Securitatea în procesele de dezvoltare: analiză filosofico-metodologică
|
StatutTeza a fost susţinută pe 4 decembrie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 18 iunie 2009 Autoreferat – 0.33 Mb / în românăTezaCZU 101.1:001+165.53
|
Cuvinte Cheie
securitate, securitate umană, securizare, asigurarea securităţii globale, filosofia supravieţuirii, filosofia securităţii, axiologia securităţii, securitologie, dezvoltare durabilă, supravieţuire umană, sistem socionatural, dezvoltare socionaturală, bioetică, biosferocentrism, cunoaşterea bioetică, noosferă, noosferologie, noosferizare, dezvoltare noosferică, conştiinţă noosfericăAdnotare
În lucrare, prin prisma filosofiei supravieţuirii, este cercetată interacţiunea a două fenomene fundamentale: securitatea şi dezvoltarea inofensivă, care pînă recent au fost studiate ca două direcţii de cercetare ştiinţifice autonome şi examinate separat. Obiectul cercetării sunt procesele de dezvoltare şi asigurare a securităţii sistemelor socionaturale, formarea modelului nepericulos al dezvoltării, precum şi procesul de cunoaştere ştiinţifică a securităţii.
În Introducere este argumentată actualitatea temei, este specificat gradul de cercetare a problemei, sunt determinate scopul şi obiectivele, se indică suportul metodologic, noutatea investigaţiei, precum şi valoarea teoretică şi aplicativă a ei.
În capitolul I se analizează esenţa şi conţinutul noţiunii de securitate, formele de bază şi cele specifice în cercetarea noţiunii date; istoria şi schimbările conceptuale ce au legătură directă cu dezvoltarea societăţii şi cunoaşterea ştiinţifică; este dezvăluit modul de activitate al omului în raport cu natura, biosfera prin prisma asigurării securităţii sistemului socionatural; este analizat aparatul conceptual al securităţii drept noţiune interdisciplinar-ştiinţifică, ce are tangenţă în special cu noţiunile: „pericol”, „ameninţare”, „obiect al securităţii”, „subiect al securităţii”, „proces de securizare” etc.
În capitolul II se demonstrează că tranziţia de la dezvoltarea neviabilă, nedurabilă la cea inofensivă, durabilă necesită includerea mecanismelor consensual-consolidatoare, adaptiv-coevoluţioniste; se menţionează, de asemenea, că nu orice dezvoltare poate rezolva problemele globale, ci doar modelul dezvoltării durabile a sistemului socionatural corespunde prevenirii omnicidului global; problema securităţii este tratată din punct de vedere filosofic şi înaintată ideea instituirii filosofiei securităţii şi a noii direcţii ştiinţifice în examinarea şi elaborarea metodelor de soluţionare a problemelor securităţii planetare – securitologiei.
În capitolul III este tratată problema dezvoltării omenirii pentru generaţiile actuale şi cele viitoare din perspectiva coevoluţiei sistemului om – societate – biosferă şi asigurarea securităţii omenirii prin implicarea principiului fundamental al bioeticii – principiul biosferocentrist în rezolvarea crizei civilizaţiei actuale, iar teoria despre noosferă va contribui la durabilitatea existenţei globale.
În Concluzii şi recomandări se face o sinteză a materialului expus, menţionîndu-se că analiza filosofico-metodologică a procesului de dezvoltare şi asigurarea securităţii sistemului socionatural vor contribui la supravieţuirea lui.
Cuprins
- I.1 Esenţa şi conţinutul noţiunii securitate în filosofie
- I.2 Semnificaţia valorică a securităţii existenţei şi supravieţuirii sociumului
CAPITOLUL II. Abordarea metodologică a proceselor de dezvoltare durabilă în contextul asigurării securităţii
- II.1 Conceptul dezvoltare durabilă în contextul securizării umanităţii
- II.2 Teoria securităţii şi perspectiva sistemului socionatural
CAPITOLUL III. Aspectul bioetic şi noosferic al procesului de asigurare a securităţii umane.
- III.1 Cunoaşterea bioetică drept necesitate categorică în strategia asigurării securităţii umane
- III.2 Premisa noosferică de soluţionare a problemelor securităţii în procesele dezvoltării
- durabile
Referenţi Oficiali
- Constantin Lozovanu
doctor, conferenţiar universitar - Ludmila Roşca
doctor habilitat, conferenţiar universitar
Teze
Acte Normative
