Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Dizolvarea anodică pulsată a suprafeţei cu neomogenităţi macroscopice şi izolaţie artificială


Autor: Olga Redcozubova
Gradul:doctor în chimie
Specialitatea: 02.00.05 - Electrochimie
Anul:2004
Conducător ştiinţific: Alexandru Dicusar
doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Fizică Aplicată al AŞM
Instituţia:
CSS:

Statut

Teza a fost susţinută pe 7 octombrie 2004 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 23 decembrie 2004

Autoreferat

Adobe PDF document0.63 Mb / în română
Adobe PDF document0.65 Mb / în rusă

Teza

CZU 541.138.2+621.9.047.7

Adobe PDF document 7.07 Mb / în rusă
173 pagini


Cuvinte Cheie

microprelucrare electrochimică în prezenţa izolaţiei artificiale, micro- şi macrodistribuţie a vitezelor locale ale dizolvării, dizolvarea la viteze înalte în cavitate, prelucrare anodico-catodică pulsată, localizare de dizolvare anodică (factor de decapare)

Adnotare

Prin exemplul dizolvării anodice a diferitor metale şi aliaje (cupru, oţel cu conţinut redus de carbon, aliaj invar (Fe – 36 % Ni)) în electroliţi de activare (NaCl) şi pasivare (NaNO3) la diferite condiţiile geometrice, hidrodinamice (EDR – electrodul - disk rotativ, spreer (jet de electrolit), EDR „scufundat”) şi la diferite grosimi ale izolaţiei artificiale (mască) au fost investigate viteza de decapare, legităţile micro- şi macrodistribuţiei vitezelor locale ale dizolvării în condiţiile microprelucrării electrochimice în prezenţa izolaţiei artificiale.

S-a demonstrat, că facrorii ce asigură localizarea maximă a microdizolvării (în cavitate) în condiţiile maxime posibile ale macrodistribuţiei uniforme la utilizarea curentului continuu sînt dizolvarea la viteză înaltă aproape de densitatea limită a curentului anodic, viteze înalte ale transferului de masă ionic folosirea spreerului şi distribuţia lor uniformă pe toată suprafaţa de prelucrare .

S-a demonstrat, că prelucrarea anodico-catodică pulsată a suprafeţei este o metodă de dirijare a localizării de dizolvare în cazurile, când concentraţia suprafecială a produselor dizolvării anodice în zona de corodare sub izolaţie este mai mare decât concentraţia suprafecială a produselor, care se formează la dizolvarea în direcţia normală (în condiţiile dominării distribuţiei terţiare a curentului). La utilizarea componentei catodice în aceste condiţii preponderent are loc electrodepunerea în zona de corodare sub izolaţie.

S-a demonstrat că efectul maxim de utilizare a prelucrării anodico-catodice se realizează la adâncimi adimensionale mici de decapare (H) şi grosimi relativ mici de izolaţie (L ≤ 1).

Au fost determinate regimurile optime de prelucrare anodico-catodică pulsată (raportul sarcinilor impulsurilor anodice şi catodice caQQeste ∼ 2 – 3, densităţile medii ale curentului anodic pulsat sînt apropiate de densitatea limită a curentului anodic()0li, durată impulsurilor anodic şi catodic este egală cu ∼ 0,1 s). Pentru majorarea localizării de decapare a fost propusă metoda de microprelucrare electrochimică combinată (prelucrarea anodico-catodică + dizolvarea anodică la curent continuu). S-a demonstrat, că la utilizarea acestei metode se pot atinge valorile EF (factor de decapare) ∼ 6 la viteza prelucrării ∼ 100 µm/min. În dependenţa de condiţiile hidrodinamice şi ale geometriei suprafeţei prelucrate, raportul valorilor sarcinii transmise la prelucrarea anodico-catodică şi curentul continuu se află în limitele γ ∼ 0,3 – 0,5. Valorile obţinute ale localizării şi vitezei de prelucrare esenţial depăşesc valorile observate în condiţiile microprelucrării chimice rigide.