|
StatutTeza a fost susţinută pe 10 iunie 2009 în CSSşi aprobată de CNAA pe 1 octombrie 2009 Autoreferat![]() |
Scopul principal al lucrării a prevăzut reducerea frecvenţei complicaţiilor postoperatorii specifice în intervenţiile chrurgicale pe joncţiunea biliopancreatică şi pe papila Vater, prin elaborarea tacticii chirurgicale originale în aspect clinic, anatomotopografic şi morfometric. Studiul prezintă o analiză complexă, structural-spaţială şi multiplanică a datelor clinicoanatomice, morfometrice, histologice, neurohistologice şi endoscopice, ţinând cont de variaţiile joncţiunii biliopancreatice şi ale papilei Vater. Pentru atingerea scopului studiului, folosind metodele respective şi optimizarea unora din ele, numărul total de obiecte confecţionate şi studiate a atins cca 530.
Importanţă, în deosebi clinică, au forma, traiectul, tipul de ramificare ale vaselor, numărul ramurilor, în special pentru zona biliopancreaticoduodenală, gradul de participare la formarea anastomozelor inter- şi intrasistemice. Arhitectura vasculară şi raporturile anatomice complexe ale zonei biliopancreaticoduodenale în mare măsură determină posibilităţile mobilizării şi alegerea volumului de excizie a caput pancreatis cu păstrarea circulaţiei sangvine a duodenului. Au fost analizaţi factorii de formare a stricturilor biliare distale: lungimea stricturii este direct proporţională cu lungimea diverticulului, raportul axului diverticulului faţă de duoden şi coledocul distal, cu diametrul diverticulului; diametrul gurii de vărsare a diverticulului este mai mic ca sacul diverticular.
Cercetarea în cauză a arătat că separarea pancreasului ventral de cel dorsal este posibilă, ţinând cont de aspectele anatomo-embriologice. Fuziunea completă între pancreasul ventral şi cel dorsal se determină numai în 1/3 superioară a caput pancreatis. Relaţiile celor mai importante formaţiuni anatomice ale cefalului pancreatic sunt studiate în limitele trapezului cefalopancreatic. Acesta prezintă un instrument de orientare în anatomia cefalului pancreatic – reper major anatomic în tehnica operatorie de excizie parţială de pancreas.
Elaborarea dispozitivului de confecţionare a preparatelor anatomice corosive şi perfecţionarea unei metode originale de studiere a vaselor sangvine a permis obţinerea unor piese mult mai calitative.
Studierea unor particularităţi anatomice privind specificul componentelor complexului
biliopancreaticoduodenal nu îşi pierde importanţa în faţa unei avalanşe de date noi oferite de
explorările uzuale şi de metodele experimentale de studiu, ci dimpotrivă aceste metode trebuie să
se bazeze pe o amănunţită cunoaştere a particularităţilor morfologice ale substratului, să împingă mai departe elementul conceptual în interpretarea acestor structuri şi să valorifice rezultatele din punct de vedere al beneficiului pentru omul bolnav
CAPITOLUL IV. Corelaţii structural-spaţiale ale componentelor complexului biliopancreaticoduodenal