociale şi politice.

Dinamica politică în albia schimbării politice şi dezvoltării politice. Abordarea contextuală şi instituţională a fenomenului schimbării politice. Tipurile schimbărilor politice.

Caracterul dinamicii politice în funcţie de factorul dezvoltării politice. Criteriile dezvoltării politice. Căile stabile şi crizele dezvoltării politice. Particularităţile transformărilor politice în contextul dinamicii stabile şi dezvoltării stabile.

Dinamica politică în termeni de substanţă şi tipurile modernizării politice. Modernizarea şi instituţionalizarea politică. Modernizarea şi democratizarea. Unda a treia a democratizării – o nouă treaptă a dinamismului.

Interacţiuni de formă şi conţinut între schimbarea politică, dezvoltarea politică şi modernizarea politică. Contextul dinamic al schimbării, dezvoltării şi modernizării în condiţiile societăţii în tranziţie. Particularităţile lui în Republica Moldova.

Tema 6. Natura puterii politice
Conceptul de putere. Socio-geneza şi evoluţia puterii. Sensul social şi destinaţia puterii politice în sistemul relaţiilor sociale. Specificul puterii politice în contextul social global de putere. Abordări moderne şi postmoderne a puterii: tangenţe şi diferenţe. Teoria separaţiei puterilor: istorie şi actualitate.

Proprietăţile şi izvoarele puterii politice. Puterea politică şi puterea de stat: trăsături comune şi distincte. Sistemul, structura şi gradienţii puterii politice. Puterea şi “contra-puterea”.

Legitimitatea ca act de întemeiere a puterii politice. Motivaţia legitimităţii puterii. Modalităţi şi niveluri de legitimare a puterii politice. Tipologia şi indicii de evaluare a legitimităţii puterii politice.

Puterea şi funcţiile puterii politice. Dihotomia “funcţionalitate – disfuncţionalitate” în modelul multidimensional al comunicării de putere. Resursele şi formele puterii politice. Interdependenţa puterii politice cu alte puteri. Cultura puterii. Savantul şi puterea. Puterea şi morala. Puterea şi proprietatea. Puterea politică alienată.

Tendinţele şi problemele fenomenului puterii în epoca postmodernă.

Tema 7. Mecanismul realizării puterii politice
Poporul ca izvor fundamental de organizare şi realizare a puterii. Structura ierarhică a mecanismului de putere. Mecanismul separaţiei şi funcţionării puterilor pe orizontală (legislativă, executivă, judecătorească) şi pe verticală (puterea centrală şi locală). Metode, mijloace şi principii de realizare a puterii politice. Puterea realizată între suveranitate şi legitimitate, legalitate şi legitimitate.

Raportul dintre izvorul, exponentul, actorul şi obiectul puterii realizate. Relaţia de putere conducere – supunere. Cvadrivalenţa conducerii: organizarea deciziilor, luarea deciziilor, implementarea deciziilor, controlul asupra implementării. Conducerea în diferite regimuri politice. Conducerea democrată şi sistemul participării. Participarea la conducere şi participarea la putere. Motivele supunerii: conformism, oportunism, respect şi constrângere.

Semnificaţia şi corelativele autorităţii, prestigiului, influienţei şi forţei în sintagma conducere – supunere. Problema eficienţei realizării puterii în societate. Factorii stabilităţii şi instabilităţii, continuităţii şi discontinuităţii, consistenţei şi inconsistenţei puterii politice.

Problemele realizării puterii politice în societatea moldavă: corelaţia între general, particular şi unic.

Tema 8. Sistemul politic
Conceptul de sistem şi concepţiile sistemului politic în ştiinţa politică contemporană (T.Parsons, D.Easton, G.Almond, K.Deutsch). Aplicarea analizei sistemice şi structural-funcţionale în studiul politicii. Delimitări terminologice în analiza sistemică: sistem, subsistem, ambient, input, output, feedback. Abordarea postsistemică şi rolul ei în identificarea sistemului politic.

Structura sistemului politic. Caracteristici şi interacţiuni a subsistemelor structurale: normativă, ideologică, instituţională, comunicativă, culturală. Sistemul politic şi organizaţia politică.

Funcţiile sistemului politic: semnificaţii intra şi intersistemice. Specificul funcţional de loc şi rol al sistemului politic în sistemul social global. Relaţia sistem politic – sistem economic, sistem politic – sistem social, sistem politic – sistem cultural şi mecanismele de interacţiune.

Disfuncţiile sistemului politic între incoerenţă şi consecinţe. Stabilitate / instabilitate politică şi risc politic. Criza sistemului politic. Factorii de asigurare a eficienţei sistemului politic.

Clasificarea sistemelor politice contemporane: criterii şi tipuri. Sistemul politic de tip sovietic şi de tip post-sovietic: problemele democratizării şi identificării. Destinele sistemului politic în epoca post-modernă.

Tema 9. Sistemul politic în republica moldova
Prăbuşirea sistemului totalitar sovietic şi trecerea la democraţie. Particularităţile funcţionării sistemului politic posttotalitar. Caracterul tranzitoriu al sistemului politic moldav. Eterogenitatea sistemului între elementul totalitar în dispariţie, dezagregare şi elementul democratic în apariţie şi constituire.

Problema stabilităţii / eficienţei şi democratizării noilor instituţii politice. Renunţarea de la principiul nomenclaturist şi recunoaşterea şi promovarea principiilor democratice de formare a sistemului politic: declaraţii şi realităţi. Paradoxul îmbinării formei democratice şi conţinutului autoritar în ţesutul social al sistemului politic.

Fenomenul “democratizării false” şi “regresului autoritar” ca expresie a crizei endogenice a sistemului politic. Tendinţe autoritare în relaţia Parlament – Guvern, Preşedinte – Parlament în condiţiile guvernării semiprezidenţiale şi parlamentare. Disfuncţiile sistemului politic în contextul instabilităţii structurii de stat, raporturilor putere-opoziţie, putere centrală – putere locală. Secesionismul transnistrean şi deformarea sistemului social în ansamblu, şi sistemului politic în particular. Ponderea scăzută a partidelor politice (excepţie PCRM) în sistemul politic, influienţa lor slabă asupra puterii, societăţii.

Caracterul democrat – autoritar al interacţiunii sistemului politic cu societatea: aspecte ale crizei exogenice. Integrarea şi influienţa slabă în sistem a elementului civil. Predominarea caracterului închis al sistemului politic, a tendinţei oligarhice în luarea deciziilor. Caracterul reactiv al sistemului, capacitatea joasă a acestuia de a acţiona la timp şi adecvat la interesele şi necesităţile societăţii, la depăşirea conflictelor sociale.

Tema 10. Societatea politică. statul - element principal al societăţii politice Noţiunea de societate politică şi componentele ei substanţiale. Statul ca instituţie fundamentală a societăţii politice. Conceptul de stat. Socio-geneza şi esenţa statului în viziunea concepţiilor patriarhală, teocratică, violenţei, “contractului social”, social-economică, organică, psihologică, politico-antropologică. Semnele şi atributele principale ale statului. Instituţiile statului: legislative, executive şi judecătoreşti. Funcţiile statului şi dinamica lor. Statul ca fenomen civilizatoric la etapa actuală. Orânduirea de stat. Tipurile structurii de stat şi formele de guvernare în lumea contemporană. Tendinţa centralizării şi descentralizării statelor. Impactul statului asupra societăţii şi personalităţii.

Statul minimal. Statul ponderat. Statul maximalist. Statul totalitar ca expresie a partidului-stat. Statul democratic. Statul în Republica Moldova: de la tipul sovietic de stat la statul de drept.

Tema 11. Statul de drept
Conceptul statului de drept: istoria şi actualitatea. Abordări filozofice şi politico-juridice a statului de drept. Esenţa şi premizele statului de drept.

Principiile de bază a funcţionării statului de drept. Supremaţia legii – nucleu al statului de drept. Exerciţiul suveranităţii. Separaţia şi echilibrul puterilor. Asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Responsabilitatea reciprocă între stat şi personalitate. Legalitatea şi controlul constituţionalităţii legilor. Inamobilitatea judecătorului. Formarea culturii juridice a cetăţenilor – factor prim al cunoaşterii şi respectării legii.

Statul social de drept ca etapă avansată în evoluţia statului de drept. Punctele de reper a statului social. Criteriile statului social. Tipurile statului social: semnificaţii şi delimitări. Problemele statalităţii sociale de drept în Republica Moldova.

Tema 12. Societatea civilă
Noţiunea de societate civilă. Reperele concepţiei individualismului şi liberalismului privind fenomenul societăţii civile. Premisele apariţiei societăţii civile, constituirea bazei economice, sociale, politice, spirituale. Societatea civilă între semnele definitorii şi principiile de funcţionare. Societatea civilă ca formă şi modalitate de realizare a indivizilor şi de funcţionare a societăţii. Structura, formele şi activităţile societăţii civile. Nivelul relaţiilor în societatea civilă. Legăturile orizontale. Tipurile istorice ale societăţii civile.

Societatea civilă şi societatea politică: mecanisme şi variante de interacţiune şi interdependenţă. Funcţiile societăţii civile în raport cu societatea politică. Condiţiile balansării relaţiei între societatea civilă şi puterea politică. Societatea civilă – bază socială a statului. Constituţionalismul ca regim al interacţiunii statului şi societăţii civile. Societatea civilă şi statul în regimurile democratice şi antidemocratice.

Societatea civilă în noile democraţii: cauzele imaturităţii. Problema constituirii societăţii civile în Republica Moldova.

Tema 13. Democraţia ca formă de organizare a societăţii
Conceptul de democraţie şi semnificaţiile sale geocronometrice. Interpretările actuale ale democraţiei: colectivistă, liberală şi pluralistă. Modelele democraţiei politice: liberal-democratic şi radical-democratic. Democraţia ca sistem, regim şi proces. Democraţia – valoare general-umană.

Formele democraţiei. Democraţia reprezentativă (majoritară). Principiile democraţiei majoritare. Interacţiunea şi unitatea principiilor democratice.

Democraţia directă. Referendumul – formă a democraţiei directe.

Noţiunea de democraţie consociaţională. Principiile democraţiei consociaţionale. Avantaje şi dezavantaje a democraţiei consociaţionale. Elemente consociaţionale în democraţia neconsociaţională.

Bazele constituţionale ale democraţiei. Instituţiile democraţiei. Fenomenul parlamentarismului: caracteristica generală.

Experienţa democratică în lumea contemporană: eficienţe şi ineficienţe. Analiza comparativă a modelelor democraţiei politice. Perspectiva valorificării democraţiei politice în condiţiile Moldovei. Problema democratizării societăţii moldave. Democraţia între politic şi social: tangenţe şi tendinţe de dezvoltare.

Tema 14. Partidele şi mişcările social-politice
Conceptul de partid politic. Partidul ca instituţie a reprezentării societăţii: geneza şi etapele de dezvoltare. Particularităile şi factorii de esenţă a partidelor politice. Partidul între raţiune şi meserie. Partidul între structuri şi interese. Partidul între conflict şi integrare. Funcţiile partidelor politice. Tipologia partidelor politice – criterii şi tipuri.

Clasificarea sistemelor de partid. Criteriul numeric (sisteme unipartide, bipartide şi multipartide). Criteriul relevanţei. Distanţa ideologică sau polarizarea. Caracterul relaţiilor interpartinice (sisteme concurenţiale şi neconcurenţiale). Principiile de bază ale interacţiunii partidelor politice în sistemele politice democratice. Pluripartidismul şi pluralismul politic. Etapa boomului partidist şi a pluripartidismului moderat în societatea tranziţională.

Mişcările social-politice şi locul lor în sistemul politic. Stadiile (etapele) dezvoltării mişcărilor social-politice. Configurarea mişcărilor pe criteriile scopului, sferei şi locului de activitate, caracterului apariţiei, metodei de organizare şi a componenţei sociale. Mişcările democratice contemporane. Relaţia “partid politic-mişcare politică”. Partidele şi mişcările social-politice în Republica Moldova: realităţi şi perspective.

Tema 15. Elita politică şi liderismul politic
Natura inegalităţii politice şi destinaţia socială a elitei în societate. Teoriile clasice şi contemporane despre esenţa şi rolul elitei în societate. Noţiunile de “elită politică”, “clasă politică”, “clasă conducătoare”: interferenţe şi semnificaţii.

Elita politică contemporană: izvoarele puterii şi sistemele de selectare. Structura şi funcţiile elitei politice.

Circulaţia elitelor: trăsături caracteristice. Clasificrea elitei politice: criterii şi tipuri. Elita politică şi birocraţia politică.

Clasa conducătoare: sensul şi aria de manifestare. Oligarhia politică şi conotaţiile sale.

Clasa conducătoare în condiţiile tranziţiei post-comuniste. Nomenclatura – clasă conducătoare sovietică, destinele ei în spaţiul post-sovietic. Particularităţile creării elitei politice în Republica Moldova.

Noţiunea de liderism politic. Relaţia lider politic – liderism politic. Concepţiile liderismului politic (teoria trăsăturilor tipice, teoria “rolului determinant” al partizanilor, teoria situaţională).

Destinaţia liderismului ca instituţie socială. Factorii obiectivi şi subiectivi ai liderismului politic: concordanţe şi discordanţe. Tipologia şi funcţiile liderilor. Liderul şi masele. Liderismul şi populismul. Fenomenul liderismului politic în societatea moldovenească.

Elita politică şi liderismul politic în epoca postmodernă: trăsături comune şi distincte.

Grupul de interes şi grupul de presiune: semnificaţii şi corelaţii. Definiţii şi caracteristici ale grupurilor de presiune. Factorii determinativi de influenţă a grupului de presiune. Elemente de distincţie între grupurile de presiune şi partide. Funcţiile grupurilor de presiune şi modalităţile de realizare.

Clasificarea grupurilor de presiune în baza criteriului de origine, structural şi teleologic. Capacităţile şi ponderea diferitor grupuri de presiune în timp şi spaţiu. Grupuri de presiune deschise şi latente. Lobbysmul ca fenomen original al presiunii. Distincţii dintre vechiul lobby şi “noul” lobby. Masoneria ca grup specific de presiune: istoria şi actualitatea. Presiunea destructivă a mafiei.

Direcţii de acţiune a grupurilor de presiune la etapa actuală. Resurse legale şi ilegale de acţiune. Nivelurile şi efectele acţiunii grupurilor de presiune în societatea tranzitorie. Specificul grupurilor de presiune în Republica Moldova.

Tema 17. Socializarea politică
Pătrunderea şi încadrarea omului în politică: probleme teoretice şi practice. Destinaţia socializării politice. Interpretări şi definiţii ale socializării politice. Teoria “susţinerii politice” şi teoria cognitivistă.

Direcţiile socializării: acumulativă şi creativă. Contradicţia dintre tradiţia politică şi inovaţia politică. Socializarea politică între activitate, comunicare şi percepere. Etapele socializării politice: trăsături comune şi distincte. Funcţiile socializării politice. Socializarea politică şi socializarea civică ca variabile indisolubile. Agenţii socializării politice şi civice: sistemul educaţional, sistemul instituţional, mass-media. Ştiinţele politice şi socializarea politică. Instituţia politică şi mecanismele sale de socializare. Rolul partidului politic în formarea atitudinilor şi opiniilor politice. Corelaţia elementului organizat şi al celui stihiinic în procesul socializării. Socializarea politică şi aculturaţia politică.

Tipurile (modelele) socializării politice: echilibrat, hegemonist, pluralist, de conflict.

Problemele socializării şi re-socializării politice în societatea în tranziţie. Creşterea nivelului culturii civice şi culturii politice ca factor-cheie a socializării în condiţiile Republicii Moldova.

Tema 18. Dimensiunea umană a politicului
Conceptul de personalitate: istoria şi actualitatea. Teoria paternalistă, totalitară, liberală şi creştin-democrată despre poziţia politică a omului în stat.

Orientarea personalităţii spre politică. Mecanismul relaţiei politică-personalitate. Personalitatea ca actor primar al politicii: adeziuni şi angajări. Interesul - mobil al participării politice a personalităţii. Tipurile şi dinamica orientării comportamentale a personalităţii. Vocaţia politică. Indiferentismul şi alienarea politică.

Nivelurile participării politice a personalităţii: interacţiuni şi determinări. Formele contemporane ale antrenării omului în politică. Condiţiile de formare a calităţilor de Homo Politicus.

Drepturile fundamentale ale omului şi rolul lor în umanizarea politicii. Drepturile naturale şi drepturile omului. Doctrinele contemporane despre drepturile omului. Dualitatea statutului de drept a personalităţii. Dreptul şi libertatea.

Clasificarea drepturilor omului: criterii şi tipuri. Drepturi ale omului şi drepturi ale colectivităţii: concordanţe şi discordanţe. Corelaţia drepturi-îndatoriri ale cetăţeanului. Reglementări naţionale şi internaţionale în domeniul drepturilor omului: interfernţe şi contradicţii. Prioritatea mecanismelor internaţionale de control şi de monitorizare a respectării drepturilor omului. Garanţiile şi condiţiile realizării drepturilor fundamentale ale omului.

Tema 19. Conştiinţa politică şi ideologia politică
Conştiinţa politică ca formă specifică a conştiinţei sociale. Esenţa şi structura conştiinţei politice. Nivelurile conştiinţei politice: de stat, teoretic, empiric, obişnuit. Conştiinţa politică de masă, de grup şi individuală. Conştiinţa politică obişnuită şi teoretico-ştiinţifică. Funcţiile conştiinţei politice. Formele conştiinţei politice: specializată, de masă, elitară. Ideologia politică şi psihologia politică ca domenii a conştiinţei politice. Mentalitatea politică.

Conceptul de ideologie. Ideologia ca nucleu al conştiinţei politice. Interpretările ideologiei – lărgită, directivă, culturologică – în ştiinţa politică contemporană. Unitatea între ideologie şi politică. Interacţiunea ideologiei şi filosofiei politice în dimensiunea conceptuală despre lume a politicii.

Esenţa, structura, nivelurile şi formele ideologiei politice. Funcţiile principale ale ideologiei politice. Ideologia şi propaganda. Ideologizarea, deideologizarea şi reideologizarea politicului. Corelaţia între politizare şi ideologizare.

Destinul ideologiilor în epoca contemporană. Politica ca arenă a ciocnirii diverselor sisteme şi curente politico-ideologice. Criteriile departajării ideologiilor politice. Tipurile ideologiei contemporane. Paradigma liberală şi neoliberală, conservatoristă şi neoconservatoristă, social-democrată, democrat-creştină, marxistă. Ideologiile naţionaliste, etnice şi religioase.

Formarea orientărilor politico-ideologice în Republica Moldova: semnificaţii şi paradoxuri.

Tema 20. Cultura politică
Noţiunea de cultură politică. Concepţiile contemporane ale culturii politice. Trăsăturile de esenţă a culturii politice. Structura şi nivelurile culturii politice.

Cultura conştiinţei politice şi obiectivele politice. Concepţia politică despre lume. Locul simbolicii politice în cadrul culturii politice. Cultura politică şi mitologia politică. Interacţiunea între ideologie şi cultura politică. Aspectul religios al culturii politice.

Cultura comportamentului politic. Cultura funcţionării instituţiilor politice. Cultura procesului electoral. Cultura adoptării şi realizării deciziilor politice. Cultura reglării conflictelor social-politice.

Funcţiile şi tipurile culturii politice. Modelul liberal-democratic şi modelul autoritar-totalitar al culturii politice. Particularităţile culturii politice de tip tranziţional şi modelarea ei în noile democraţii.

Subiecţii şi căile de formare a culturii politice. Cultura politică şi cultura civică. Raportul cultură politică – dezvoltare politică, cultură politică – modernizare politică.

Cultura politică şi procesul civilizatoric contemporan.

Tema 21. Politologia comparată
Comparaţia ca metodă de stabilire a generalului şi particularului în sfera politică, de realizare a inventarului de asemănări şi diferenţe. Izvoarele teoretice de constituire a strategiilor demersului comparativ: behaviorismul, funcţionalismul-structural, teoria demersului raţional, instituţionalismul (neoinstituţionalismul).

Obiecte ale analizei comparative. Parametrii comparativi. Mijloace şi metode a comparaţiei: relativ-comparative, istorico-tipologice, istorico-genetice. Comparaţia sectorială. Studiu de caz între confruntări şi tendinţe spre generalizare. Analiza binară: implicită şi explicită.

Tipurile comparaţiei politice. Identificarea fenomenelor, proceselor şi structurilor politice similare pe verticală şi orizontală, respectiv în interiorul ţării şi în ţări diferite. Compararea fenomenelor politice contrastante. Structurarea rezultatelor comparaţiei între dihotomii, tipologii şi modele.

Tema 22. Previziunea politică
Previziunea ca fenomen social. Previziunea şi legităţile ştiinţei şi a politicii: corelaţii şi determinări. Paradigmele previziunii politice. Esenţa, sferele de aplicare, obiectul şi principiile de bază ale previziunii politice. Cauzele stimulării activităţii de pronosticare.

Bazele obiective ale previziunii politice: gnoseologia materialistă, (cognoscibilitatea lumii), interconexiunea între viitor şi prezent, prezent şi trecut, structura sistemică a sferei politice a societăţii. Scopul principal şi sarcinile previziunii politice. Destinaţia funcţională a pronosticului politic.

Metodologii, metode şi tehnici ale analizei şi pronosticării politice. Elementele principale ale instrumentarului previziunii. Construirea modelelor de pronostic. Scenarii ale societăţii de mâine. Tipurile previziunii politice. Gradaţia în timp şi etapele previziunii.

Utopia politică şi previziunea politică. Fenomenul astrologiei politice. Tendinţe actuale de dezvoltare a pronosticului politic. Previziunea politică ca factor de valorificare al potenţialului spiritual al societăţii postmoderne. Baza futurologică teoretico-practică a societăţii occidentale. Concepţiile societăţii postindustriale (D.Bell, Z.Brzezinski, G.Can), societăţii informaţionale (A.Toffler), concepţiile crizei futurologice (ecopesimism, pesimism “tehnologic”). Activitatea de pronosticare a Clubului de la Roma: obiective, direcţii, semnificaţii. Organizaţiile guvernamentale şi obşteşti specializate în problemele planificării strategice.

Problema previziunii politice în societatea post-comunistă.

Bibliografie

1. Almond G. Cultura civică: atitudini politice şi democraţie în cinci nаţiuni. - Bucureşti, 1996.
2. Arendt H. Originile totalitarismului. - Bucureşti, 1994.
3. Bencheci D. Puterea politică şi ordinea socială: manifestare şi interdependenţe (cazul Republicii Moldova). // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică). Partea XXI. – Chişinău, 2003.
4. Burton M., Gunther R., Hidley R. Transformarea elitelor şi regimurile democratice. // POLIS, 1995, nr.4.
5. Cujbă V., Anghel E. Fenomenul mondializării prin prisma abordării civilizaţionale. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria Ştiinţe socio-umane. Vol.III. - Chişinău, 2001.
6. Cultura civică: democraţie, drepturile omului, toleranţă. - Bucureşti, 1995.
7. Dahl R. Poliarhiile. - Iaşi, 2000.
8. Dahrendorf R. Conflictul social modern şi despre politica libertăţii. - Bucureşti, 1996.
9. Dogan M., Pahre R. Noile ştiinţe sociale. - Bucureşti, 1993.
10. Duverger M. Les parties politiques. - Bucureşti, 1967.
11. Fisichella D. Ştiinţa politică. Probleme, concepte, teorii. – Chişinău, 2000.
12. Fruntaşu P. Sistemele politice contemporane (analiză comparativă). Partea I-II. – Chişinău, 2001.
13. Fruntaşu P., Rusnac Gh. Republica Moldova pe calea democratizării. – Chişinău, 1999.
14. Fruntaşu P., Varzari P. Societatea civilă şi statul. // MOLDOSCOPIE. (Probleme de analiză politică). Partea XVII. - Chişinău, 2001.
15. Hobsbawn E. Naţiuni şi naţionalism. Din 1780 până în prezent. - Chişinău, 1997.
16. Huntington P. Ordinea politică a societăţilor în schimbare. - Iaşi, 1999.
17. Iancu G. Sistem electoral. - Bucureşti, 1998.
18. Lijphart A. Modele ale democraţiei. - Iaşi, 2000.
19. Lijphart A. Democraţia în societăţile plurale. – Bucureşti, 2002.
20. Macovei A. Poitica etnică a Republicii Moldova în perioada de tranziţie. // Republica Moldova la începutul mileniului III: realităţi şi perspective. - Chişinău, 2001.
21. Măgureanu V. Studii de sociologie politică. - Bucureşti, 1997.
22. Mânăscurtă C. Simbolistica politică: concept şi elemente structurale. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Ştiinţe socioumanistice. Vol. III. - Chişinău, 2001.
23. Margarint A. Transformarea elitei politice din Republica Moldova. // Republica Moldova la începutul mileniului III: realităţi şi perspective. – Chişinău, 2001.
24. Mass-media în societăţile în tranziţie: realităţi şi perspective. - Chişinău, 2001.
25. Minorităţile naţionale şi relaţiile interetnice: tradiţia europeană şi experienţa noilor democraţii pentru Moldova. Vol. I-II. – Iaşi, 2002.
26. Moldova între Est şi Vest: identitatea naţională şi orientarea europeană. – Chişinău, 2001.
27. Moraru V. Mass media vs politica. - Chişinău, 2001.
28. Moşneaga V., Ilaşciuc D., Spinei T., Zavtur A. Conflictul în Moldova: problemele analizei etnopolitologice. - Chişinău, 1992.
29. Oxford. Dicţionar de politică. Univers enciclopedic. - Bucureşti, 2001.
30. Plano T., Riggs R., Helenan R. Dicţionar de analiză politică. - Bucureşti, 1993.
31. Pluripartidismul în Moldova: esenţa şi specificul formării. - Chişinău, 2000.
32. Popper K. Societatea deschisă şi duşmanii ei. - Bucurişti, 1993.
33. Rusnac Gh., Cernencu M., Galben A., Solomon C. Republica Moldova: istoria politică (1989-2000). Documente şi materiale. Vol. I-II. - Chişinău 2001.
34. Saca V. Interese politice şi relaţii politice: dimensiuni tranzitorii. - Chişinău, 2001.
35. Sartori G. Teoria democraţiei reinterpretată. - Iaşi, 1999.
36. Solomon C. Aspecte ale vieţii politice în Republica Moldova (1989-2002). – Chişinău, 2002.
37. Trăsnea O. Probleme de sociologie politică. - Bucureşti, 1975 .
38. Varzaru P. Elitele Republicii Moldova în căutarea unei formule politice. // Republica Moldova la începutul mileniului III: realităţi şi perspective. - Chişinău, 2001.
39. Weber M. Politica, o vocaţie şi o profesie. - Bucureşti, 1992.
40. Науек F. Constituţia libertăţii. - Iaşi, 1998.
41. Амелин В.А. Социология политики. - Москва, 1992.
42. Арон Р. Демократия и тоталитаризм. - Москва, 1995.
43. Ашин Г. Элитология: Становление. Основные направления. - Москва, 1995.
44. Блондель Ж. Политическое лидерство. Путь к всеобщему анализу. – Москва, 1992.
45. Боцан И. Политическое развитие Республики Молдова за десять лет независимости. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică). Partea XVII. – Chişinău, 2001.
46. Бро Ф. Политология. - Москва,1992.
47. Вебер М. Избранные произведения. - Москва, 1990.
48. Гаджиев К. Политическая наука. – Москав,1996.
49. Moldova-98. Политические реалии и парламентские выборы. - Кишинев, 1998.
50. Мошняга В. Молдова-96: Президентские выборы, политические партии, избирательные технологии. - Кишинев, 1997.
51. Мошняга В. Независимая Молдова и миграция. - Кишинэу, 1999.
52. Мошняга В., Руснак Г. Парламентские (2001) выборы в Республике Молдова: специфика, результаты, электоральные стратегии и технологии. // MOLDOSCOPIЕ (Probleme de analiză politică). Partea XVI. - Chişinău, 2001.
53. Мошняга В., Руснак Г. Президентские (2000) выборы в Республике Молдова: особенности и результаты. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică). Partea XV. - Chişinău, 2001.
54. Мошняга В., Руснак Г., Турко Т. Президентские (2001) выборы в Республике Молдова: результаты и технологии. // MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică). Partea XVI. - Chişinău, 2001.
55. Население Молдовы и трудовая миграция: состояние и современные формы. - Кишинэу, 2000.
56. Сака В. Диалектика политических и социальных интересов и укрепление независимости Республики Молдова. // MOLDOSCOPIE (Проблемы политического анализа). Часть V. - Кишинев, Молд. ГУ, 1995.
57. Шварцeнберг Р. Политическая социология. - Москва, 1992.

Specialitatea

Programa Examenului

• Teoria politica

• Istoria gândirii politice

• Doctrine si teorii politice contemporane

• Istoria gindirii politice in Moldova