română | русский | english

Doctrine şi teorii politice contemporane

Tema 1. Apariţia ştiinţel politice contemporane
Probleme teoretice şi metodologice ale studierii doctrinelor politice contemporane. Istoria gândirii politice şi doctrinele politice. Componenţii principali ai doctrinelor politice: baza logico-teoretică şi filozofică, aparatul de noţiuni şi categorii, tezele de program. Factorul general-uman şi social în doctrinele politice.

Formarea ştiinţei politice contemporane. Elaborarea noilor metode de cercetare a vieţii politice şi a societâţii. Concepţiile politice ale lui G.Mosca (1858-1941). Elaborarea învăţăturii social-politice în lucrările „despre teoria guvernării şi conducerii parlamentare: cercetări istorice şi sociale", „Bazele ştiinţei politice". Noţiunea de putere şi relaţii de putere. Structura socială a societăţii. Clasele conducâtoare şi clasele conduse. Formele de conducere şi tipurile de orânduire statală. G.Mosca despre sarcinile ştiinţei politice. Teoria elitelor. Generalul particular în concepţiile lui G. Mosca şi W.Pareto. Influenţa ideilor lui G.Mosca asupra dezvoltării concepţiilor elitismului politic.

W.Pareto (1848-1923). Elaborarea metodei de sisteme în cercetarea sferei politice a societăţii. Noţiunea de politicâ. Ideea stratificării sociale şi a mobilităţii sociale. Teoria elitelor. Atitudinea faţă de marxism. Influenţa ideilor social-politice asupra dezvoltării gândirii sociologice şi politologice în ţările Europei Occidentale.

Roberto Michels (1876-1935). „Legea de fier a tendinţelor oligarhice" în activitatea partidelor şi sistemelor de partid. Noţiunile de „democraţie" şi „clasă dominantă". Elita de partid. Birocraţia şi mecanismul de conducere cu „masele de partid". Evoluţia concepţiilor social-politice ale lui Michels. Atitudinea lui faţă de marxism şi fascism.

Arthur Bentley (1870-1957). Atitudinea behavioristă în analiza statului şi politicii. Evaluarea noţiunilor de „activitate", „grupuri de presiune", „grupuri interesate". Concepţia liberal-pluralistă a politicii şi puterii. Tipurile de regimuri politice. Influenţa sociologiei lui A.Bentley asupra dezvoltării concepţiei de putere a lui D.Truman, R.Dahl, etc

Max Weber (1864-1920). Concepţia genezei şi esenţei capitalismului. Teoria acţiunii sociale. Noţiune de „tip ideal". Raţionalitatea ca mijloc de organizare a relaţiilor sociale. Sferele vieţii sociale, puterea, economia, valorile. Tipologia puterii şi problema legitimării ei. Formele dominaţiei politice: tradiţională, birocratică, carismatică. Teoria „democraţiei plebiscitare". Concepţia de „birocraţie". Atitudinea faţă de socialism. Influenţa ideilor social-politice ale lui Max Weber asupra dezvoltării gândirii politologice şi sociologice.

Tema 2. Doctrina social-politică a marxismullii
Etapele principale ale formării şi dezvoltării social-politice a marxismului. Karl Marx (1818-1883) şi Friedrich Engels (1820-1895). Izvoarele teoretice şi metodologia marxismului. Interpretarea materialistă a istoriei. învăţătura despre misiunea istorică a proletariatului. Fundamentarea filozofică şi sociologică a inevitabilităţii trecerii de la capitalism la socialism şi comunism. Noţiunile de „socialism" şi „comunism". Ideea perioadei de tranziţie de la capitalism la socialism. Originea, esenţa şi destinele istorice ale statului. Teoria statului şi dreptului. Invăţâtura despre partidul proletariatului, strategia şi tactica lui. Problema naţională. Contradicţiile învăţăturii lui K.Marx şi F.Engels. D&stinele istorice ale marxismului.

Tema 3. Doctrina liberalismului şi neoliberalismului
Liberalismul şi neoliberalismul. Particularităţile dezvoltării filozofiei politice a liberalismului contemporan. Curentele principale şi evoluţia lor. Atitudinea faţă de capitalism şi socialism. Problemele statului şi societăţii. Esenţa neoliberalismului anilor 60-70. Esenţa „economiei de piaţă sociale". Interlegătura dintre neoliberali şi tradiţia clasică liberală şi alte curente ale gândirii social-politice. Dezvoltarea tendinţelor colectiviste şi etatice în filozofia politică a neoliberalilor. Politica reformelor sociale de atenuare a neegalităţii de avere. Teoria convergenţei a două sisteme (C.Gelbrait, W. Rostow, Z.Brzezinski) şi rolul ei în prognozele a două sisteme sociale. Problema libertăţii, egalităţii şi echităţii sociale. Teoria echităţii a lui John Rouls. Criza teoriei „statului proprietăţii generale". Evoluţia neoliberalilor în directia idealurilor neoconservatorilor.

Tema 5. Conservatismul politic şi evoluţia sa
Conservatism şi neoconservatism. Curentele contemporane ale gândirii social-politice conservatoare. Caracteristica „noilor de dreapta". Problema statului libertăţii, egalităţii, drepturilor omului şi democraţiei. „Radicalismul oentrist" şi „populismul noilor de dreapta". Esenţa valorilor tradiţionale, legii şi ordinii. Atitudinea faţâ de ideea patriotismului. Corelaţia dintre conservatismul cultural şi ortodoxia religioasă.

Ramura tradiţională a conservatismului contemporan. Atitudinea faţă de puterea de stat. Abordarea politică şi culturalâ în analiza societăţii.

Apariţia neoconservatismului. Rădăcinile lui liberale şi conservatoare. Problema omului în fîlozofia politică neoconservatoare. Liberatatea şi egalitatea. Noţiune de „egalitate" ca egalitatea în faţa lui Dumnezeu. Rolul valorilor morale m dezvoltarea societăţii. Atitudinea faţă de proprietatea privatâ ca bază a drepturilor omului şi stabilităţii societăţii. Atitudinea criticâ faţă de democraţia fâră limite şi argumentarea necesităţii statului de drept putemic. Rolul elitelor politice m dezvoltarea societăţii. Lămurirea principiilor conflictelor sociale în societatea burgheză prin „contradicţiile culturale ale capitalismului" (D.Bell). Concepţiile neoconservatiste ale lui S.M.Lipset (1922).

Tema 6. Doctrinele şi teoriile social-politice ale social-democraţiei contemporane
Particularităţile dezvoltării procesului politic mondial în jumătatea a doua a secolului XX. Influenţa Revoluţia tehnico-ştiinţifică asupra schimbului structurii sociale a societăţii. Tendinţele dezvoltării social-politice a ţărilor capitaliste, socialiste şi lumii a treia. Agravarea problemelor globale. Lupta politică dintre cele două sisteme sociale diferite şi reflectarea ei în diferite terii social-politice.

Programul social al social-democraţiei contemporane.

Electicismul ca trăsătură caracteristică a filozofiei politice a social-democraţiei contemporane. Noţiunea şi valorile „socialismului democratic". Atitudinea faţă de marxism, capitalism real, experienţa construcţiei socialismului în fostele ţări socialiste şi fosta Uniune Sovietică. Esenţa „democraţiei pluraliste" a social-democraţilor. Problema reformei şi revoluţiei. Ideea economiei mixte, „democraţiei economice".

Politica „partenerilor sociali". Idealurile politice şi sociale ale social-democraţilor de stânga şi de dreapta. Socialismul etic şi ecologic. „Socialismul funcţional" al social-democraţilor din Suedia. Concepţia „socialismului economic" a lui O. LaFontaine ca una dintre variantele doctrinei „socialismului democratic" în Germania.

Tema 7. Bolşevismul (marxism-leninismul) ca doctrină politică, esenţa şi consecinţele lui
Particularităţile principale ale gândirii social-politice în Rusia la hotarul secolelor XIX-XX V.I..Ulianov (Lenin) (1870-1924). Elaborarea tezei despre partidul proletar. Strategia şi tactica politică. Ramificările din social-democraţia rusă: bolşevismul şi menşevismul. Teoria statului şi revoluţiei socialiste a lui Lenin.

I.V.Stalin (1879-1953). Biruinţa stalinismului. Politica şi moralitatea: teoria şi practica. Rolul violenţei în istorie. Fundamentalizarea necesităţii sistemului autoritaro-democratic. Destinele istorice ale stalinismului. Altemativa stalinismului. N.I.Buharin (1888-1938). L.D.Troţki (1879- 1940). Criza cultului personalităţii lui Stalin. Destalinizarea.

Dezvoltarea crizei social-politice şi economice în URSS. Acutizarea relaţiilor naţionale. Dezvoltarea mişcării democratice. Biruinţa fortelor democratice. Descompunerea URSS. Criza ideilor socialismului mondial.

Tema 8. Ideologia politică a naţional-socialismului
Fascismul ca curent al gândirii social-politice. Trăsăturile caracteristice şi particularităţile lui. Izvoarele ideologice şi teoretice ale formării ideologiei fascismului (ideea „rasei pure" şi interpretării biologice a procesului istoric de Gobino (1816-1882), „neajunsul spaţiului de viaţă" Karl Haushofer (1869-1946)). Ideea de „supraom" şi cultul personalităţii, rolul forţei puternice şi violenţei în istorie de F.Nietzsche (1844-1900) şi J.Sorel (1847-1922), despre psihologia subconştientului şi elitelor conducătoare ale lui G.Mosca şi V.Pareto. Caracteristica generală aconcepţiilor social-politice ale principalilor ideologi ai fascismului. G.Gentile (1875-1944), M.Bares (1826-1944), C.Morass (1868-1952), A.Rosenberg (1893-1946), A.Hitler (1889-1945). Reprezentările ideologilor fascismului despre caracterul şi direcţia procesului istoric „socialismul naţional", „fundamentarea". Rolul demagogiei sociale în ideologia politică a fascismului. Ideile „armoniei de clasă", „societăţii populare". Propaganda rasismului, politicii de război. Neofascismul contemporan.

Tema 9. Teoriile social-politice tehnocrate
Esenţa şi consecinţele sociale ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice în secolul XX. Influenţa ei asupra formârii concepţiilor social-politice tehnocrate. Veblen T.B. (1857-1922) ca întemeietor al doctrinelor social-politice tehnocrate contemporane. Caracteristica generală a teoriilor „societăţii industriale a lui R.Aron (1905-1983), W.Rostow (1916), „societâţii postindustriale" a lui D.Bell (1919), D.Gelbrait (1908), J.Furastier (1927). Particularităţile specifice ale teoriei „societâţii postindustriale" americane şi europene.

Noţiunea de „progres social", izvoarele, criteriile şi esenţa. Sensul determinismului democratic ca bază tehnico-materială pentru construirea teoriilor tehnocrate. Structura socialâ tehnologă, politică, culturala ca factori ai dezvoltării societăţii. Specificul fundamentârii puterii structurii tehnice în teoria social-politică a lui D.Gelbrelt. Problema proprietăţii şi puterii. „Dialectica persimismului" lui R.Aron. Trăsăturile caracteristice ale societăţilor „industriale şi postindustriale". Noţiune de „liberate" şi „egalitate". Teoria deideologizării. Ideea convergenţei a două sisteme sociale. Atitudinea faţă de capitalismul real şi ţării socialiste. Egalitatea ca egalitate a posibilităţilor. Realismul şi utopismul în teoriile social-politice tehnocratice şi influnţei lor asupra formării filozofiei politice a social-democraţiei contemporane şi a liberalismului.

Tema 10. Naţionalismul: evoluţia şi variantele sale
Comunitatea ca sistem social. Tipurile comunităţilor etnice. Neamul, tribul, naţionalitatea, naţiunea. Particularităţile formârii naţiunilor în diverse condiţii istorice. Apariţia sentimentului de identitate naţională. Naţionalism cultural şi naţionalism politic. Naţionalismul şi religia. Naţionalismul ca ideologie în mişcările de eliberare naţională. Manifestarea naţionalismului în fostul spaţiu comunist. Viitorul naţiunilor.

Tema 11. Direcţiile principale ale dezvoltărll ştiinţei politice în Europa Occidentală şi SUA
Stabilirea ştiinţei politice în ţările Europei Occidentale şi SUA. Calitatea de disciplină separatâ. Crearea Asociaţiei Internaţionale de Ştiinţa Politică pe lângă UNESCO (1949) ca factor de recunoaştere internaţională a ştiinţei politice. Dezvoltarea sociologiei politice şi corelaţia ei cu ştiinţa politică. Caracteristica generală a diferitor şcoli şi direcţii ale ştiinţei politice contemporane (pragmatismul, behaviorismul, structuralismul, etc). Elaborarea metodelor de cercetare în domeniul ştiinţelor politice (cercetări concret empirice, metoda de comparare,etc). Trăsăturile caracteristice şi particularităţile istorice ale şcolilor de dezvoltare a ştiinţei politice din Europa Occidentală şi SUA. Elaborarea teoriei generale a ştiinţei politice (G. Lasswell 1902-1978, C.Merrian 1874-1953), teoriei puterii, rolului instituţiilor sociale şi politice în dezvoltarea procesului politic (G.Lasswell, C.Lipset, M.Duverger, M.Croisier). Elaborarea teoriilor sistemului politic (G.Almond, D.Easton), concepţii ale democraţiei pluraliste, „democraţii concurente" (R.Dahl, M.Duverger, G.Sartori), teoria conflictului, problemele teoretice ale politicii intemaţionale (H.Morgentau).

Influenţa ştiinţei politice din ţările Europei occidentale şi SUA asupra formării reale, programelor politice ale partidelor de guvemământ şi a celor opoziţioniste.

Tema 12. Direcţiile principale ale gândirii social-politice în ţârile în curs de dezvoltare
Destrămarea sistemului colonial. Influenţa consecinţelor celui de-al doilea război mondial asupra dezvoltării mişcării de eliberare naţională. Ideologia politică în ţările Asiei, Africii şi Americii Latine în perioada luptei pentru eliberare naţională, rădăcinile, trăsăturile caracteristice, particularitâţile istorice şi naţionale.

Direcţiile principale ale gândirii social-politice în ţările în curs de dezvoltare.

Teoria „socialismului mondial". Caracteristica generală, rădăcinile ideologice, problemele principale. Locul şi rolul tradiţiilor şi a religiei în fundamentarea teoriilor „socialismului naţional". Atitudinea faţă de marxism-leninism, faţă de valorile filozofiei politice din Occident şi SUA, faţâ de capitalism şi socialism. Caracterul concepţiilor „socialismului internaţional". Generalul şi particularul în teoriile socialismului naţional „african, spaniol, budist şi a altor ramificări". Ideologia politică şi practica politicâ a ţărilor eliberate.

Invâţăturile social-politice, revoluţionar-democratice la sfârşitul anilor 60. Naşterea în diferite regiuni ale eliberării naţionale a ideologiei politice „direcţia ştiinţifico-socialistă". Atitudinea democraţilor revoluţionari faţă de marxism-leninism şi socialism real, faţă de filozofia politică de la Apus şi capitalism. Elaborarea de către democraţia revoluţionară a concepţiei statului „democraţiei revoluţionare naţionale". Esenţa „construcţiei de stat şi de partid" în ţârile de orientare socialistă. Inconştienţa practicii politice şi ideologiei politice a democraţiei revoluţionare. Caracterul obiectiv de stabilire în aceste ţări a regimurilor autoritare şi puterea personală. Cauzele falimentului ideologic, politic şi economic a regimurilor politice ale democraţiei revoluţionare pe continentele asiatice şi africane la sfârşitul anilor 80.

Răspândirea în ţările în curs de dezvoltare a filozofiei politice a social-democraţiei contemporane, liberalismului şi conservatismului. Apariţia tendinţelor spre crearea filozofiei social-politice conservatoare specifice.

Bibliografia

1. Ашин Г.С. Элитология. - М., 1995;
2. Strah D. Istoria gîndirii politice. Din sec.XIII pînă la apariţia ştiinţei politice contemporane. - Chişinău, 1999;
3. Современная буржуазная политическая наука: проблемы государства и демократии. - М., 1982;
4. Mungiu-Pippidi A. Doctrine politice. - Iaşi, 1998;
5. Гаджиев К.С. Политическая наука. - М., 1995;
6. Бессанов Б.Н. Фашизм: идеология, политика. - М., 1985;
7. Графский В.Г. Государство и технократия. Историко-критическая исследование. - М., 1981;
8. Гэлбрэйт Д. Новое индустриальное общество. - М., 1969;
9. Вебер М. Избранные произведения. - М., 1990;
10. Флатэн М. История либерализма и современный либерализм. - М., 1985;
11. Западно-европейская социал-демократия. // Поиски обновления. -М., 1989;
12. Doctrinele partidelor politice. - Bucureşti, 1999;
13. Thom F. Sfîrşitul comunismului. - Iaşi, 1995;
14. Hlihor C. Istoria secolului XX. - Bucureşti, 2000;
15. Геллнер Э. Нации и национализм. - М., 1991.

Specialitatea

Programa Examenului

• Teoria politica

• Istoria gândirii politice

• Doctrine si teorii politice contemporane

• Istoria gindirii politice in Moldova