Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Particularităţi clinice şi de evoluţie a glicemiei la pacienţii cu accident vascular cerebral ischemic acut. Pronostic şi tratament


Autor: Grigor Viorel
Gradul:doctor în medicină
Specialitatea: 14.00.13 - Neurologie
Anul:2009
Conducător ştiinţific: Stanislav Groppa
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Consultant ştiinţific: Valentin Gudumac
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
Instituţia: Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
CSS: DH 50-14.00.13
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"

Statut

Teza a fost susţinută pe 15 aprilie 2009 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 18 iunie 2009

Autoreferat

Adobe PDF document0.38 Mb / în română

Cuvinte Cheie

accident vascular cerebral, ischemie cerebrală, hiperglicemie, normoglicemie, insulină, modulare glicemică, insulinorezistenţă, sindrom dismetabolic, stres oxidativ.

Adnotare

Accidentele vasculare cerebrale constituie o problemă medico-socială stringentă atât pentru ţările dezvoltate economic cât şi pentru cele în curs de dezvoltare, situându-se pe locul doi după mortalitate şi locul întâi de handicap pentru adulţi. O mare parte din pacienţi cu AVC la spitalizare au un nivel glicemic mărit, factor defavorabil în privinţa volumului de infarct cerebral, deficitului neurologic şi recuperării funcţionale.

Prezentul studiu a fost realizat pe un lot de 108 de pacienţi cu accident vascular cerebral, selectaţi conform criteriilor de includere dintr-un lot general de 712 pacienţi. Pacienţii au fost repartizaţi în 3 loturi: 41 pacienţi cu AVC ischemic şi hiperglicemie, cărora li s-a administrat tratament convenţional, 32 pacienţi cu AVC ischemic şi hiperglicemie care au primit tratament cu insulină în perfuzie şi 35 pacienţi cu AVC ischemic şi normoglicemie.

Au fost cercetate particularităţile clinico-evolutive ale pacienţilor cu AVC ischemic în raport cu glicemia la spitalizare şi influenţa tratamentului intravenous cu insulină asupra letalităţii, incidenţa complicaţiilor şi pronosticul pacienţilor timp de o lună. A fost evaluată glicemia în dinamică, corelarea glicemiei cu stresul oxidativ şi factorii principali de risc.

Astfel, am constatat că la o mare parte din pacienţii spitalizaţi cu AVC ischemic (49,6%) se determină o creştere uşoară sau moderată a glicemiei (> 6,1 mmol/l), chiar şi la pacienţii fără anamnestic de dereglare a metabolismului glucidic (diabet zaharat s-a constatat la 13,1 % pacienţi).

Pacienţii cu AVC ischemic, hiperglicemie şi tratament cu insulină au avut o letalitate de 6,25%, comparativ cu cei cu hiperglicemie fără tratament cu insulină 22%. Durata spitalizării în salonul de terapie intensivă este mai scurtă la pacienţii din lotul cu tratament cu insulină (2,83±2,2 vs 7,08±4,7 p<0,001).

Administrarea insulinei a demonstrat o reducere a activităţii sistemului oxidativ şi o creştere paralelă a activiţăţii sistemului antioxidativ. Aprecierea şi managementul glicemiei sunt indicate şi necesită a fi efectuate la toţi pacienţii cu AVC şi cât mai timpuriu posibil. Aprecierea şi monitorizarea în dinamică pot fi efectuate uşor şi rapid cu ajutorul glucometrului.

În final, se poate de concluzionat că asocierea AVC ischemic cu hiperglicemia duce la o evoluţie clinică mai severă cu o letalităte mai crescută de 3,5 ori şi o recuperare neurologică mai anevoioasă. Hiperglicemia în cazul AVC ischemic nu este o stare benignă, necesitând o modulare a glicemiei cu insulină în perfuzie intravenoasă cel puţin pe parcursul perioadei “ferestrei terapeutice”.

Cuprins


CAPITOLUL I. Disglicemia în cadrul ACV ischemic. Revista literaturii
  • 1.1 Hiperglicemia – date generale
  • 1.2 Mecanisme fiziopatologice posibile ale hiperglicemiei
  • 1.3 Hiperglicemia şi sistemul imunitar
  • 1.4 Hiperglicemia şi sistemul cardiovascular
  • 1.5 Hiperglicemia şi răspunsul inflamator
  • 1.6 Hiperglicemia şi disfuncţia celulelor endoteliale
  • 1.7 Hiperglicemia şi sistemul nervos central
  • 1.8 Hiperglicemia şi stresul oxidativ
  • 1.9 Implicarea monoxidului de azot în patogenia AVC
  • 1.10 Insulinorezistenţa şi sindromul dismetabolic
  • 1.11 Tratamentul hiperglicemiei cu insulină

CAPITOLUL II. Pacienţi, metode de investigaţie şi metodologie statistică
  • 2.1 Caracteristica generală a cercetării
  • 2.2 Examinarea şi evaluarea pacienţilor
  • 2.3 Metodica aprecierii marcherilor biologici
  • 2.4 Metoda modulării „agresive” a glicemiei cu insulină
  • 2.5 Metodele de evaluare statistică ale rezultatelor explorative

CAPITOLUL III. Particularităţi clinice şi evolutive ale pacienţilor cu AVC şi hiperglicemie
  • 3.1 AVC ischemic acut în corelare cu glicemia la spitalizare
  • 3.2 Particularităţi clinice şi neurologice ale pacienţilor cu AVC ischemic în dependenţă de nivelul glicemic
  • 3.3 Sindromul dismetabolic la pacienţii cu AVC ischemic

CAPITOLUL IV. Particularităţi ale stresului oxidativ în relaţii corelative cu glicemia la pacienţii cu AVC ischemic acut

CAPITOLUL V. Evaluarea tratamentului intensiv cu insulină la pacienţii cu AVC ischemic acut