română | русский | english

Autor: Vasile Bahnaru Gradul: doctor habilitat în filologie Specialitatea:  10.02.01 - Limba română Anul: 2009 Consultant ştiinţific: Silviu Berejan doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie Român㠄Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 28 noiembrie 2008 în CSS şi aprobată de CNAA pe 26 februarie 2009 Autoreferat – 0.73 Mb / în română Teza CZU 811. 135. 1` 374. (478) (049.3) 3.27 Mb / în română 360 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Studiul de faţă are drept scop examinarea bazelor lingvistice necesare pentru elaborarea unei concepţii teoretice generale pentru lexicografia română. În baza acestui fapt s-a impus necesitatea de a prezenta în linii generale istoria lexicografiei universale şi a celei româneşti, urmărindu-se totodată identificarea procedeelor metodologice şi tehnice care au constituit suportul teoretic de elaborare a dicţionarelor existente. Pornind de la ideea că lexicografia română reprezintă, în opinia noastră, punctul de intersecţie a tuturor nivelurilor limbii şi a tuturor disciplinelor lingvistice, a fost absolut necesar să determinăm relaţiile existente între lexicografie şi lexicologie, morfologie, sintaxă, fonetică, stilistică şi semasiologie. În urma acestui fapt au fost redefinite, prin prisma obiectivelor urmărite, noţiunile lingvistice esenţiale: cuvântul, sensul cuvântului interpretat drept ansamblu de seme, structura semantică a cuvântului polisemantic, varianta şi invarianta semantică etc.

Tot în această ordine de idei, a fost necesar să determinăm tipologia polisemiei, să identificăm relaţiile existente şi unităţile lingvistice ale planului de expresiei a unităţilor lexicale (omonimia sau omolexia şi omonimele sau omolexele, paralexia şi paralexele, heterolexia şi heterolexele), ale planului de conţinut (sinonimia sau omosemia şi sinonimele sau omosemantele, parasemia şi parasemantele, heterosemia şi heterosemantele), ale planului de expresie şi ale celui de conţinut simultan (paronimia sau parasemolexia). O atenţie aparte se acordă examinării unor probleme teoretice şi practice ale lexicografiei româneşti: definirea noţiunii de dicţionar şi delimitarea acesteia de noţiunile lingvistice similare, examinarea antinomiilor existente în cadrul dicţionarelor, principiile teoretice de elaborare a dicţionarului explicativ într-un volum, prezentarea în dicţionarele explicative a tabloului obiectiv al universului, corelaţia dintre dicţionarul explicativ şi norma limbii literare.

A fost examinată detaliat problema includerii în lista de cuvinte a dicţionarului a unităţilor lexicale, problema în cauză fiind soluţionată în mod deosebit în funcţie de tipologia şi destinaţia dicţionarului: dicţionarele istorice (diacronice) includ, de regulă, toate cuvintele atestate documentar, în timp ce dicţionarele limbii moderne (sincronice) manifestă o atitudine selectivă în raport cu straturile lexicale periferice. În acest context urmează să subliniem că toate dicţionarele existente includ în întregime lexicul fundamental, de bază al limbii, iar includerea celorlalte straturi lexicale fiind în dependenţă directă de tipologia şi destinaţia dicţionarelor concrete.

Articolul lexicografic este interpretat în calitate de ansamblu constituit din următoarele componente: menţiuni de accentuare şi de pronunţie, menţiuni gramaticale, stilistice şi domeniale, definiţia lexicografică a sensului, indicaţii privind relaţiile sintagmatice, exemple excerptate din literatură şi etimologia cuvântului respectiv. Tocmai aceste componente ale articolului lexicografic constituie metalimbajul dicţionarului.

Întrucât componenta principală a articolului lexicografic este definiţia sensului, aceasta din urmă este supusă unui examen detaliat. Deoarece există multiple posibilităţi de definire a sensului, autorul aduce dovezi probante în favoarea definiţiilor analitice, celelalte forme de definiţii fiind considerate complimentare, secundare.

Caracterul inovator al studiului este determinat de modalităţile de interpretare teoretică şi lexicografică a fenomenelor lexico-semantice (polisemia, omonimia şi paronimia). O atenţie specială se acordă examinării omonimiei, interpretată ca fiind piatra de încercare în procesul de elaborare a dicţionarelor. Sunt examinate, de asemenea, metodele şi procedeele de interpretare lexicografică a unităţilor lexicale în funcţie de apartenenţa acestora la o parte de vorbire sau alta, fiind prezentate în acest scop modele concrete de interpretare lexicografică a substantivelor, adjectivelor, numeralelor, pronumelor, verbelor, adverbelor, conjuncţiilor şi prepoziţiilor.

În fine, se cere să avem în vedere că examinarea bazelor lingvistice ale lexicografiei româneşti permite să interpretăm soluţiile propuse pentru elaborarea dicţionarelor drept o concepţie unitară şi coerentă de o valoare teoretică şi practică deosebită pentru lexicografia noastră.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Elena Constantinovici
  doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie Român㠄Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM
• Ion Dumbraveanu
  doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova
• Anatol Eremia
  doctor habilitat, conferenţiar cercetător, Institutul de Filologie Român㠄Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM

 Teze

În examinare [1] :

• Substantivele deverbale în textul religios: valori denotative și conotative
  19 ianuarie 2023

Arhiva tezelor:
Selectaţi anul2021 [1]2020 [1]2019 [2]2018 [1]2017 [1]2016 [1]2011 [4]2010 [2]2009 [6]2007 [8]2006 [2]2005 [5]

[...] Acte Normative