|
StatutTeza a fost susţinută pe 17 iunie 2009 în CSSşi aprobată de CNAA pe 1 octombrie 2009 Autoreferat![]() |
Prezenta cercetare pune problema omului în marea „criză” a conştiinţei moderne şi postmoderne drept o căutare cogitatum asupra resorturilor universale perene. Circumscriind aria căutării Sinelui în Eseu, lucrarea îşi asumă o perspectivă teoretică dublă: concentrată pe elucidarea Eseului, din diferite puncte de vedere (estetico-literar, filosofico-literar, morfo-genealogic, taxonomic, lingvistico-lexicografic, formal-pragmatic etc.) şi pe analiza distinctivă a conceptului Sine (literar-tipologică, hermeneutică, descriptiv-fenomenologică etc.).
Axa problematică a lucrării o constituie „conştiinţa dialogică” (M.Bahtin) a Sinelui, în sensul deschiderii către Eu, Altul, Lume şi modurile fundamentale de căutare-cunoaştere, sub aspectul revelaţiei în spirit pironian (al căutării continue), prin lumea interioară/exterioară, examinate în eseul francez din secolul XX.
Caracterul ştiinţific novator al tezei rezidă în elaborarea unei po(i)etici biaxiale fiinţa-Eu versus eu-Fiinţa, ce evidenţiază macro-conştiinţa eseistică a căutării Sinelui din perspectiva lumii ce aparţine fiinţei şi prin prisma fiinţei ce aparţine lumii. Fiind concepută ca o cercetare cu demers euristic dedublat, lucrarea propune modelul axiomatic căutarea-privire, în viziunea individualistă a modernismului eseistic şi modelul fenomenologic căutarea-travestire, în viziunea universalistă a postmodernismului eseistic. Elucidate la P. Valéry şi M. Yourcenar, paradigmele induc la conceptualizările Sinele-solitara făptură umană şi Sinele-solidara fizionomie umană pentru a simboliza, în primul caz, chipul intelectualului în criza spiritului şi, în al doilea caz, fizionomia superlativă a omenirii în criză discontinuă; unde criza semnifică, în viziunea prezentei cercetări, Căutarea Sinelui: problema cunoaşterii mens in spiritus. Noua perspectivă de analiză – operând o serie de formule în premieră: căutare-privire/contemplare/concepere; căutare-travestire/teatralizare/procreare; model-privire/voce; Sinele ca „ochi” intelectual/Sinele ca „voce” a genealogiei umane; metodă reflux/flux; om-cochilie/evantai; reflecţie concavă/convexă; opera-ca-sine etc. – deschide direcţii de interpretare dihotomică în problema examinată.
Din perspectivă teoretică, metodologică şi euristică, principiile de analiză şi modelele propuse în calitate de poetică biaxială a căutării eseistice a Sinelui permit o extensiune transdisciplinară a modelelor literare şi o jalonare sinergică de perspective noi şi inedite în problema cunoaşterii omului în spaţiul reflecţiei literare.