Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Obţinerea compoziţiei electrochimice rezistente la uzură în baza fierului cu microparticule dure


Autor: Borţoi Tudor
Gradul:doctor în tehnică
Specialitatea: 02.00.05 - Electrochimie
Anul:2011
Conducător ştiinţific: Alexandru Dicusar
doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Fizică Aplicată al AŞM
Instituţia: Institutul de Fizică Aplicată al AŞM
CSS: DH 02-02.00.05
Institutul de Fizică Aplicată al AŞM

Statut

Teza a fost susţinută pe 16 decembrie 2010 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 31 martie 2011

Autoreferat

Adobe PDF document0.58 Mb / în română

Cuvinte Cheie

compoziţie, matriţă, faza dispersă, microparticule dure, dispozitiv universal, sediment şi conţinut funcţional, frecare de alunecare cu oboseală

Adnotare

Structura tezei: introducere, cinci capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 141 de titluri, 4 anexe, 107 pagini de text de bază şi 29 de figuri. Rezultatele obţinute sunt publicate în 40 de lucrări ştiinţifice.

Studiul se raportă la electrochimia compoziţiilor de fier rezistente la uzare. Scopul general al tezei este studiul în dispozitiv universal al procesului de obţinere a compoziţiei rezistente la uzare în baza fierului cu microparticule dure, destinate tehnologiilor de durificare şi recondiţionare a suprafeţelor supuse uzării ale pieselor de maşini şi organelor de lucru.

Obiectivele lucrării. Selectarea unui electrolit de fierare şi studiul în dispozitiv universal al procesului de formare şi repartiţie la macronivelul catodului a conţinutului compoziţiei de fier, testarea conţinutului funcţional al compoziţiei de fier cu microparticule dure în condiţii de frecare prin alunecare cu oboseală, aplicarea rezultatelor obţinute în tehnologiile de durificare şi recondiţionare a suprafeţelor supuse uzurii ale pieselor de maşini şi uneltelor de lucru.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Cu metodici elaborate pentru prima dată s-au cercetat: procesul de formare şi macrorepartiţie a conţinutului compoziţiei, conţinutul ei funcţional, procesele de relaxare a tensiunilor remanente, procesele de durificare şi reducere de duritate a straturilor superficiale supuse uzării la materialul cercetat.

Semnificaţia teoretică a rezultatelor obţinute. S-a observat oscilaţia proceselor de relaxare a tensiunilor remanente, s-a constatat că conţinutul funcţional al compoziţiei este predeterminat de concentraţie şi de densitatea de repartiţie a fazei disperse, s-a observat ciclarea proceselor de durificare şi reducere de duritate la compoziţia supusă uzării.

Valoarea aplicativă a lucrării. Sunt propuse noi metodici de estimare şi evaluare a însuşirilor electroliţilor pentru obţinerea depunerilor electrochimice compoziţionale şi regimurilor de electroliză.

Rezultatele ştiinţifice au fost materializate în practica de utilizare a electroliţilor de fierare cu compoziţii rezistente la uzare; procedee, instalaţii şi echipament tehnologic de durificare şi recondiţionare cu compoziţie a suprafeţelor supuse uzurii ale pieselor de maşini şi uneltelor de lucru.

Cuprins


1. MATERIALE ELECTROCHIMICE COMPOZIŢIONALE REZISTENTE LA UZARE
  • 1.1. Particularităţile obţinerii şi de studiu al compoziţiei electrochimice
  • 1.2. Situaţia existentă în domeniul obţinerii şi studiului MEC rezistente la uzare
  • 1.3. Concluzii, scopul şi obiectivele tezei

2. METODICI GENERALE NOTORII ŞI PARTICULARE DE INVESTIGAŢIE
  • 2.1. Obiectele de studiu, metodicile generale şi notorii de studiu
  • 2.2. Electroliţii şi FD utilizaţi la obţinerea compoziţiei de fier
  • 2.3. Metodici particulare de estimare şi evaluare a indicilor cercetaţi
    • 2.3.1. Metodica de studiu al tensiunilor remanente
    • 2.3.2. Metodica de studiu al procesului de relaxare a tensiunilor remanente la depunerile electrochimice
    • 2.3.3. Metodica de testare la uzare prin frecare de alunecare cu oboseală
    • 2.3.4. Metodica de studiu al macrorepartiţiei conţinutului sedimentului electrochimic
    • 2.3.5. Metodica de studiu al proceselor de durificare şi reducere a durităţii materialelor supuse uzurii
  • 2.4. Concluzii

3. ELECTROLITUL EXPERIMENTAL DE OBŢINERE A SEDIMENTULUI DE FIER REZISTENT LA UZARE
  • 3.1. Electroliţii de obţinere a sedimentului de fier rezistent la uzare
  • 3.2. Însuşirile fizico-mecanice ale sedimentelor obţinute din electroliţii de fierare
    • 3.2.1. Studiul microdurităţii depunerilor de fier
    • 3.2.2. Studiul tensiunilor remanente la depunerile de fier
    • 3.2.3. Studiul procesului de relaxare a tensiunilor remanente la depunerile de fier
  • 3.3. Rezistenţa la uzare a depunerilor obţinute în electroliţii de fierare
  • 3.4. Concluzii

4. MACROREPARTIŢIA LA CATOD A CONŢINUTULUI COMPOZIŢIEI DE FIER
  • 4.1. Mecanismul includerii particulei FD în sedimentul electrochimic
  • 4.2. Capacitatea electrolitului cu amestec al fluorsilicatului cu clorură de fier de a forma şi repartiza la macronivelul catodului conţinutul compoziţiei
  • 4.3. Modelele matematice ale proceselor de formare şi repartiţie a conţinutului compoziţiei de fier la macronivelul catodului
  • 4.4. Concluzii

5. OBŢINEREA CONŢINUTULUI FUNCŢIONAL AL COMPUZIŢIEI DE FIER REZISTENTE LA UZARE ŞI TESTAREA LUI ÎN PRACTICĂ
  • 5.1. Premisele teoretice de obţinere a conţinutului funcţional al compoziţiei electrochimice de fier rezistente la uzare
  • 5.2. Testarea experimentală a conţinutului funcţional al compoziţiei de fier rezistente la uzare
  • 5.3. Testarea matriţei de fier supusă frecării la predominarea proceselor de durificare ori reducere de duritate
  • 5.4. Testarea compoziţiei de fier rezistente la uzare prin aplicarea ei în tehnologiile de durificare şi recondiţionare a suprafeţelor pieselor de maşini şi uneltelor de lucru
  • 5.5. Testarea economică a procesului tehnologic de durificare cu compoziţie de fier a organelor active de lucrat solul
  • 5.5. Concluzii